Țara Sfântă. Și-am pornit și noi pe cale...

 

„Pelerinajul este o dorință tainică a înaintării noastre duhovnicești spre Împărăția Cerurilor.”

De aproape două milenii, pelerinii creştini de pretutindeni, continuă să ia cu asalt Ţara Sfântă, tocmai pentru că astfel se întorc la izvoarele curate ale tradiţiei noastre creştine.

Și-am pornit și noi pe cale...

Calea Regală a transformării... o cale directă de a experimenta ce înseamnă sufletul; calea practicantului de introspecție, de rugăciune.

Mulți dintre noi ne simțim singuri în călătoria către transformare. Credem că situația noastră e unică și că doar noi o putem înțelege. Nu trebuie să mai trecem singuri prin nimic pentru că putem să ne ajutăm în infinite moduri.

Am înțeles că suntem cu toții legați de dorința de schimbare. În vremuri confuze este mai mult ca niciodată nevoie de NOI, de ÎMPREUNĂ! Ne-am dedicat, muuuulți ani, familiei, jobului, nevoilor personale sau odihnei. Din considerente pragmatice, sufletul este până la un moment dat, o prioritate, pentru foarte puțini oameni.

Dar atunci când apare un scurt circuit în lanțul manifestării (boli, despărțiri bruște, pierderi, dezamăgiri profunde etc.), îți dai seama cât ești de singur.

Cauți ajutor la familie, la prieteni, la profesioniști, dar simți că ceva lipsește din ecuație. E posibil să nu poți explica, dar intuiești că ai pierdut ceva pe drum, că e un gol. Problema este că acest gol, nu se va umple niciodată pentru că nu este un gol, ci este un spațiu infinit din noi, care este menit a fi locuit de ceea ce noi numim suflet.

Am plecat 65 de creștini, din Maramureș, însuflețiți de credință, la întâlnire cu ilustrul pelerin al tuturor timpurilor: Isus, Fiul lui Dumnezeu, cel care a plecat din sânul veşnic al Tatălui pentru a se întrupa în acest pământ sfânt, locul privilegiat al întâlnirii sale cu oamenii.

Deși era tăria nopții, ora 2, ne-am adunat, emoţionaţi şi bucuroşi, la întâlnirea cu organizatorii pelerinajului nostru, fam. Vasile și Mihaela Sidău, reprezentanții Agenției Drumeț în Maramureș, în fața Bisericii noastre, unde păstorul nostru sufletesc, părintele Ioan Ciurdaș, ne-a dat binecuvântarea și ne-a încredințat Bunului Dumnezeu și preotului, drag nouă (că-i fiul satului), Florin Coțan. Aș vrea să mulțumesc acum, acestor minunați Oameni și Agenției, care s-au absolvit de angajamente, într-un mod absolut fermecător. Am fost privilegiați alegându-i. Mulțumim și părintelui Florin Coțan pentru asistenţa spirituală şi oferirea explicaţiilor şi informaţiilor religioase şi spirituale cu şarm, foarte bine informat, cu un umor sănătos, dar şi ferm când este nevoie. Desigur, un pelerinaj în Ţara Sfântă este o permanentă sărbătoare, o permanentă bucurie şi durere, poți să te bucuri alături de Isus şi Maria şi să plângi amarnic alături de ei. Nu am de gând să vă descriu tot (porția zilnică de logoree poate fi foarte mare, la mine, dăscăliță!), așa că, promit să nu mă întind.Itinerariul a fost complet parcurs. Mulţumim lui Dumnezeu, că din prima zi, un grup atât de numeros a reuşit să devină o adevărată familie, în care permanent a domnit un climat de iubire, de prietenie şi de voie bună. Pe toţi ne-a unit credinţa şi iubirea faţă de Isus şi Maria şi dorinţa fierbinte de-a păşi şi noi cu sfiiciune, pe urmele sacre ale paşilor lor: căsuţa în care s-a întrupat, satul şi drumurile pe care au umblat, lacul pe ţărmul căruia a predicat Isus, păsările cerului, crinii câmpului şi tot ce privea Isus când rostea parabolele sale, să vedem locurile pe unde el a trecut, a suferit şi a murit şi apoi a înviat, să respirăm aerul pe care L-au respirat. Am venit pentru a da curs chemării lui Dumnezeu şi împinşi de un intens imbold lăuntric, de a fi iertaţi. Aici, ilustrul chirurg, Isus ,la nivelul sufletelor noastre împovărate de griji şi de păcate, a lucrat cu fineţe şi precizie, purificându-ne și despovărându-ne de tot ceea ce ne apasă conştiinţele. Clipele de extremă emoţie au fost desigur momentele sfintelor Liturghii. Menționez că, am fost deosebit de favorizați, noi “Corul Arhanghelii”, Mireșu Mare să participăm la Sfanta Liturghie la Așezământul românesc din Ierusalim, sub bagheta d-nei prof. Ioana Adriana Denuț! (nu o luați ca imflamarea egoului!- am apărut pe pagina Patriarhiei Române). Sigur că am cântat în fiecare loc sfânt, cu lacrimi în ochi de emoții, și desigur că n-am rămas neobservați. Ne-au “blițuit” cam din toate națiile așezate la rând sau trecători. Felicitări d-nei noastre dirrijor, prof. Ioana! Vor rămâne memorabile în amintirea noastră locurile sacre vizitate: biserica "Bunavestire" din Nazaret, în care Preasfânta Fecioară Maria a rostit "Fiat-ul" său, începutul mântuirii noastre; altarul în aer liber de pe Muntele Fericirilor; biserica "Schimbarea la faţă" de pe muntele Tabor; biserica "Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu" de la Grota Laptelui din Nazaret; biserica "Agonia lui Isus", numită şi "Biserica Tuturor Naţiunilor" din Grădina Măslinilor de pe muntele Ghetsemani, din Ierusalim; biserica "Cenacol", de pe muntele Sion, din Ierusalim, în care Isus a celebrat prima Liturghie în Joia Mare şi a instituit taina sfintei Euharistii, Biserica în care le-a apărut Isus apostolilor după Înviere şi în care s-a pogorât Duhul Sfânt la Rusalii; biserica "Preasfânta Fecioară Maria-Regina Îngerilor", din Ierusalim.

