Mănăstirea Nicula este o universitate de credință ortodoxă! ”Maica Cerului, nădejdea poporului”

 Și anul acesta mi-a hărăzit Dumnezeu sănătate în Postul Maicii Domnului să reușesc să mă duc ca să mă închin la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula, pictată de Luca din Iclod, la 1681. Bucuria de a ridica din genunchi rugăciuni către Maica Cerului nu poate fi descrisă în cuvinte. Doar rugându-te la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula poți înțelege cel mai important pelerinaj al românilor din Ardeal și România, care-și pun nădejdea în Maica Domnului pentru sănătate fizică și morală a poporului nostru. Pelerinajul, cu participarea a sute de mii de credincioși, de la Nicula este la fel de important prin participarea masivă a credincioșilor, ca cel din 14 octombrie de la moaștele Sfintei Cuvioae Parascheva din Iași, iar pe plan european doar pelerinajul de la Santiago de Compostela pote fi considerat ceva similar. Azi, ca acum sute de ani, românii din Maramureș, Sălaj, Bistrița, Bihor, Alba, vin pe jos trei zile, dormind pe drum în casele sau șurile oamenilor de prin sate, la Mănăstirea Nicula, ca să-și aducă obolul, cu bucurie sfântă, de jerfă și credință, la Icoana Maicii Domnului de la Nicula. Doar cine a făcut acest pelerinaj poate înțelege lacrimile bucuriei jertfei aduse la Maica Domnului. E o bucurie religioasă care nu poate fi explicată rațional. ”Sfinte Marie, pentru noi, roagă-Te” e priceasna care însoțește buzele și inimile pelerinilor. La Nicula s-au pictat primele icoane pe sticlă de către călugări aleși în perioada prigoanei austriece împotriva ortodoxiei. Aceste icoane au intrat în casele românilor de pe cuprinsul întregului Ardeal.

Anul acesta am admirat cu bucurie frumoasa pictură din noua biserică în stil bizantin de la Mănăstirea Nicula, ridicată de vrednicul pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania, care a avut viziunea istorică de a înălța o adevărată catedrală a ortodoxiei ”La Nicula colo-n deal”, ca o flamură a credinței perene a poporului nostru. Mitropolitul Bartolomeu Anania, cărturar și păstor al eparhiei Clujului, Maramureșului și Sălajului, a avut luminata vedere de a restaura la Mănăstirea Nicula, nu numai un pelerinaj secular, dar și o școală de credință, cultură și artă românească. La Nicula, Bartolomeu Anania a tradus noua versiune a Bibliei. De aceea, Mănăstirea Nicula, pe lângă un centru de pelerinaj al ortodoxiei românești și est-europene, trebuie să devină o universitate de cultură, artă și credință. Clădirile ridicate în jurul semeței biserici pot fi sediile acestei adevărate universități mănăstirești, ce se vor transforma într-un focar de credință, educație și cultură, care să iradieze în întreaga Românie, Balcani și Diaspora. Încă din secolul XIV pe dealul împădurit de lângă cetatea Gherlei s-au nevoit aici călugări și pustnici sfințind cu lacrimile și rugăciunile lor locul. La 1552 se ridică aici o biserică monahală cu sprijinul eparhiilor din Țările Române, având hramul ”Sfintei Treimi”, iar în chiliile monahilor a funcționat o școală pentru „grija sufletelor şi învăţătura pruncilor”. La 1659 școala ortodoxă se transformă în școală ”împărătească”, adică școală importantă după model bizantin și moldo-vlahă, nu după împăratul habsburg de la Viena, care atunci încă nu controla Ardealul. La 1681, vestitul pictor Luca din Iclod pictează Icoana Fecioarei Maria care o dăruiește Mănăstirii Nicula. Iar la 1699 se întâmplă marea minune în fața pelerinilor veniți să se roage aici. 26 de zile a plâns icoana Maicii Domnului de la Nicula, ca o prevestire a prigoanei austriece împotriva credinței ortodoxe a românilor din Ardeal, începând cu anul 1700. Din acest moment, Maica Domnului va deveni nădejdea izbăvirii din robie, boli, stăpânire străină şi nevoi, credincioşii venind în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”

