Asociaţia Familiilor din România este atentă la durerea familiei Bodnariu

                                                                                                                   14 aprilie 2016

66,6 DE ORE IN NOUA NORVEGIE

Razboiul psihologic dintre Romania si Norvegia, izbucnit in urma confiscarii copiilor Bodnariu de Barnevernetul norvegian, e in toi. In saptaminile trecute acest razboi a fost evidentiat si prin miscarile autoritatilor norvegiene de a contracara actiunile de strada si de media sociala ale romanilor. Si nu  numai. Nu e o simpla coincidenta ca actiunile norvegiene s-au intensificat acum, cu citeva saptamini inaintea demonstratiilor programate in intreaga lume impotriva Norvegiei pe 16 aprilie. Agentii serviciilor de inteligenta norvegiene sunt cu ochii pe sutele de mii de romani care sprijina familia Bodnariu. Fac recurs si la ceea ce in strategia militara se numesc "active measures", adica masuri active de dezinformare si propagare a neadevarurilor. Un exemlpu e vizita din saptamina trecuta, la invitatia si pe banii norvegienilor, a unor oficialitati romane in Norvegia pentru a vedea "la fata locului" cum functioneaza sistemul de protectie a copiilor acolo. Unul dintre vizitatori a transmis romanilor urmatorul mesaj prin facebook din indepartata Norvegie:

"Aprilie 5: Buna dimineata din Trondheim, Norvegia! O delegatie a CSM, Inspectiei Judiciare si SNG, delegatie din care fac si eu parte se afla pentru cateva zile in Norvegia, la invitatia si pe banii omologilor nostri. Vom afla cum functioneaza CSM-ul lor, justitia lor si, sincer, ma voi interesa si de sistemul de protectie a drepturilor copiilor. Stati pe aproape!" " Urmatorul mesaj: "Azi am avut o discutie cu autoritatile norvegiene despre sistemul de protectie a copiilor. Am confirmarea ca, dpdv legal, sistemele noastre sunt similare. Voi face rost curand si de cifre. Mai am de stat de vorba, joi, cu romani stabiliti aici. Dupa care voi avea o pozitie publica fata de recentele manifestari anti-norvegiene ale unor romani. Deocamdata pot spune doar atat: imi e jena cat de usor suntem manipulati si cata ura aruncam asupra unui sistem pe care nu il cunoastem, ignorand insa evidentele din tara noastra."

Alte impresii

Din fericire, acesti romani nu sunt singurii romani care viziteaza Norvegia. O fac si altii, insa pro bono, fara a fi platiti, si chiar cheltuind propriile fonduri pentru a informa publicul, atit roman cit si cel international, despre sistemul infam norvegian de confiscare a copiilor. In februarie dl Petre Costea, Presedintele AFR, a calatorit si el in Norvegia. Impresiile lui sunt descrise mai jos. Intregul comentariu, scris in engleza, poate fi citi aici: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=686843308085735&id=407413792695356 ori aici  http://bodnariufamily.org/articles/66-6-hours-norway/. Citeva pagini din impresiile lui sunt redate mai jos in traducere romaneasca.

66.6 de ore in Norvegia

Am petrecut 66,6 de ore sau cam asa ceva in Norvegia spre sfarsitul lui februarie 2016. A fost prima mea calatorie acolo. Am aterizat in Oslo cam pe la amiaza intr-o miercuri, si am plecat pe la cam putin dupa 6 dimineata sambata urmatoare din Bergen, un oras pe coasta de vest a Norvegiei. A fost o calatorie rapida care, insa, mi-a deschis ochii spre Noua Norvegie, unde familia, casatoria, cresterea copiilor si drepturile parentale s-au transformat in ceva ce pina acuma umanitatea nu a vazut si istoria nu a cunoscut, inclusiv realitatea socanta ca minorii si copiii pot fi luati de la parintii lor, si chiar decazuti din depturile de parinte, fara ordin judecatoresc.