Ne-a ajutat Domnul și odată întorşi la casele noastre, încercăm să medităm la cuvântul lui Dumnezeu, care s-a întrupat în Isus Cristos, cel fără de moarte şi fără de egal între oameni, întru mântuirea căruia sperăm să găsim lumina vieţii veşnice fiecare dintre noi, trecătorii. Am să postez doar câteva poze, ale grupului, printre care o să vă impresioneze în mod deosebit, cea a mezinei noastre, gingașa și binecuvântata noastră “translator”, Maria Maroșan, a cărei aure se vede clar! Felicitări părinților ei, Mariana și Ionuc, oameni de aleasă ținută morală și mereu dornici să fie utili societății! Mulțumesc pentru răbdare, cititorule!

Prof. Emilia POP

 

Germania declară război Israelului prin intermediul României

Bolile grele recidivează. Cancerul, cu metastazele sale ce apar după perioade de aparentă însănătoșire, tinde să devină un fel de simbol al vremurilor pe care le trăim.

Sau „ istoria se repetă”. Merge spus și-așa.  Doar că intervalul dintre repetițiile istoriei este ceva mai mare, iar acestea, spre deosebire de recidivele bolilor, pot fi și pozitive.

Nemții au ei ce au cu evreii. Nepotrivire de caracter. Când sunt nevoiți să îi tolereze, se aud măselele scrâșnind; iar când pragul răbdării le ajunge  sub ape, scot repede hangerul din teacă.

Domnul Netanyahu a invitat-o în Israel pe doamna Dăncilă. Imediat, în replică, doamna Merkel l-a invitat în Germania pe domnul Ludovic Orban. Ce perechi neașteptate s-au format în ring.

Domnul Dragnea s-a pronunțat catifelat, în binecunoscutu-i stil… rabinic, în favoarea mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Imediat domnul Iohannis l-a contrazis cu binecunoscuta-i vehemență cazonă, apoi l-a atacat teutonic, la „aranjamentele cu niște evrei”, la guvernare si la primul ministru.

S-au conturat astfel, fără cel mai mic dubiu, două tabere adverse, care inițial fuseseră necontagioase și de miză locală. Ca apoi brusc, la interval de ore, prin alianțe grele cu Tel Aviv-ul și Berlinul, acestea să devină internaționale și polarizante.

Astfel, o ceartă autohtonă pe motive de stat paralel, de poliție politică, de justiție selectivă, de anticorupție prin abuz, s-a transformat într-o flamă  ce depășește acum cu mult frontierele naționale, riscând să să devină un incendiu greu de controlat, capabil a avaria alianțe de uriași ce păreau indestructibile.

Este pentru a doua oară în decurs de mai puțin de 30 de luni că autoritățile de la București jignesc grav statul Israel. Întâi a fost povestea cu Black Cube, în care doi „spioni” israelieni au fost arestați și umiliți prin închisorile românești până s-a găsit o formă destul de discutabilă de a fi repatriați; iar acum, după ce președintele Iohannis declara că Dragnea face înțelegeri ascunse cu „niște evrei” (acești „niște evrei” fiind președintele și premierul Israelului) vine ofensa supremă adusă Israelului și anume că doamna Dăncilă ar fi comis înaltă trădare a României prin întâlnirea ei cu Bebe Netanyahu. Iar cel care o acuză de înaltă trădare în favoarea statului Israel tocmai ce s-a întors de la o întâlnire, pusă la cale peste noapte, cu Angela Merkel. După ce, cu o zi înainte, președintele Iohannis o avertizase pe doamna Dăncilă că „ar face bine să asculte și să facă ce i se cere”.

Statul Israel nu este din categoria celor care încasează și tac. Istoria l-a învățat, și istoria dovedește că și-a însușit bine această lecție, să riposteze înzecit la afronturile care i se aduc.

Cine se așteaptă că vanitățile prostești ale lui Klaus Iohannis vor rămâne nesancționate de Tel Aviv se înșeală amarnic. Mai mult chiar, evreii sunt recunoscători acelora care îi ajută în momente grele, iar cuplul Dragnea – Dăncilă, mai ales prin prigoana la care s-a expus în plan intern prin opțiunea cu mutarea ambasadei, va fi considerat din acest moment, un prieten eroic al Israelului, ce va fi protejat până în pânzele albe.

Pe de altă parte, Germania își vede amenințată supremația europeană.  Denunțarea de către Donald Trump a acordului nuclear cu Iranul reprezintă pentru Berlin o adevărată declarație de război. Angela Merkel are în față perspectiva unei duble catastrofe pentru țara ei: pierdere afacerilor de zeci de miliarde de dolari cu Iranul și destrămarea UE al cărei lider de facto este. În acest context de dublă amenințare pentru Germania, păstrarea României în barca Germaniei devine esențială.

Atuul principal al Angelei Merkel  în această luptă totală pentru România este Klaus Iohannis. Nu ar fi avut nici cea mai mică emoție cu poziționarea României alături de Germania în grelele dispute ale momentului dacă nu intervenea sprijinul neașteptat anunțat de Liviu Dragnea pentru Israel. Această mișcare genială a lui Dragnea a spart un monolit anti PSD – ALDE (SUA + UE) ce părea indestructibil în două blocuri cu interese antagonice: SUA + Israel (sprijinite în România de PSD + ALDE) versus Germania + UE (sprijinite în România de Klaus Iohannis + PNL).

În acest context de polarizare geo – politică accelerată, Israelul joacă un rol crucial. Dacă în disputa Trump – Merkel pentru contribuția de 2% din PIB pentru NATO Israelul fusese un actor oarecum neutru în raport cu Europa, acum, prin declanșarea crizei iraniene și a crizei cu mutarea ambasadelor la Ierusalim, devine un actor extrem de activ și interesat. Și, brusc, plasat pe poziții sever divergente cu Germania.