Anual aici se întâmplau, în urma rugăciunilor aprinse însoțite de lacrimi, minuni și vindecări de necrezut. Și anul acesta sute de mii de pelerini vin să se roage la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Nicula. Cred că a sosit momentul istoric, ca actualii ierarhi și stăreția mănăstirii să ia în considerare testamentul lui Bartolomeu Anania de a face din Mănăstireaa Nicula o adevărată universitate de credință, cultură și civilizație românească, un focar viu de creștinism misonar la porțile Europei. Pr. Dumitru Cobzaru, care a scris o istorie a mănăstirii, ar putea arăta calea de urmat pentru întemeierea acestui centru universitar și comuniune religioasă a românilor, dar și inter-ortodox. Când mă refer la universitate, înțeleg termenul, nu numai în sens modern, ci și din latinescul ”universitas”, de adunare în comuniune culturală și religioasă. Ar fi împlinirea dorinței mulțimilor de pelerini care vin cântând, ca să se împlinească versurile pricesnei pentru poporul român: ”Nu lăsa, Măicuţă,/să pierim pe cale,/căci noi suntem fiii/lacrimilor tale”.

 Ionuț Țene

AMINTIRI; LACRIMI ȘI FLORI PESTE MORMINTE

                                    La mănăstirea Nicula

                            

                                                           de Paul Antoniu

Motto:  " Nu lăsa măicuță / Să pierim pe cale / Căci noi suntem fii / Lacrimilor Tale... "

                                      ( Din cântecul pelerinilor în drumul lor spre mănăstirea Nicula ).

         

 ...Ale lacrimilor din ochii și de pe obrajii Măicuței Sfinte din icoana făcătoare de minuni, miracol care timp de 26 de zile ( anul 1699 ) a uimit sute și mii de pelerini care veneau să se închine, cu o neasemuită evlavie, în fața înlăcrimatului chip din fața lor. Icoana este lucrarea preotului Luca din Iclod pictată în anul 1681. Se spune că Măicuța Sfântă din icoană plângea amarnic de mila creștinilor asupriți de către hoardele păgâne, dar erau și lacrimi prevestitoare ale cumplitelor suferințe ce s-au abătut, prin vremuri, asupra românilor din Transilvania  de care, cu tristețe și revoltă chiar, ne mai amintim când ne întărâtă unii nostalgici, căci aceștia își transmit din generație în generație asemenea blestemate nostalgii.Îmi vine în minte acum un scurt fragment din poemul-avertisment, " Ascultă străine " de Romulus Vulpescu: ..." Dar tu bine ia seama străine: În numele meu înflorit cum e iia / Mai e și mânia ! "  Și-n acest an, astriștii din Gherla ( Despărțământul  " Ioan Alexandru ", președinte - cucernicul preot Ioan Morar) ne-au invitat la cea de-a IX-a ediție ale colocviilor de la Nicula, în zilele de vineri 21 și sâmbătă 22 septembrie. Și-n acest an câțiva băimăreni ( subsemnatul cu familia și doamna Ileana Cozmuța)- mai puțini ca-n alți ani!- am răspuns, cu bucurie, Prezent! Ca de obicei, în prima zi, mai spre după amiază, la cimitirul mănăstirii a avut loc o slujbă  de pomenire pentru sufletele celor de-ACOLO , printre primele nume pomenite fiind ale celor vrednici de neuitare, Ioan Alexandru și Vasile Avram, nume de prim rang în literatura și-n cultura acestui neam, așa precum a reieșit din predica Părintelui Mitropolit Andrei, mai cu seamă când s-a referit la Ioan Alexandru, considerat, pe drept cuvânt, ca fiind cel mai important poet creștin. La sfârșitul Sfântului parastas am depus flori, am aprins lumânări și le-am stropit cu lacrimi mormintele plutitorilor prin pulberea de stele. În  următorul ceas ne-am bucurat de invitația Părintelui Mitropolit, de-a face o scurtă vizită, pe dinăuntru, la noua biserică ce se construiește sub deluțul din apropiere, pentru ca împreună să admirăm  (de pe schele uneori...) picturile, cele finisate mai ales, dar și pe cele aflate  încă în lucru. O surpriză  de proporții  noi cei prezenți am trăit în momentul în care Părintele Mitropolit ne-a dăruit fiecăruia câte un exemplar din cartea părintelui Alexandru Moraru întitulată " Domnitorul Mihai Viteazul (1593 - 1601 ), Erou al Națiunii Române și Martir al Bisericii Străbune", carte apărută la Editura Renașterea în acest An al Centenarului, cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit care semnează și prefața. Pe a doua și a treia copertă citim gânduri de preamărire ale Domnitorului Martir semnate de către academicienii Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei, și a Pr. Academician Mircea Păcurariu. A urmat apoi un program de voie până la masa de cină, marea majoritate dintre noi vrut-am să participăm, înainte de toate, la Sfânta vecernie, pe tot parcursul acesteia, Sfânta Icoană făcătoare de minuni  se afla în fața ușilor împărătești pentru a o putea adora sărutându-i chipul și închinându-ne EI cu smerenie, până seara târziu. Afară câteva credincioase, pline de evlavie, în coate și-n genunchi înconjurau bisericuța  de lemn  ( monument istoric) cea veche de mai bine de 400 de ani.