Un caz umanitar

De-a lungul anilor m-am obisnuit sa aud ori sa citesc frecvent despre Norvegia. Mai tot ce am auzit ori citit provenea din mass media. Nu imi amintesc vreodata sa fi citit ceva negativ despre Tara Vikingilor. Ca avocat care a practicat avocatura de multi ani in Houston, am dat in judecata multe companii mari norvegiene pentru clientii mei. Asta m-a familiarizat, intr-o masura limitata, cu Norvegia, cultura ei, oamenii ei, si afacerile ei internationale. A fost suficient, insa, sa-mi dau seama de magnitudinea prezentei economice a Norvegiei in Texas. Deasemena, am cunoscut, tot prin intermediul litigiilor judecatoresti, manageri ai marilor companii norvegiene care fac afaceri in Texas.

Frecvent am citit si date statistice despre Norvegia. Norvegia e in topul tarilor din perspectiva multor categorii relevante si importante: sanatate, educatie, prosperitate economica, nivelul de trai, longevitatea vietii, si alte categorii similare. Rapoartele publicate de ONU dovedesc asta. In plus, Norvegia are bine cunoscutul fond suveran care inca e evaluat la cam 800 de miliarde de dolari, dupa ce a ajuns la peste 900 de miliarde in 2008 inainte de declansarea crizei economice mondiale si colapsul pretului petrolului.

Cu toate acestea, in doar 66,6 de ore, multe din impresiile mele privind Norvegia s-au schimbat. Sau, mai bine zis, mi-am format si alte opinii. Din nefericire, mai toate au fost negative si au fost cauzate de motivul pentru care am mers in Norvegia: un caz de rapire oficiala a copiilor de catre autoritatile norvegiene. Cu luni in urma, am acceptat un caz umanitar, pro bono, care implica Norvegia. Este un caz pe care astazi, dupa multa munca de cercetare si investigatii, il  numesc, asa cum ziceam, un caz de rapire oficiala de copii. In noiembrie 2015 Barnevernetul, echivalentul serviciilor de protectie a copiilor in SUA (ori Romania), a rapit, fara ordin judecatoresc, cinci (5) copii de la o familie romano-norvegiana care locuiste in Naustdal. Cazul era de expertiza mea imediata, incalcarea drepturilor civile. Cind am auzit vestea pentru prima data m-am scandalizat. Dar indignarea mea curind s-a transformat in frustrare pentru ca, dupa ce am investigat cazul, am ajuns la concluzia ca religia familiei a influentat confiscarea celor cinci (5) copii.

Am auzit, de-al lungul anilor, despre avocati occidentali bine cotati, care au luat cazuri umanitare pro bono in tari straine, dar acele cazuri de obicei implicau tari din Lumea a Treia. Sistemul de segregare rasiala al Africii de Sud - apartheid - vine imediat in minte. Nu doar pentru ca era la moda pentru avocatii occidentali sa ia cazuri umanitare acolo, dar si pentru ca eu personal am trait experienta sistemului apartheid. Am petrecut vreme de un an acolo predind relatii internationale si diplomatie la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg in 1989. Asta a fost cu doi ani sau cam asa ceva inainte de prabusirea regimului apartheid. Am fost martor, si inca imi amintesc clar, ca departamentul nostru de relatii internationale era vizitat frecvent de avocati straini care pledau diferite cazuri umanitare si atrageau atentia societatii internationale asupra detinutilor politici din Africa de Sud.

Putin am anticipat eu ca, dupa 25 de ani de avocatura, voi fi si eu implicat intr-un caz umanitar international, dar, straniu, nu in Lumea a Treia ci in Norvegia, tara care, dupa cum ne informeaza datele statistice si mass mdia, nu greseste niciodata, si unde totul merge bine. In alte cuvinte, o tara perfecta, un Eden in coltul de nord-vest al Europei. Ce am descoperit, insa, dupa ce am petrecut 66,6 ore in Norvegia, dupa ce am citit si m-am familiarizat cu legile Norvegiei privind familia si bunastarea copilului, si dupa ce am discutat cu foarte multi oameni, inclusiv oficialitati guvernamentale, a fost o parte intunecata a Norvegiei. Un aspect pe care putini norvegieni vor sa-l recunoasca, putini oameni in afara Norvegiei il cunosc, si unul pe care mass media nu il promoveaza si nici nu e interesata sa-l promoveze.