Iar România, în această regrupare urgentă de forțe, s-a trezit brusc a fi o balama esențială. Împrejurare care, după decenii de insignifianță, îi oferă șansa uriașă de a fi primită la masa mizelor mari.

Ce mă surprinde, totuși, în acest război declanșat între vechi și mari aliați printre picioarele cărora ne învârtim și noi, încurcându-i tot mai tare, este tăcerea ambasadei SUA la București fată de ultimele evenimente.

Ambasadorul Germaniei a transmis un mesaj cu o puternică schimbare de accent privind lupta anticorupție. A dispărut din discursul său acea vehemență unilaterală.

Un ministru al cabinetului israelian a declarat că țara sa este ofensată de poziția președintelui Iohannis și că argumentele furnizate de acesta împotriva acceptării mutării ambasadei României la Ierusalim sunt inacceptabile.

Ambasadorul SUA nu a comunicat, încă, o  reacție a administrației americane față de poziția României. Acestei muțenii îi găsesc, deocamdată, o singură explicație: încă se caută formule eufemistice de a transmite opiniei publice de la București nemulțumirea lui Donald Trump față de ezitările lui Klaus Iohannis.

Să nu uităm un lucru: ani de zile ambasadorul Klemm a dat obiectivitatea pe partizanat. El nu a funcționat ca un senzor onest de realitate ci ca un agent interesat de influență. S-a devoalat prin ieșirile sale publice exclusiv pro Kovesi și pro Iohannis, niciodată cu vreo critică față de abuzurile favoriților săi.

Cum altfel să fi fost rapoartele sale de informare destinate Washingtonului decât la fel de mincinoase? Nu se putea dezice de propriile preferințe, idiosincrazii, relații…

Am convingerea că și acum, în ciuda reformelor pe care le promovează Donald Trump pe plan mondial, domnul Klemm comunică Departamentului de Stat doar ce-i convine domniei sale din România, adevăruri trunchiate și minciuni ambalate credibil.  Astfel încât Donald Trump să creadă că Iohannis e pro – american iar Dragnea pro – rus, că DNA și Kovesi fac dreptate și nu abuzuri, că majoritatea românilor este reprezentată de haștagienii gălăgioși care dau buzna în Piața Victoriei la comandă și nu de românii disciplinați care se duc la vot și oferă, la urne, peste 70% coaliției de guvernare.

Atacul imund la prim – ministrul României declanșat de Germania prin intermediul agenților săi de influență Klaus Iohannis și Ludovic Orban este, de fapt, o străvezie declarație de război adresată Israelului.

O declarație de război prin intermediul României.

Sursa: Contele de Saint Germain

O dreptate istorică: mutarea Ambasadei României la Ierusalim

Președintele Donald Trump a declarat, în data de 6 decembrie, că SUA recunoaște Ierusalimul drept capitală a statului evreu și vor transfera acolo ambasada lor. A fost un act de o importanță istorică, în care se confirma capitala de drept istoric a Israelului. Deși Congresul American a votat în 1996 ca Ierusalimul să fie recunoscut ca și capitală a Țării Sfinte, niciun președinte american nu a avut curajul să consfințească de jure Ierusalimul ca și centrul politic al Israelului de teama terorismului islamist și a intifadei palestiniene, în alianță cu stânga radicală neo-marxistă din Europa. Decizia lui Trump a provocat nemulțumire și furie în lumea musulmană, ea nu a fost acceptată în multe țări din lume. Turcia, deși țară NATO, a declarat că Ierusalimul e capitala Palestinei, jignind astfel poporul evreu și popoarele europene care au rădăcini spirituale și culturale comune: iudeo-creștine. Adunarea Generală a ONU a adoptat, cu o largă majoritate, o rezoluție contra demersului SUA. Ciudat că România s-a obținut la ONU în loc să voteze pentru decizia lui Trump de recunoaștere a Ierusalimului ca și capitală a Israelului. Președintele american a tăiat subvențiile autorității palesiniene și câtorva organizații arabe care sprijină independența Palestinei. Totuși o țară mica din America Centrală a avut curajul să recunoască un fapt istoric consemnat și de Biblie.

Președintele Guatemalei Jimmy Morales a dispus mutarea ambasadei în Israel la Ierusalim, el precizand ca decizia a fost luata dupa ce a discutat cu premierul Benjamin Netanyahu. Guatemala a fost unul dintre cele doar noua state care au votat impotriva rezolutiei ONU care cerea Statelor Unite să revină asupra deciziei de a recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului. Morales a anunțat că a dat instructiuni autoritatilor guatemaleze sa inceapa demersurile în vederea mutării ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, reamintind că Guatemala este un aliat stabil al Israelului. Suveranitatea Israelului asupra Ierusalimului nu a fost recunoscută la nivel internațional până acum, iar statele au ambasadele la Tel Aviv. Din punct de vedere geopolitic și istoric cred că România ar trebui să ia exemplul curajoasei țări Guatemala și să recunoască public Ierusalimul ca și capitala Israelului. E vremea ca ministrul de externe Teodor Meleșcanu să ordone mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. De facto pentru români capitala Țării Sfinte e Ierusalimul, lucru consfințit de Vechiul și Noul Testament. Românii care sunt grupul cel mai mare de turiști străini în Israel merg să viziteze Ierusalimul, capitala sfântă a Israelului și lumii iudeo-creștine, deci sunt mai puțin interesați turistic de Tel Aviv. Mutarea Ambasadei României la Ierusalim ar ajuta mai bine comunicarea cu numeroasele grupuri de turiști și oameni de afaceri români care vizitează capitala biblică și istorică a Israelului. Consider că în scurt timp Ierusalimul o să fie recunoscut de jure de majoritatea țărilor ca și capitala Țării Sfinte, lucru confirmat istoric de Biblie. Românii recunosc în Ierusalim locurile sfinte ale Vechiului și Noului Testament dar și tradiția spirituală comună a intrării lui Hristos, de Florii, în oraș și jertfa de pe Golgota. Mai multe legături de comuniune spirituală are România și Europa cu Ierusalimul și tradiția iudeo-creștină, decât grupările palestiniene susținute de anarhiștii de stânga, cu rădăcini în terorismul din anii `70 finanțat de sovietici și țările comuniste. Dacă iubim Ierusalimul ceresc trebuie să-l recunoaștem și pe cel pământesc, după 2000 de ani, ca și capitală a Țării Sfinte, care cu ospitalitate primește pelerinii europeni, într-un moment când primarul palestinian de la Betleem a interzis Crăciunul la locul nașterii lui Iisus Hristos.

