Staborul de la Cotroceni ia fata Justiției!

   Pentru ca doar românul stie ca te faci frate si cu Dracul, cel putin pana treci puntea, Traian Basescu, Victor Ponta si Crin Antonescu au gasit o cale mai putin ortodoxa de coabitare.Dupa cum sustin sursele noastre, adevarata miza a intalnirii de taina dintre cei trei nu a fost in nici un caz renuntarea la porcaiala, ci, de ochii Europei cel putin, stoparea mascaradei din Justitie.

Astfel ca, desi rivali politici de moarte, presedintele tarii si liderii USL au decis crearea unei comisii neoficiale de mediere a marilor cazuri de coruptie. Fara ca macar sa le pese ca acest „stabor”, unde va fi hotarata soarta liderilor politici aflati in vizorul organelor legitime de ancheta, reprezinta o nepermisa imixtiune in functionarea adevaratei Justitii.

Astfel ca, la summit-ul UE, s-a putut raporta ca principalii actori politici de pe scena românească vor colabora la buna functionare a Justitiei. Acum, ramane de vazut si ce vor zice marile cancelarii occidentale cand se vor dumiri ca acest pact se traduce, de fapt, prin inlocuirea instantelor legitime cu „targuiala” pe dosare intre trei oameni.

Fie ei si presedintele tarii, premierul si viitorul candidat la prezidentiale. Deocamdata, acestia s-au inteles cu privire la amanarea luarii unei hotarari cu privire la spetele privindu-i pe Liviu Dragnea si Relu Fenechiu, deci cate o „bucata” pentru PSD si una pentru PNL. Totul cu acordul lui Traian Basescu, care totusi a insistat ca, la inceputul anului viitor, primul dosar care va intra in discutia „staborului” de la Cotroceni sa fie cel al lui Liviu Dragnea. Si, daca se dovedeste ca „bubele” acestuia sunt prea mari, sa fie convins de uselisti sa demisioneze inainte de asaltul final al procurorilor DNA. Sau, in caz contrar, acestia din urma il vor lasa in pace, renuntand la retinerile televizate de 24 de ore.

Iar in acest „triunghi” contra naturii, membrii „staborului” aveau mare nevoie de poza unui ministru al Justitiei independent, cunoscut drept un magistrat profesionist. Asa ca lobby-ul facut pe langa Mona Pivniceru ca sa-si pastreze portofoliul s-a dovedit pe cat de puternic, pe atat de eficient. Mai ales ca aceasta, desi si-a dat seama ca va fi doar un ministru de „decor”, si-a acceptat in cele din urma rolul, pentru a nu ramane pe drumuri, dupa marea greseala facuta de a-si da demisia din Consiliul Superior al Magistraturii.Preluare pesurse.ro

Cine nu învaţă din greşelile trecutului îşi merită soarta

Mai zilele trecute m-a căutat un prieten vechi şi primul lucru pe care l-a făcut după ce s-a dat jos din maşina personală a fost o înjurătură la adresa drumului Baia Mare – Lucăceşti: „De ce naiba toţi se laudă cu repararea şoselelor şi odată cu sosirea primăverii „rasar” şi gropile mai ceva ca luştele în pădure?!” E drept că am zâmbit şi i-am spus că în schimbul gropilor tot ne-am ales şi noi românii cu ceva, îi avem pe „regii asfaltului”cu maşinile lor puternice la purtător, ceea ce-i fac nepăsători la „drumurile noastre toate”, vorba şlagărului şi la faptul că tu, om de rând trebuie să mergi în service aproape săptămânal cu toate că plăteşti atâtea taxe de drum şi pentru drumuri.

      Dar despre altceva doream să vorbesc, despre faptul că inclusiv „clanul Becali” şi-a dat seama că intrarea în politica de vârf îţi dă o imunitate atât de puternică încât poţi să scapi de „greşelile tinereţii”, de orice infracţiune cu iz penal, motiv pentru care Gigi Becali s-a aliat cu „fratele mai mare”(cum îi place să-l alinte pe europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor) formând „PNG + PRM” iar vărul său Ioan Becali afirmând mai dăunezi că se gândeşte serios să candideze la Primăria capitalei. Atât Gigi are probleme cu justiţia, în ceea ce priveşte dosarul „valiza” cât şi verii lui, Victor şi Ioan Becali, nişte geambaşi de fotbalişti, care pe deasupra îl mai trage în jos şi pe Gică Popescu. Cu un limbaj primitiv, aceşti analfabeţi multimilionari, sfidând justiţia ne sfidează totodată şi pe noi cei care credem în legile (bune sau rele)ţării şi le respectăm vrând-nevrând. Sunt foarte curios dacă vor ieşi la iveală sumele care le-au intrat în buzunare fără să plătească impozite şi taxe la stat şi dacă vor plăti cu închisoare pentru acest trafic de fotbalişti pe pieţele occidentale.

        Nu cred că am o problemă dacă afirm că revenirea salariilor bugetare la nivelul din anul  2010 se va realiza, deoarece totul are un scop electoral, iar când scopul este acesta orice se poate înfăptui în România. De parcă bugetul statului este propriul buzunar, al celor aflaţi la putere... Numai că inflaţia şi preţurile care cresc mai ceva ca Făt-Frumos nu o să-mi permită decât să-mi cumpăr strictul necesar la fel ca înainte şi nimic mai mult. În schimb mă enervează zgomotul şi tot tam-tam-ul care se face în jurul acestei măsuri  îndreptăţită.

         Dacă mă îngrijorează ceva cu adevărat este faptul că într-o statistică UE aflăm că în România 48,7% dintre copii sunt ameninţaţi de sărăcie. Factorii care determină această situaţie ţin de lipsa locurilor de muncă, ineficienţa serviciilor sociale, lipsa de perspective. Referitor la lipsa de perspective îmi amintesc cum după 1990 toate bogăţiile ţării le-am vândut pe bani mărunţi, iar cu sumele încasate n-am făcut nimic pentru viitorul copiilor noştri, n-am creat locuri de muncă, n-am îmbunătăţit sistemul de sănătate, nu ne-a preocupat aşa cum trebuie educaţia copiilor noştri. Am vândut fabrici, uzine, apa minerală, petrol, telefoanele, pădurile, inteligenţa românească, iar acum vrem să dăm şi aurul de la Roşia Montana. Mai mare ruşinea! Poate că în ceasul al 12-lea cei din Casa Poporului se vor gândi mai bine înainte de a introduce cartela de vot şi la acest ultim obiectiv. „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă!”( la porţile occidentalilor).

                                                                                         Gelu DRAGOŞ