Conversatii si teama de Barnevernet

Conversatiile pe care le-am avut in Norvegia mi-au deschis ochii si m-au deranjat. Oricum ar fi inceput discutiile, in mod inevitabil ele continuau si se terminau discutind experientele personale ale interlocutorilor mei cu Barnevernetul, ori experientele colegilor ori prietenilor lor cu Barnevernetul, institutia norvegiana care inspaiminta pe cei care au copii si care pretinde sa functioneze pentru bunastarea copiilor. Am descoperit insa ca realitatea este tocmai inversa. Obiectivele frumos aranjate pe hartie in legile Norvegiei privind Barnevernetul inseamna, in viata cotidiana si reala, mizerie pentru familii si copii.

Am dat peste citeva familii de romani pe coasta de vest a Norvegiei. In mod inevitabil, conversatiile ne-au dus la Barnevernet. Mi-au spus ca autoritatile scolare chestioneaza copiii, in mod rutin, privind subiecte personale despre viata de familie: maninca copiii dulciuri acasa? Ori beau bauturi racoritoare dulci? Parintii se cearta intre ei? Sunt copiii batuti? Ce feluri de discutii se poarta in familie? Citi frati si cite surori au? Invatatorii spun copiilor sa nu spuna parintilor ca li se pun astfel de intrebari la scoala.

Urmeaza apoi subiectul educatiei sexuale. Copiii sunt invatati in scoli ca relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex si casatoriile homosexuale sunt normale si, incepind cu varsta de 12 ani, vizualizeaza pornografie la orele de clasa. Copiii vin acasa cu fata plina de rusine, confuzie, si se pling parintilor. Au dificultati cu stimularea sexuala produsa lor de vizualizarea pornografiei la scoala. Cind copiii ajung la varsta de 14 ani parintilor li se impune sa le acorde copiilor “timp liber” in fiecare zi. In “timpul liber” parintilor nu li se da voie sa puna intrebari serioase copiilor lor, de exemplu “ce faci”, “unde mergi”, “la ce te uiti”? Nici sa le dea de lucru pe linga casa. Timpul liber e desemnat, mi s-a spus, sa permita adolescentilor sa “se descopere personal” si sa-si descopere “identitatea”. Un parinte mi-a descris frustrarea si indignarea vecinului sau care nu putea sa-si intrebe fiica ce face cu prietenul ei in camera ei in fiecare miercuri dupa masa. Nici nu putea spune baiatului sa plece acasa.

Copiii reactioneaza in mod diferit la presiunea care vine din partea invatatorilor. Multi dintre ei se plang parintilor de intrebarile care li se pun la scoala, iar altii refuza sa le discute. Unii norvegieni cu care am discutat subiectul erau usurati deoarece copiii lor au ajuns la o varsta cind mintilor lor nu mai puteau fi manipulate de invatatori si copiii fie ca refuza sa raspunda intrebarilor fie ca dadeau un raspuns dinainte stabilit de genul: “totul e bine acasa”. Acesti copii sunt destul de mari sa inteleaga ca daca spun lucruri rele despre viata de familie vor fi luati de Barnevernet de la parintii, fratii si surorile lor, si nu-i mai vor vedea pina ajung la varsta de 18 ani.