Ionuț Țene

Atac cibernetic masiv în mai multe ţări

Un atac cibernetic complex şi ţintit care a colectat date din ţări ca Israelul şi Iranul a fost descoperit de către cercetători, anunţă firma rusă Kaspersky Labs, care afirmă că acest program de tip malware, cunoscut sub numele de Flame, operează din august 2010.

Compania Kaspersky Labs, cu sediul la Moscova, a apreciat că în spatele atacului se află un stat, adăugând că nu este sigură de originile exacte ale acestuia. Experţii ei au descris Flame drept "una dintre cele mai complexe ameninţări descoperite vreodată". Cercetări asupra atacului au fost efectuate împreună cu Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor din cadrul ONU. Cercetătorii investigau o altă ameninţare din partea unui program malware, cunoscut sub numele de Wiper, care se pare că ştergea date de pe calculatoare în vestul Asiei, relatează BBC News Online.

În trecut, programe malware ţintite - ca Stuxnet - au vizat infrastructura nucleară a Iranului. Altele, ca Duqu, au avut obiectivul de a infiltra reţele cu scopul de a fura date. Această nouă ameninţare pare să nu cauzeze pagube fizice, ci să colecteze cantităţi uriaşe de informaţii sensibile, a precizat Vitali Kamluk, expertul-şef pentru malware de la Kaspersky. "Odată ce sistemul este infectat, Flame începe un set complex de operaţii, inclusiv detectarea traficului reţelei, realizarea unor capturi de ecran, înregistrarea conversaţiilor audio, interceptarea tastaturii şi aşa mai departe", a spus el.

Peste 600 de ţinte specifice au fost atacate, a continuat Kamluk, variind de la indivizi, afaceri, instituţii academice şi până la sisteme guvernamentale. Echipa de acţiune la nivel naţional în caz de urgenţă cu privire la computere a Iranului a postat o alertă de securitate în care afirmă că Flame este responsabil pentru "incidente recente de pierdere masivă de date" în ţară. Numai codul programului malware are mărimea de 20 de mega biţi, de aproximativ 20 de ori mai mare decât al virusului Stuxnet. Cercetătorii au declarat că ar putea fi nevoie de câţiva ani pentru a fi analizat.

Kamluk a mai spus că mărimea şi gradul de sofisticare al Flame sugerează că nu este vorba despre munca unor infractori în domeniul cibernetic, părând mai degrabă susţinută de un Guvern, fiind vorba de un atac extrem de avansat. Este mai degrabă o unealtă de compilare de diferite coduri ce stau la baza unor arme, decât despre o unealtă unică. Acesta poate fura orice, de la amprentele tastelor pe care le apeşi, până la ce ai pe monitor şi ceea ce se vorbeşte lângă calculator. Este prevăzut cu caracteristici neobişnuite de furat date, inclusiv prin orice dispozitiv Bluetooth pornit.

La fel ca Stuxnet, programnul malware poate fi răspândit prin dispozitive de stocare USB, neavând nevoie să fie conectat la o reţea, deşi poate face şi acest lucru. Profesorul Alan Woodward de la Universitatea Surrey a declarat că "acesta este un aspirator industrial de informaţii sensibile". După ce Flame infectează un computer, pot fi adăugate module suplimentare care să efectueze anumite sarcini, aproape în acelaşi fel în care se adaugă aplicaţii unui smartphone. Între ţările afectate de atac se află Iranul, Israelul, Sudanul, Siria, Libanul, Arabia Saudită şi Egiptul.Preluare MEDIAFAX