               A doua zi ( sâmbătă 22 septembrie ), după ivirea zorilor, gazde și oaspeți deopotrivă, ne-am trezit din somn la auzul celor șase clopote care, prin glasul lor, ne vesteau începutul unei zile și făceau să vuiască pădurile ce împodobeau mirific dealurile din împrejurimi. După un copios mic dejun, cinstitele gazde ne-au poftit în sala numită SFÂNTUL ȘTEFAN cel MARE, din clădirea Centrului de cercetări patristice. La intrarea în sală, spre bucuria noastră, pe masa oficială, gazdele ne-au pus la vedere câteva teancuri ce conțineau cărțile autorilor Gheorghe Pârja (" Ochii Basarabiei", apărută în acest an, sub egida Bibliotecii Județene " Petre Dulfu " - Baia Mare ) și Teodor Ardelean (" Gânduri pentru o... Bibliotecă de Idei", la Ed.Școala Ardeleană - 2017 ). Pentru ambele volume cererea a fost mult prea mare față de oferta, nu prea îndestulătoare ca să ne ajungă la toți, interesul nostru fiind la cote maxime. La intrarea în sală, oaspeții s-au bucurat la auzul unui fundal sonor cu cele mai cunoscute pricesne, în interpretarea magnifică a dragei noastre Angela Buciu, program audiat de pe un C.D. din fonoteca de aur a subsemnatului. Tot astfel s-a încheiat, în jurul amiezii,prima parte a Colocviilor... 

                   Înainte de a prezenta desfășurătorul programului părții a doua a Colocviilor, ediția a IX-a, 2018, se cuvine a-i numi pe organizatori: 

- Sfânta Mănăstire Nicula, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, părinte stareț Arhimandrit Nicolae Moldovan.

-  Societatea Astra - despărțământul " Ioan Alexandru " din Gherla, președinte Pr. Ioan Morar. Acestora, cu recunoștință, li se cuvin mulțumirile noastre pentru condițiile excelente pe care ni-i le-au oferit pe tot parcursul desfășurării lucrărilor. 

                   - Cuvântul de deschidere ne-a fost adresat de către Pr. Ioan Morar . Au urmat la cuvânt : 

- Prof. Dr. Florin Bengean:" Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire".

- Prof. Univ. Dr. Virgil Nistru Țigănuș :" Grafii ale spiritului în interpretarea Prof. Mircea Muthu ". 