Un parinte mi s-a plans ca a fost certat de autoritatile scolare pentru ca nu si-a lasat copilul sa participe la evenimentele de halloween organizate de scoala copilului lui in noiembrie 2015. Onomasticile copiilor pot deasemenea sa fie un cosmar pentru parinti. Copiii, nu parintii, alcatuiesc lista invitatilor la onomastica. Lista e uneori alcatuita impreuna cu invatatorii, apoi e data parintilor, si parintii trimit invitatiile. Parintii nu au voie sa obiecteze ori sa refuze sa invite pe cineva care e pe lista de invitati ai copilului. Deasemenea, copiii aleg tortul. Parintii nu pot obiecta, dar invatatorii pot. Obiectii sunt uneori facute cind invatatorii cred ca tortul ales de copil ar fi prea dulce. Unii parinti, mi s-a spus, au fost certati de autoritatile scolare pentru ca nu au permis copiilor lor sa participe la anumite evenimente organizate de scoala. Acest aspect e ingrijorator mai ales pentru parintii religiosi si traditionali care refuza sa permita copiilor lor sa participe la evenimente ori actiuni care nu sunt compatibile cu valorile ori religia parintilor.

Un incident mi-a fost impartasit de o familie romana din Bergen care s-a petrecut in decembrie 2015. Comunitatea crestina romana de acolo a organizat o sarbatoare de Craciun pentru copii si, cum se obisnuieste in toata lumea cu aceasta ocazie, copiii au fost deghizati ca ingeri, pastori, si Maria si Iosif imbracati in imbracamintea traditionala de atunci. Evenimentul s-a tinut intr-un mall. Norvegienii care treceau pe linga au devenit suspiciosi si intrebau de ce copiii erau imbracati cum erau. Erau ei oare abuzati? Sa cheme politia, au zis altii?

Teama de Barnevernet, insa, e profunda si afecteaza chiar si cele mai inocente situatii. De exemplu, mi s-a spus ca daca un copil se loveste si face o vanataie, e riscant sa-l duci la clinica medicala. Clinica va trebui sa raporteze vanataia la Barnevernet si la politie. O investigatie va fi demarata pentru a determina daca vanataia a fost cauzata de parinte ori de vreun adult care ar fi abuzat copilul. Si, daca copilul descrie o varianta a incidentului care a cauzat vanataia diferita de aceea a parintelui ori a adultului, parintele da de necaz. Se presupune ca parintele a cauzat vanataia prin bataie si parintele trebuie sa convinga autoritatile ca nu a fost asa. Pedepsele sunt grele daca parintii nu informeaza autoritatile privind vanataia copilului ori nu-l duc la clinica. In situatiile acestea, suspiciunea ca parintele a fost violent cu copilul devine si mai pronuntata. Dupa cum se vede, se pare ca in Norvegia, cel putin intr-o oarecare masura, a fi parinte este a avea statutul unui criminal suspect.

Am mai auzit o poveste care practic m-a socat. O mama si-a dus fiica la mall, fata a spart o fereastra, s-a taiat, si a inceput sa sangereze. Mama a facut poze si a solicitat celor din jur sa scrie declaratii ori sa-i fie martori ca nu ea a cauzat vatamarea fetei. Nici mama nici cei din jurul ei nu au sarit sa ajute fata de teama sa nu fie acuzati de violenta. Interventia a fost lasata pe seama autoritatilor odata ajunse la fata locului.

Restul jurnalului de calatorie si impresiile dlui Petre Costea le puteti citi, in engleza, aici:https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=686843308085735&id=407413792695356 ori aici  http://bodnariufamily.org/articles/66-6-hours-norway/.

MARSUL PENTRU FAMILIA BODNARIU - APRILIE 16

Va invitam sa participati la marsurile si demonstratiile organizate in intreaga lume in sprijinul Familiei Bodnariu din Norvegia. Lista oraselor in care vor avea loc marsuri si demonstratii o aflati aici: http://www.bodnariufamily.org/. Detalii pe continente le aflati in linkurile acestea: SUA si CANADA: http://bodnariufamily.org/global-protests/global-protest-april-16-usa-canada-locations/; EUROPA:  http://bodnariufamily.org/global-protests/global-protest-april-16-europe-locations/; AUSTRALIA si NOUA ZEALANDA:  http://bodnariufamily.org/global-protests/global-protest-april-16-australia-new-zealand-locations/)