                                                                                                      CRISTIAN LAURENŢIU

Minunata Ţară Sfântă

Patriarhul emerit de Ierusalim, IPS Michel Sabbah, la audienţele pe care le

avea cu diverse grupuri de pelerini, spune următoarele: "Noi avem cele
patru evanghelii. Ţara Sfântă, locurile sfinte, în care a trăit, a activat,
a murit şi a înviat Cristos, sunt cea de-a cincea evanghelie. Iar acea
persoană, care ajung să trăiască măcar câteva zile în Ţara lui Isus, să
calce pe urmele sale şi să cunoască bine ambientul în care Domnul a venit
în lume, devine cea de-a şasea evanghelie.
Aşadar permiteţi-mi ca azi să fac, în câteva minute un elogiu cuvenit
acestor locuri nepereche ale globului pământesc.
Nu cred că este creştin care să nu fi rostit, măcar o dată în viaţă, aceste
nume cu rezonanţă de excepţie: Ierusalim, Betleem, Nazaret, Tabor....
Nu am avut nici o zi de Vinerea Mare
fără să fi rostit cu lacrimi în ochi: Ghetsemani, Calvar. Nu am avut nici o
zi de Paşti fără să fi pronunţat, cu evlavie şi credinţă, cuvântul magic:
Sfântul Mormânt.
O glumă spune că atunci când Moise a cerut să plece spre Ţara făgăduită,
Dumnezeu l-ar fi întrebat: Unde ai vrea să mergi, Moise, cu poporul? Şi
Moise, fiind puţin bâlbâit, a început să zică: în Caaa... Şi Dumnezeu a
continuat imediat: Da. Am Înţeles, deci vrei să mergi în Canaan ; Deşi Moise
ar fi dorit să meargă în Canada , ştiind cât de sărac este Canaanul.
Tocmai aici e una din curiozităţi: E o ţară aşa de săracă, nu are nimic
bogăţie în subsol, iar deasupra sunt două pustiuri, care parcă nu se mai
termină: pustiul Iudeii şi pustiul Neghev. Nici apele nu sunt toate
potabile, dacă ne gândim la Marea Moartă.. ... Şi e o ţară mică, ceva mai mare
decât Moldova .
Şi totuşi e un ţinut fără egal... De ce?
Aici vine Abraham, aici e ţara patriarhilor, aici e ţara lui David şi
Solomon, aici sunt munţii lui Ilie, aici e ţara profeţilor, aici predică şi
stropeşte pământul, cu sângele său, Ioan Botezătorul, aici e casa şi
drumurile Mariei, aici atinge pământul, pentru prima şi singura dată în
istorie, însuşi Dumnezeu, aici pământul e martor al minunilor Domnului,
aici sunt pietrele care au fost stropite cu sânge divin, aici e mormântul,
martor al Învierii, aici e cerul spre care s-a îndreptat la înălţare
Domnul, aici e Cenacolul primei liturghii din istorie dar şi al prezenţei
vizibile a Spiritului Sfânt.
Poate de aceea aici iarba e mai verde, florile Iordanului sunt mai viu
colorate iar cerul Ierusalimului e mai albastru....
Să încep cu Betleemul.
La prima vedere Betleemul e un oraş arab, ca multe altele: Hebron , Ierihon,
Ramallah.
S-ar putea să nu vă placă! Nu găseşti ceea ce îţi imaginai. Îmi amintesc că
un muncitor, cu care am fost la Betleem, m-a întrebat: "Părinte, dar aşa
arată Betleemul? Dar unde sunt brazii, unde sunt îngerii, unde sunt
stelele, unde e ieslea?" Aşa credea el că trebuie să arate Betleemul.
Dar Betleemul arată cu totul altfel.
Betleemul este într-un ţinut de semipustiu. E chiar la marginea Pustiului
Iudeii. În partea de est,  totul e pustiu. La fel şi spre sud, la Tequa lui
Amos. Pe la Câmpul Păstorilor nici nu prea sunt copaci, nici terenuri
agricole. Beduinii pustiului, curioşi prin felul primitiv de a trăi (deşi
se află în apropierea oraşelor civilizate), cred că sunt, prin sărăcie şi
prin felul de a trăi, foarte apropiaţi de păstorii din timpul lui Isus.
Betleemul este aşezat pe dealuri înconjurate de văi foarte mari. Aceste
forme de relief fac ca betleemiţii să nu poată cultiva acest pământ. Cu
mare efort se pot întreţine câteva livezi de măslin şi câteva parcele de
vie.
Betleemul este aşezat pe un pământ pietros: o piatră albă, calcaroasă, şi
nimic mai mult.
Betleemul , cred că se înţelege uşor, lasă un gust amar pelerinului care
vine pentru prima dată aici, din două motive: pentru că el avea altă
imagine despre aceste locuri şi din cauza sărăciei acestui oraş.
Betleemul este astăzi un loc al războiului şi al conflictelor, un loc în
care se suferă şi se varsă încă sânge.
Şi totuşi..... Betleemul are ceva aparte, e unic.
Betleemul este primul punct pe pământ pe care Isus, care se naşte, îl
atinge. Aici parcă se uneşte cerul cu pământul: Isus, Dumnezeu, vine din
cer şi atinge pământul nostru sărac şi pietros.
Cerul de deasupra Betleemului, e martor al prezenţei îngerilor în acea
noapte unică în istorie. Aici au răsunat cântecele trimişilor cerului. Când
mergeam la Betleem îmi plăcea să privesc cerul (de multe ori, de un
albastru incredibil de frumos) şi să îmi imaginez cetele de îngeri veniţi
din cer deasupra acestor meleaguri.
La Betleem ne imaginăm acel frumos dialog al lui Samuel cu Iesse, care şi-a
prezentat toţi copiii; acesta e oraşul lui David, marele rege; Betleemul e
oraşul Rahelei, pentru că aici se află mormântul ei.
Betleemul e oraşul suferinţelor Mariei şi ale lui Iosif, dar şi al bucuriei
lor că în familia lor intră, firav şi gingaş, chiar Fiul lui Dumnezeu.
Betleemul este prima locuinţă a lui Isus şi meleagul păstorilor.
Dacă veţi păşi pe străduţele Betleemului, să fiţi siguri că pe acolo au
păşit, înaintea noastră, Maria şi Iosif.
Să mergem acum cu gândul pe Tabor, în Galileea: aici parcă pluteşti în aer,
copleşit de linişte şi cer, mângâiat de adierea zefirului ce aminteşte
ruah-ul biblic, încântat de priveliştea florilor de oleandru. Dar mai
presus de toate te înţepeneşte, într-o bucurie de nedescris, gândul că aici
Isus s-a îmbrăcat în lumină şi strălucire şi tot aici a răsunat vocea
Tatălui... Chiar că nu e puţin lucru, nu-i aşa? Am văzut oameni care n-ar mai
fi coborât niciodată de pa Tabor. Ca şi mine, de fapt. Sau o călugăriţă
plângea, pur şi simplu de bucurie că a ajuns să se roage pe acest munte
minunat. Şi spun că e minunat pentru că e chiar aşa: în 1995 aici s-a
vindecat un tânăr arab, care avea o mână paralizată.
Nu departe e Nazaretul. Un oraş arăbesc, nu chiar impresionant de frumos.
Dar după părerea mea ar trebui să fie declarat cel mai important loc marian
din lume. La Lourdes şi la Fatima , Maria s-a arătat câtorva copii, doar
pentru câteva momente şi a spus ceva care nu e Evanghelie revelată. La
Guadalupe e doar o icoană.... Şi am putea continua. Dar la Nazaret, al cărui
relief e ca o floare imensă, înflorită la maturitate, unde pistilul e chiar