- Ion Onuc Nemeș , jurnalist și Directorul Bibliotecii Județene din Sibiu  " Oameni de care Țara are nevoie : Dr. Teodor Ardelean și prof. Areta Moșu, președinta Societății Astra din Chișinău". Pe parcursul discursului, domnul Onuc Nemeș, de nenumărate ori și-a exprimat profundul regret că nici de data aceasta dl. Teodor Ardelean, confratele său, nu ne-a putut onora cu prezența la aceste Colocvii ... " tocmai Domnia Sa, eminent scriitor și filozof, ctitorul bibliotecii - catedrală din Baia Mare, OMUL de care Țara are atâta nevoie ". Și tot așa mai departe, aprecierile fără asemănare la adresa D-lui dr. Teodor Ardelean, ascultându-le, sufletele noastre, ale băimărenilor ( și nu numai...) simțeam cum dau în floare.

--- Scriitorul Nicolae Băciuț ne-a reamintit că în aceste zile s-au împlinit 100 de ani de la înveșnicirea marelui poet George Coșbuc, presărându-și discursul cu câteva poeme recitate excepțional, precum și câteva poeme din opera lui Grigore Vieru, interpretarea,                       ( recitate! ) și ale acestora fiind viu aplaudate.

--- Elevii (foști și actuali) de la Colegiul Național  " Silvania  " din Zalău și de la Centru Județean de Excelență - Sălaj,  coordonați cu mult profesionalism de către Prof. Ioana Tuduce au recitat cu aleasă simțire din opera poetică a lui Vasile Avram , un valoros  fiu al Sălajului, de-o notorietate la nivel național, precum a reieșit  cu asupra de măsură și din prezentările bio-bibliografice prezentate nouă tot de către minunații elevi de la Colegiul amintit, coordonați, desigur, tot de către Doamna Prof. Tuduce, la modul excelent și la acest capitol. Prestația lor în cadrul acestor Colocvii a fost considerat cu adevărat un regal cultural. De-o asemenea părere a fost și Doamna Felicia Avram, soția văduvă a celui omagiat de către mai mulți vorbitori în cadrul acestor Colocvii. Ca un gest de simpatie le-am dedicat elevilor de la Colegiul din Zalău (recitatorilor cu osebire...) poemul în proză " În poarta Raiului " de Geo Bogza, gestul meu fiind primit cu bucurie sinceră, în poem fiind vorba despre un dialog destul de sever, taman în poarta Raiului, dintre Sf. Petru și un...  actor ( și recitator printre alte... păcate) săvârșite în viața-i pământeană.

--- Doamna Ileana Cozmuța a citit, cu emoție în glas, un fragment din Jurnalul soțului său, gazetarul și OMUL de-o cuprinzătoare cultură, plecat dintre noi în urmă cu aproximativ doi ani. Ne-am amintit cu dor și drag de el și de prezența-i plină de cucernicie la Sfintele liturghii ( chiar și cele nocturne ), dar și de prelegerile sale de un nivel de-a dreptul academic, la toate Colocviile la care a participat. Lină să-i fie plutirea prin pulberea de stele până dincolo de ...dincolo !

 --- Unii vorbitori, precum preoții Marius Morariu, Emanuel Cășvean, Cătălin Varga, și încă vreo doi, ne-au vorbit, cu acribie, despre alți mari scriitori precum Mitropolitul Valeriu Anania ( viețuitor la Sfânta mănăstire Nicula după revenirea în țară din S.U.A. ), despre Ioan Alexandru considerat, cu dreptate, ca fiind cel mai important poet creștin din literatura acestui neam cu credință în Dumnezeu. Și pe locul lui de veci am aprins o lumânare, crucea i-am împodobit-o cu flori,  pe mormînt i-am picurat câteva lacrimi pline de dor, iar la plecare ne-am rugat pentru odihna sufletului său, promițându-i neuitarea.  

  De la masa oficială ne-a mai vorbit, în stilu-i personal, și Ion Apostol Popescu, renumit exeget al spiritualității românești din Ardeal, ș.a.