                      ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

Marş naţionalist împotriva întregii clase politice actuale la Cluj-Napoca

Sâmbătă, 2 noiembrie, organizaţia Noua Dreaptă, va organiza la Cluj Napoca un marş de protest împotriva întregii clase politice actuale. Codrin Goia, liderul de la Cluj  al organizaţiei naţionaliste, consideră toate partidele parlamentare ca fiind vinovate de situaţia socio-economică actuală a României şi îndeamnă tinerii să caute alternative identitare în locul pasivităţii complice.

Acţiunea va începe de la ora 12.00 din Piaţa Avram Iancu şi se va desfăşura pe traseul Bulevadrul 21 Decembrie 1989, Piaţa Unirii şi Bulevadrul Eroilor. Punctul terminus va fi Piaţa Avram Iancu, unde vor fi rostite scurte cuvântări.

La manifestarea publică de la Cluj-Napoca va participa şi av. Tudor Ionescu, liderul Noua Dreaptă. România profundă, TREZEŞTE-TE!!! Sursa NapocaNews

                                                                                          Cristian SOMEŞAN

Covasna: Marşul de forţă al secuilor pentru autonomie!!!

Aproximativ 100.000 de oameni sunt aşteptaţi, astăzi, 27 octombrie 2013, în Covasna, la un marş pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Protestatarii cer respingerea proiectului de regionalizare, aşa cum l-au gândit guvernanţii. Organizatorii plănuiesc formarea unui lanţ uman de 45 de kilometri.

Evenimentul va începe la ora 11.00, cu slujbe ecumenice, iar marşul propriu-zis la ora 12.00 şi se va desfăşura de-a lungul DN 11, manifestanţii pornind din 14 locuri şi urmând să formeze, la finalul marşului, un lanţ viu pe o distanţă de 54 de kilometri, între localităţile Chichiş, aflată la graniţa cu judeţul Braşov, şi Breţcu, la ieşirea către Bacău.

Organizatorii au primit toate avizele şi autorizaţiile necesare şi spun că la marş sunt aşteptaţi nu numai covăsneni, ci şi maghiari din mai multe judeţe ale ţării şi din străinătate, în principal din Ungaria.

UDMR Covasna a comandat 3.000 de steaguri secuieşti de dimensiuni mai mici şi s-au confecţionat şi patru steaguri de dimensiuni mari, de câte 250 de metri lungime şi doi metri lăţime, care vor fi purtate pe tot parcursul marşului, pornind din Breţcu, Târgu Secuiesc, intersecţia de la Reci şi Chichiş, scrie Mediafax.

De asemenea, simultan cu “Marele marş al secuilor” vor fi organizate “manifestaţii de simpatie” în mai multe oraşe din Europa şi America, printre care Budapesta, Viena, Stuttgart, Zürich, Helsinki, Stockholm, Londra, Washington, Los Angeles şi Toronto.

În Covasna, manifestarea a fost precedată de aprinderea, sâmbătă seara, a unor “focuri de veghe ale autonomiei”. Astfel, reprezentanţii Asociaţiei Tinerilor din judeţul Covasna – HARIT au aprins un astfel de foc pe Creasta “Pivniţa Uriaşului” de lângă comuna Moacşa, iar alte două focuri vor fi aprinse de reprezentanţii CNS pe Muntele Perko (comuna Sânzieni) şi pe dealul “Larmafa” (între Ojdula şi Hilib).

Trenul ungurilor, sabotat

Un tren care trebuia să ducă peste 1.000 de maghiari la Marele marş al secuilor, din Covasna, nu a mai plecat. Maghiarii acuză că autorităţile le sabotează mitingul. Oamenii ar urma să fie preluaţi de autocare.

Trenul care urma să transporte, duminică, 1.000 de harghiteni la Marşul Secuilor, din judeţul Covasna, s-a defectat şi, deşi firma de transport feroviar de la care a fost închiriată garnitura a promis că va trimite o altă locomotivă, demonstranţii sunt nemulţumiţi că nu vor mai ajunge la timp.