Bazilica Bunei Vestiri Maria, a primit vizita arhanghelului. Aici a trăit
ani şi ani zile. Aici fiecare străduţă a fost atinsă, călcată de Maria,
aici a fost la apă, aici s-a rugat, a cultivat pământul, a stat de vorbă cu
femeile din Nazaret... Dacă porţi în suflet şi în minte fragmentul evanghelic
cu Buna Vestire, aici vei lăcrima sigur, aici vei spune cel mai fierbinte
şi mai emoţionant rozariu.... Stând în faţa casei Mariei, aştepţi să-ţi
apară, de după o coloană, chipul cald şi curat al Mamei Fecioare... Nazaretul
e unic.... Şi să nu uităm că însuşi Isus a locuit aici, s-a jucat, s-a rugat
şi a muncit ani şi ani de zile. Am fost de sute de ori la Nazaret. Şi încă
nu m-am saturat să merg. M-aş mai duce de sute de ori şi tot nu m-aş sătura.
Aş mai aminti Ierihonul : Un loc pustiu, dar atât de preferat de Isus. Pe
timpul său se pare că era un oraş al trandafirilor, un oraş plin de copaci
şi viaţă, adăpat de apele Iordanului încă nestricat, înainte de a intra în
Marea Moartă. Diavolul, la ispitiri, când i-a arătat împărăţiile imense,
i-a arătat,de fapt Ierihonul. Azi nu-i frumos, iar creştini au mai rămas
doar câţiva. În 2000 erau 30 de creştini. Aici s-a urcat Zaheu în sicomor,
aici s-a vindecat Bartimeu, aici Isus vorbeşte de Bunul Păstor al
pustiului.... E oraşul la cea mai joasă altitudine, e oraşul cel mai vechi,
atestat documentar, are peste 10 000 de ani, e oraşul cu strugurii cei
mari, găsiţi de iscoadele lui Iosue, e oraşul dărâmat de câteva trâmbiţe.
Azi e oraş musulman, dar călcat odinioară de Domnul Dumnezeul nostru Isus
Cristos. Pietrele de aici sunt martore ale atâtor minuni al lui Isus. Merg
cu mare plăcere la Ierihon.
 Am lăsat la urmă Ierusalimul : Cu muntele Sionului, cu muntele Măslinilor,
cu Valea Cedronului, cu Valea Gheenei, cu bătrânele ziduri, cu cele opt
porţi, cu Zidul Plângerii, cu zeci de turle de biserică şi tot atâtea
minarete, cu istoria trimilenară, ...şi totuşi fără pace... Chiar dacă
Ierusalim înseamnă IR SHALOM, oraşul păcii, aici nu e pace.
Am stat, de mai multe ori, de vorbă cu reprezentantul Radio Vatican la
Ierusalim , un om deosebit, un intelectual, prin excelenţă. O dată l-am
întrebat: Domnule Motta, cum vedeţi dumneavoastră faptul că aici, la
Ierusalim , oraşul celor trei mari religii, Oraşul Sfânt pentru toţi, e
atâta neînţelegere, atâta lipsă de pace, atâta vărsare de sânge?
Şi mi-a răspuns simplu: "Ierusalimul e altfel decât toate oraşele din lume.
Celelalte oraşe sunt ctitorii ale oamenilor. Ierusalimul e opera lui
Dumnezeu, e proprietatea lui şi oamenii nu au dreptul să spună că e al lor.
Nimeni nu are dreptul să spună: Ierusalimul e al meu sau al tău.
Ierusalimul e al lui Dumnezeu." Şi i-am dat dreptate.
Aici aş vrea să vă duc cu gândul la Cenacol, locul, poate, cel mai
dezolant: o încăpere deasupra mormântului lui David, o sala nici mare, nici
mică, fără formă, un amestec de ferestre şi nişe, coloane vechi şi
scrijelite, pietre diforme prost aranjate... nimic mai cutremurător... Şi când
ştii că aici a fost Cina cea de taină cu toată încărcătura sa dumnezeiască
.... Aici, unde trebuia să fie cea mai frumoasă catedrală din lume, e doar o
încăpere tristă... Nici măcar nu e în proprietatea creştinilor... Până în 1996
mai stătea pe un scăunel, la intrare, un călugăr. Dar într-o zi a fost
găsit mort, şi de atunci stă de pază un poliţist evreu.
Şi totuşi, aici este Cenacolul nostru scump! Noi ştim că de aici izvorăşte
preoţia noastră, euharistia, aici e casa legii iubirii, aici se arată
Domnul Înviat, aici e locul zăvoarelor încuiate de ucenicii fricoşi, aici
sunt flăcările Duhului Sfânt din ziua de Rusalii, aici e totul.... Ce sfânt
şi mare e Cenacolul privit prin prisma Evangheliei....
           Acum Getsemani: În faţa Porţii de Aur, pe partea cealaltă a
pârâului Cedron. La intrare te întâmpină nişte măslini incredibili: parcă
l-ai vedea pe Petru dormind sub un  asemenea măslin. Dar când te gândeşti
că aici Isus stropeşte cu propriul sânge aceste pietre, şi când te mai
gândeşti că Isus a fost trădat de propriul ucenic, simţi că Dumnezeu ţi-ar
spune ca lui Moise: "Moise Moise, Nu te apropia aici! Mai întâi scoate-ţi
încălţămintea din picioarele tale, căci locul pe care calci este pământ
sfânt!" Te apropii, totuşi, şi săruţi, cu sfială, piatra stropită cu sânge
divin.
           Sfântul Mormânt: *Maximum maximorum!* Trebuie să vă spun că mie
nu mi-a plăcut niciodată acest titlu: Sfântul Mormânt. Mai corect este
LOCUL ÎNVIERII. Un mormânt  presupune oseminte, ceva trist, dar aici vorbim
de înviere, de lumină, de Victoria celui Înviat. Aici, în faţa celei mai
mari minuni, nici nu ştii ce să faci: să te rogi, să plângi de bucurie, să
te impresionezi, să cazi la pământ?  Cel mai nimerit e să stai în tăcere şi
să te minunezi.
De aproape 2000 de ani oameni merg la Locul Învierii: Câte lacrimi s-au
vărsat aici, câte inimi s-au înmuiat,  câte vise s-au împlinit, câţi
creştini s-au fericit. Greu de zis. Începând de la Maria Magdalena şi până
azi, cei care au trecut pe aici, pot spune cu mâna pe inimă: "Am văzut
mormântul gol....."
Şi am putea continua pelerinajul nostru imaginar prin Ţara lui Isus. Vă
invit să-l faceţi pe cel real. Nimeni nu va putea înţelege bine Evanghelia
până nu va merge, măcar o dată, în Ţara Evangheliei, în Ţara lui Isus, în
Ţara Mariei.
*Orice creştin ar trebui să vadă măcar o dată în viaţă Ţara Sfântă: nu e
frumoasă, dar e sfântă; nu e mare, dar e emoţionantă; poate nu e
impresionantă, dar e dumnezeiască; e o ţară locuită de oameni, dar aici a
locuit şi Dumnezeu;e o ţară unde locuitorii ei găsesc mereu motiv de
ceartă, şi totuşi e o ţară unde toată lumea se roagă; e ţară în pustiu, dar
aici plouă mereu cu haruri; aici nu e pace, dar se poate afla pacea
sufletului; la sosire veţi fi decepţionaţi, dar la urmă veţi pleca
emoţionaţi; veţi intra, poate, cu frică, dar veţi ieşi bucuroşi şi cu
zâmbetul pe buze, adică fericiţi.*
*Numai aici se poate înţelege cu adevărat gândul psalmistului:* "*M-am
bucurat când mi s-a spus: **<Să mergem la casa Domnului >. Iată, picioarele
noastre au ajuns la porţile tale, Ierusalime! Ierusalimul este zidit ca o
cetate bine întărită. Acolo urcă seminţiile, seminţiile Domnului, după
legea lui Israel , ca să laude numele Domnului."