--- După ora prânzului, organizatorii ne-au poftit din nou în sala-amfiteatru, atât de frumos și inspirat numită - Sala " Sfântul Ștefan cel Mare "- din clădirea Centrului de cercetări patristice. Și iarăși, la intrare, am auzit glasul scumpei noastre Angela Buciu cântând pricesnele neauzite în prima parte. În scurta pauză dintre cele două părți ale Colocviilor am cunoscut-o pe Domna Raveca Vlașin, fostă profesoară la un liceu din Dej ( orașul liceanului ce am fost...) care mi-a citit două superbe poeme dedicate Centenarului Marii Uniri. Am rugat-o să le mai citească  și de la microfonul din sala de conferințe, chiar la începutul  celei de-a doua părți a evenimentului la care participam cu mare interes. Succesul Doamnei Vlașin a fost cu totul deosebit, autoarea copleșită fiind de emoții, dovadă fiind cele cîteva lacrimi de pe obraz.

        Am urmat eu cu un mini recital de poezie potrivit momentului ce-a cuprins trei poeme selectate din volumele Domnului Prof. Univ. Dr. Virgil Nistru Țigănuș de la Universitatea   " Dunărea de Jos " din Galați, poeme dedicate lui Ioan Alexandru, Mitropolitului Valeriu Anania și poemul " Nicula după sfinte tipare" . Am mai dat citire Treptei a cincea din "Imn Eminescului "  ( poem în acrostih cu zece trepte), celebră lucrare a Înaltului Prelat, autorul, printre altele, și a poemului dramatic " Steaua zimbrului " pe care  l-am jucat, cu mare succes pe scena Teatrului nostru, prin anii  '80, personajele principale fiind preamăriții Bogdan și Dragoș. Spectacolul, la cererea autorului a fost filmat de către un post de televiziune din S.U.A. și transmis pentru o mare comunitate de români din Detroit.  După transmisia televizată, autorul ne-a onorat cu un emoționant mesaj de mulțumire pentru întreaga echipă.

--- Am dorit neapărat ca la finalul microrecitalului meu poetic de la aceste Colocvii să dau citire și poeziei " Măicuță dragă ", un strigăt de disperare al unei copile din Chișinău care consideră că măicuța ei este România, pe noi cei de dincoace de Prut considerându-ne frații ei buni. Autoarea acestui plânset poetic este o elevă din clasa a XII-a, Lucia Stegărescu fiindu-i numele din catalog. Este considerată o eminentă printre colegii ei de la școlile cu profil umanist. Iată ce-i scrie ( printre altele ), măicuței sale numită România: " ... Te rog măicuță ia-mă acasă... / Mi-e inima însângerată / Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată / Ș-apoi eu nu mai suport / La Prut să mi se ceară pașaport..." ș.a.m.d.  Iar la final ne transmite un scurt mesaj : " Noi copii ai Tricolorului din Basarabia vă mulțumim pentru că transmiteți mesajul Unirii tuturor românilor. "

---Penultimul punct din programul acestor Colocvii de la Nicula ( ediția a IX-a ) a constat în proiecția video a documentarului, de la TVR-Cultural, " In memoriam, Valeriu Anania ".

Finalul acestui eveniment cultural, cu toții ni l-am dorit  a fi unul apoteotic, drept pentru care am proiectat celebrul concert cu ODA  BUCURIEI de Ludwig van Beetheven în interpretarea monumentală a 1o.ooo ( zece mii ) de coriști japonezi, întregul ansamblu fiind sub bagheta celebrului dirijor Yutaka Sado, evenimentul grandios având loc pe un stadion din Tokio.  La final, comentariile au fost de prisos.  Un sprijin important pentru rezolvarea  problemelor de ordin tehnic l-am primit din partea Pr. Macarie căruia îi mulțumesc frumos și pe această cale.

Într-o scurtă paranteză nu pot să nu remarc fericit, emoționantul gest al fiicei noastre, Anca Lăpușcă (pentru prima dată la Nicula), medic de familie din Arad, care ne-a însoțit  și care aproape tot timpul și l-a dedicat îngrijirii unei măicuțe acolo viețuitoare, dar cu totul neputincioasă pe care Anca noastră a însoțit-o clipă de clipă  oferindu-i sprijinul în toate cele, spre  emoționanta si sincera noastră părintească admirație.  

 În acest AN SFÂNT pentru noi toți românii  mi-e drag să Vă dau binețe, acum la final, cu urarea de la bunul meu părinte învățată: SĂ  TRĂIȚI  CÂT  TRICOLORUL !  AMIN.