Vicepreşedintele Organizaţiei Teritoriale Ciuc a UDMR, Bors Bela, a declarat că problemele au apărut încă de la pornirea din localitatea Izvoru Mureşului, trenul oprindu-se după doi metri de la plecare şi, în pofida eforturilor mecanicului de locomotivă, nu a mai pornit.

“Trenul a pornit la 7:30 din staţia Izvoru Mureşului, a mers doi metri şi s-a oprit. S-a stricat, nu porneşte pur şi simplu, au încercat de mai multe ori să facă ceva şi nu porneşte”, a precizat Bors Bela.

Reprezentanţii companiei feroviare private Regiotrans, de la care UDMR şi CNS au închiriat o garnitură formată din opt vagoane, care urma să transporte 1.000 de harghiteni la Chichiş, la Marşul Secuilor împotriva propunerii de regionalizare administrativă a României, au spus vicepreşedintelui UDMR Bors Bela că vor trimite o altă locomotivă peste aproximativ două ore şi jumătate, lucru care i-a nemulţumit profund pe oamenii care aşteaptă pe peroane şi care, în aceste condiţii, vor ajunge la manifestare în jurul orei 14:00, cu doar o oră înainte de finalul acesteia.

“Atunci ajungem la Chichiş după ora 14:00, cine ştie, la finele evenimentului aşa că acum avem 1.000 de oameni, numai în Miercurea Ciuc sunt 400 de persoane, care aşteaptă pe peroane şi trenul nu vine şi nici nu ştiu ce le putem spune, cum să le explicăm. Cei de la

Regiostrans au spus că trimit o altă locomotivă peste două ore şi jumătate, numai că noi trebuia să fim la Chichiş la ora 10:30, nu la ora două sau ştiu eu când”, a mai spus Bors.

Potrivit sursei citate, nu a fost prevăzut un plan de urgenţă pentru astfel de situaţii, oamenii încercând să se organizeze rapid şi să plece către judeţul Covasna cu maşinile proprietate personală.

Pe de altă parte, UDMR şi CNS nu pot sancţiona nici măcar financiar compania feroviară privată întrucât factura a fost deja achitată.

Cu trenul care urma să ajungă la Chichiş ar fi trebuit să călătorească şi europrlamentarul UDMR Sogor Csaba, senatorul Tanczos Barna, deputatul Korodi Attila şi preşedintele Organizaţiei Teritoriale Ciuc a UDMR, Borboly Csaba, aceştia plecând, în cele din urmă, la manifestare cu maşinile personale.

Deputatul UDMR Korodi Attila a afirmat că nu crede în “probleme tehnice” de ultim moment şi că ar fi vorba, mai degrabă, despre “o mânărie a siguranţei de stat şi nimic altceva”.

“E de prost gust şi de ultimă speţă să invoci, în ultimul moment, o problemă tehnică numai de dragul ca aproximativ 1.200 de oameni să nu ajungă, aşa ceva nu s-a mai pomenit. Asta arată de ce este nevoie pentru zone importante din România de o descentralizare şi de o democraţie adevărată. Asta este o mânărie a siguranţei de stat şi nimic altceva”, a conchis deputatul Koroda Attila.

După ce a aflat despre acest incident, UDMR Covasna a făcut un apel la locuitorii judeţului să meargă în număr cât mai mare în zona Chichiş, unde urmau să ajungă cei peste 1.000 de harghiteni, pentru a suplini lipsa acestora. BCR

MARŞ PENTRU BASARABIA!