Preluare <https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLNEetDJtxPaHfy9XivATcta4XYpbIIhgPlZO9qnNkt6utcnzBONLpNXthR7G8FnjluW70HEqY2qs5RFwHG9rIc32mdf8efbTA56gXMBx2zxJ7JjDH8Bc_qUO9bxm0da3OgaVekei1dk4/s1600/sf+mormant.jpg>

de EDI MATTES din ISRAEL

ISRAELUL VA ATACA IRANUL FĂRĂ ŞTIREA SUA

Pană cel târziu in vară, este posibil ca Israelul sa atace Iranul, acţiune care ar putea duce la declanşarea unui nou război mondial. La inceputul lunii martie premierul israelian Benjamin Netanyahu va avea o întalnire la Casa Alba cu preşedintele american Barack Obama.
Serviciile de informaţii americane au anunţat că Israelul nu va avertiza Statele Unite în cazul în care va decide să lanseze un atac preventiv asupra instalaţiilor nucleare iraniene.
Motivul ar fi că astfel vor absolvi de orice responsabilitate autorităţile din SUA, au indicat.oficialii israelieni. Ei au menţionat că nu vor informa SUA pentru a nu le face responsabile de oprirea unui eventual atac, încercând să reducă posibilitatea ca preşedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, să învinovăţească Statele Unite de atac, relatează Daily Mail.
Informaţiile, provenite dintr-o serie de convorbiri private la nivel înalt, pot influenţa discuţiile din timpul viitoarei întâlniri de la Casa Albă, dintre premierul israelian Benjamin Netanyahu şi preşedintele american Barack Obama. În ultimele luni, oficialii americani au încercat să convingă Israelul că un eventual atac ar fi doar un impediment temporar pentru programul nuclear al Iranului. Ei au  afirmat că nu au informaţii despre o eventuală tentativă a Iranului de a se folosi de acest program cu scopul de a dezvolta arme nucleare.

Israelul ar putea fi presat să lanseze un atac rapid, în măsura în care o operaţiune ce ar dura mai mult de o noapte ar fi riscantă "atât din punct de vedere politic, cât şi militar", susţine Daniel Levy, reprezentant al centrului de reflexie New America Foundation, care a lucrat pentru guvernul israelian.
"Când israelienii lansează un astfel de scenariu, pleacă de la principiul că americanii vor fi obligaţi să intre în joc", adaugă Levy.

Premierul Benjamin Netanyahu şi ministrul Apărării israelian, Ehud Barak, au transmis aceste mesaje mai multor oficiali de rang înalt americani care au vizitat Israelul pentru discuţii. Casa Albă, Pentagonul, Biroul Directoratului Naţional al Informaţiilor şi Ambasada Israeliană au refuzat să comenteze pe acest subiect. Israelul acuză Iranul că încearcă să obţină arme atomice şi nu a exclus posibilitatea de a lansa atacuri vizând bazele nucleare ale republicii islamice.
Teheranul a avertizat că, în cazul unui astfel de atac, statul islamic poate retalia cu rachetele sale cu rază medie de acţiune, ce pot atinge orice ţintă din Israel.

Iranul avertizează că Israelul va fi "distrus" dacă va lansa un atac militar
Ministrul iranian al Apărării, Ahmad Vahidi, avertizează că un atac israelian asupra instalaţiilor nucleare iraniene va avea ca efect distrugerea Israelului, informează postul iranian Press TV, citat de Haaretz.
Acestea sunt cele mai vehemente declaraţii din ultima vreme ale unui oficial iranian de rang înalt.


Sunt, insa, capabile fortele armate israeliene sa neutralizeze potentialul nuclear al Iranului?
Iata ce parere are expertul german in tehnologie atomica si militara, Hans Ruhle, citat de Deutsche Welle:
In Iran exista 25-30 de obiective care lucreaza, exclusiv, sau in principal pentru programul atomic al tarii. Sase dintre ele sunt obiective prioritare: combinatul pentru imbogatirea uraniului de la Natanz, centrul de prelucrare din Isfahan, reactorul pentru apa grea din Arak, fabrica de armament nuclear din Parchin, combinatul de imbogatire a uraniului Fordu si reactorul pentru apa usoara Bushehr. Amplasamentul, dimensiunile si tipul de sisteme de protectie sunt, in general, necunoscute, crede expertul.
Cea mai distrugatoare bomba aflata la dispozitia Israelului este GBU-28, cu o greutate de 2,3 tone, care poate strapunge un zid de beton armat cu grosimea de 30 metri. In Natanz, unde halele de productie sunt partial subterane, israelienii ar trebui sa foloseasca doua din aceste bombe, intr-un bombardament succesiv: a doua va mari craterul provocat de primul atac, ceea ce cu siguranta va aduce succes.
Pentru distrugerea tuturor centrifugelor nu ar fi de ajuns cateva bombe. Deoarece aceste ultracentrifuge, care executa 1.500 rotatii pe secunda, nu tolereaza nici cel mai mic soc. Explozia unei singure centrifuge are efectul exploziei catorva grenade de mana. Pentru a fi distruse toate cladirile din acest loc ar fi necesare cateva GBU - 28. Tipul de bombardament depinde si de cate avioane F-15 E sunt disponibile, ele fiind singurele capabile sa transporte astfel de "monstri". In orice caz, ar fi nevoie de 20 - 40 aparate de zbor, continua Hans Ruhle.
Obiectivele de la Isfahan si Arak reprezinta cea mai mica problema pentru Israel. Acestea se afla la suprafata, nefiind dotate cu sisteme de protectie performante. Un obiectiv industrial central al programului iranian de imbogatire a uraniului este combinatul de la Fordu, a carui existenta a fost tinuta in secret timp indelungat.
Fordu ar pune foretele israeliene in fata celei mai dificile misiuni. Complexul a fost construit sub un munte, fiind aparat de 70 metri de stanca si, prin urmare, ar fi impenetrabil de catre actualele resurse aeriene ale Israelului. Singura varianta, in faza initiala a operatiunii, ar fi ca cele doua intrari in tunel sa fie lovite cu GBU-28 si, in acest fel, sa fie blocate pentru ceva timp.
Ulterior, patrunderea unor forte speciale in complex, care ar distruge instalatiile aflate acolo, ar putea asigura succesul unei asemenea operatiuni. Nici macar americanii nu dispun de o bomba conventionala care sa poata strapunge Fordu: GBU-57 A/B strapunge beton armat cu o grosime de pana la 40-60 metri.
Pentru Israel, ar fi o greseala daca nu ar incerca distrugera productiei de focoase nucleare din Parchin. Acest amplasament este compus din peste 100 cladiri, sub unele dintre ele aflandu-se tunele. Mai multe detalii nu se cunosc. Mai intai, insa, Israelul ar trebui sa-si concentreze intreg potentialul asupra obiectivelor Natanz, Isfahan, Arak, Fordu si reactorul din Bushehr. De-abia dupa aceea ar veni randul complexului Parchin, mai spune Ruhle.

Cea mai buna aviatie
Israelul dispune de avioane performante, capabile sa-l ajute in a distruge potentialul nuclear al Iranului. O problema este faptul ca toate avioanele israeliene ar trebui alimentate cu combustibil, atat la plecarea, cat si la intoarcerea din misiune. Israelul, din nefericire pentru el, nu are suficiente aeronave de tip cisterna. In ceea ce priveste sistemul de aparare antiaerian iranian, acesta este limitat. Toate avioanele sunt invechite si, daca reusesc sa zboare, nu ar fi decat o tinta facila pentru modernele aparate israeliene.
Israelul se poate baza pe fortele sale armate. Militarii sunt bine pregatiti iar moralul acestora este mare.
Astfel ca Israelul ar putea porni un atac asupra Iranului, care sa impiedice dezvoltarea programului nuclear al acestui stat, chiar daca cu multe riscuri. Putem sa ne permitem urmatoarea prognoza: daca Israelul reuseste sa neutralizeze elementele de baza ale programului iranian nuclear, acesta va fi scos din functiune pentru cel putin o generatie, incheie expertul militar german.

Obama, pe un ton dur: "Vom ataca Iranul pentru a împiedica dotarea sa cu arma nucleară"
Cu câteva zile înainte de vizita la Washington a premierului israelian Benjamin Netanyahu, preşedintele american Barack Obama a adoptat cel mai dur ton folosit până acum pentru a avertiza Iranul că este dispus să recurgă la opţiunea militară, dacă este necesar, cu scopul de a împiedica Teheranul să se doteze cu arma nucleară.
Declarând că ar fi inacceptabil ca Iranul să-şi construiască o armă atomică, Obama a adăugat: "Nu glumesc".
"Consider că atât guvernul iranian, cât şi cel israelian înţeleg că, atunci când Statele Unite spun că este inacceptabil ca Iranul să aibă arma nucleară, vorbesc foarte serios", a afirmat Obama într-un interviu acordat publicaţiei The Atlantic. Interviul a fost realizat luni, fiind publicat vineri, scrie Agerpres.
Luni, 5 martie, preşedintele Obama urmează să-l primească la Casa Albă, pentru convorbiri, pe primul ministru al Israelului.
Întâlnirea celor doi lideri survine în contextul în care SUA sunt îngrijorate de faptul că Israelul ar putea lansa un atac asupra siturilor nucleare din Iran, în următoarele luni, cu excepţia cazului în care ar primi asigurări ferme din partea Washingtonului în sensul că americanii sunt dispuşi să adopte un ton dur faţă de iranieni, scrie Reuters.
Barack Obama a apreciat în interviu că sancţiunile internaţionale împotriva Iranului sunt "mult mai eficiente decât se anticipase" şi că acestea oferă o şansă de a rezolva problema odată pentru totdeauna.
El a menţionat însă că, dacă demersul sancţiunilor eşuează, SUA nu renunţă la nicio opţiune, adăugând că este în "interesul profund" nu doar al Israelului, ci şi al SUA ca Iranului să nu i se permită să se doteze cu arma nucleară.
Întrebat în legătură cu relaţia sa destul de dificilă de până acum cu Benjamin Netanyahu, Barack Obama a afirmat că a cooperat îndeaproape cu acesta într-o serie de probleme, dar a recunoscut că relaţia lor este mai curând similară uneia de afaceri decât o relaţie personală apropiată.