MANIFEST PENTRU VIAŢĂ

Organizaţiile Pro-vita și Culte Creștine de Confesiuni Diverse organizează azi, 24 martie, o nouă ediție a „Marşului pentru Viaţă”. Pentru prima dată acest eveniment are o amploare națională, urmând să se desfășoare simultan în circa 20 de orașe ale României. Scopul „Marșului pentru Viață” este afirmarea dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi din momentul concepţiei, respectul faţă de viaţă în toate fazele şi ipostazele ei, nevoia de sprijinire a familiei ca temelie a societăţii.
Scăderea natalităţii, identificată ca factorul principal al crizei demografice, va continua să cauzeze adâncirea dezechilibrului ecomomico-social dacă nu va fi stăvilită, în primul rând prin restricţionarea/oprirea avorturilor.În timpul marșului va fi lansat un Manifest adresat societății şi clasei politice. Prin acesta se cere adoptarea unei atitudini şi legislaţii favorabile vieţii şi familiei, în contextul în care România are cea mai ridicată rată a avortului dintre toate ţările Uniunii Europene și suferă o degradare accentuată a importanței familiei în viața socială. Pe site-ul www.marsulpentruviata.ro aflati toate orasele care se vor ralia acestui demers.
Conform datelor de la ultimul recensământ, în ultimele două decenii, România a pierdut, numeric, patru milioane de locuitori, iar populația a îmbătrânit vizibil. Aproximativ 8 milioane de copii, doar conform statisticilor oficiale, au căzut victime avorturilor din 1990.
Pierderile sunt inestimabile, spun specialiştii, şi ele afectează deja toate aspectele vieții, de la piaţa forţei de muncă şi bugetele de pensii sau asigurări de sănătate și până la puterea creativă a neamului nostru. În viitor, România va depinde în mare parte de imigrație, pentru a putea exista în continuare.
„Marşul pentru Viaţă” urmează tradiția internațională din mari metropole ale lumii, precum Washington, Paris, Berlin, Bruxelles şi Budapesta.
MANIFEST PENTRU VIAŢĂ
„Marșul pentru Viață” are loc anual cu scopul afirmării dreptului la viață al tuturor persoanelor începând de la momentul concepției. Noi, participanții, ne adresăm prin acest MANIFEST tuturor celor care doresc o schimbare morală
Printre principalele cerinte sunt urmatoarele:
Stoparea genocidului avortului, care durează de 55 de ani și a înregistrat OFICIAL mai mult de 22.000.000 de victime. Noi înșine suntem supraviețuitori ai legalizării avortului în România, în 1957.
Oferirea de alternative la avort prin susținerea femeilor în dificultate, prin încurajarea economică a natalității și prin încurajarea adopției. Sprijinirea familiilor cu copii cu afecțiuni genetice și congenitale.
Cercetarea consecințelor celor aproape 55 de ani de avort legal în România, prin investigarea riguroasă a efectelor avortului asupra femeii (cancere, infertilitate, afecțiuni psihice) și familiei.
Informarea, prin campanii publice, asupra consecințelor nefaste ale avortului și utilizării contraceptivelor.
Recunoașterea fătului ca al doilea pacient și introducerea terapiei fetale pentru înlocuirea eugenismului și a eutanasierii prenatale a copiilor cu afecțiuni genetice.
Cercetarea adevăratelor cauze ale infertilității în România și introducerea alternativelor etice la fertilizarea in vitro. Monitorizarea strictă a clinicilor care efectuează fertilizări in vitro și încetarea finanțării acestora din fonduri publice.
Stăvilirea falsei „educații sexuale”, care instigă la promiscuitate și conduce la creșterea avorturilor și sarcinilor la adolescente. Promovarea unei educații bazate pe formarea caracterului și încurajarea castității. Recunoașterea reală a rolului primordial al părinților în educația copiilor lor.
Interzicerea promovării culturii pornografice.
Susținerea de către toți cetățenii responsabili a politicienilor favorabili unei culturi a vieții.
Colaborarea tuturor forțelor pro-vita din România.
“Criza economică, cea politică și cea demografică sunt doar consecințe ale profundei crize morale. Aceasta este adevăratul pericol la adresa societății și împotriva acesteia trebuie să ne îndreptăm cu prioritate” spun organizatorii.