MIRCEA SPIRIDON. CARTEA VIEȚII - manuscris

Cunoașterea este imaginea existenței.

Francisc BACON, Noul Organism, 94.

***

A cunoaște înseamnă a dispune de o putere.

Nicolae BALOTĂ, Euphorion, 92.

***

Învață a cunoaște caracterul și temperamentul acelora cu care ești silit a petrece.

Gheorghe BARIȚIU, (cf. Ideologia, 57).

***

A te cunoaște înseamnă - chiar în spiritul proverbelor - să înveți întâi a asculta în tine însuți vocea rațiunii, vocea istoriei, a experienței universale, condiție esențială pentru a fi în pace cu propria-ți conștiință și cu semenii tăi.

I.D. BĂLAN, Artă și ideal, 31.

***

Cunoașterea... e libertate, așa cum ignoranța e sclavie.

Jean BERANGER, [XXIV, 307].

***

A cunoaște înseamnă a gândi.

Ion BIBERI, Principii de psihologie antropologică, 138.

***

Cunoașterea este, în general, însuflețită și adâncită de fericirea contemplării și de o bucurie vitală, nețărmurită.

Ion BIBERI, Eseuri, 339.

***

Ca să izbutești, trebuie mai ales să știi să cunoști oamenii, să le ghicești sufletul, să descoperi în darul zâmbetului lor, gândul ascuns.

Giovanni BOCCACCIO, [XVII, 50].

***

Cu nimic nu poate fi înlocuit fondul de aur al cunoașterii dobândit prin îndelungă experiență.

Eusebiu CAMILAR, [XXIV, 307].

***

Voiești să cunoști lucrurile? Privește-le de aproape. Vrei să-ți placă? Privește-le de departe.

I.L.CARAGIALE, [XX, 76].

***

Nimeni pe lume nu poate ajunge să cunoască tot, dar acela care se știe înzestrat și-și dă seama cât îi poate mintea, este dator să năzuiască a cunoaște cât mai multe cu putință.

Giacomo CASANOVA, Memorie.

***

Nimic nu-i este mai firesc omului decât dorința înnăscută de a ști.

Baldassare CASTIGLIONE, [XX, 76].

***

Nu cunoaștem niciodată bine pe oameni. Ei au încăperi închise pentru ochiul superficial.

George CĂLINESCU, [XX, 76].

***

Învață să te cunoști și coboară în tine însuți.

Pierre CORNEILLE, Cinna.

***

Acel ce știe mai mult va fi cel mai zdrobit de timpul ce se pierde.

DANTE ALIGHERI, [XX, 77].

***

Cunoști omul cum se cade și pe cel lipsit de omenie nu numai după fapte, ci și după dorințele ce le are.

DEMOCRIT, Fragmente, 48.

***

Nu există ocupatie mai rodnică decât aceea care ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine.

Rene DESCARTES, TEXTE filozogice, 126.

***

Singurul nostru refugiu împotriva disperării și neantului, e cunoașterea.

Georges DUHAMEL, [XXIV, 309].

***

Nu există cunoaștere care să nu fie putere.

R.W.EMERSON, [XXIV, 309].

***

Cunoaște starea omenească și nu te mâhni peste măsură. Căci nu numai tu ai parte de nenorociri.

EURIPIDE, [XXIV, 309].

***

Cunoașterea este un proces continuu al reflectării realității obiective în conștiință.

Mihail FLORESCU, Dimensiunile cunoașterii, 21.

***

A cunoaște este a înțelege, a concepe, a determina, a clarifica. Pe scurt, a cunoaște este a gândi.

Mircea FLORIAN, Scrieri alese, 73.

***

Să înveți a te cunoaște e calea cea dintâi.

LA FONTAINE, Judele de pace.

***

Piedica cea mai mare întru cunoașterea de sine este tocmai dorința noastră de a părea mai mult decât suntem, ba încă de-a ne crede astfel.

Numai cine se cunoaște se poate stăpâni.

Fr. W. FÖRSTER, Cartea vieții, 113, 114.

***

Omul ca ființă inteligentă, simte o trebuință nemăsurată și nestinsă de a cunoaște, de a ști, de a afla originea și cauza evenimentelor.

Un popor care ar rămâne staționare în cunoștințele sale ar fi un popor al cărui viitor este compromis. Existența lui s-ar periclita în tot momentul întocmai ca reputațiunea de învățat a unui om care nu ar urma progresul descoperirilor și ideilor umanității.

Ion GHICA, cf. Antologia, I, 436, 441.

***

Învață să cunoști oamenii printre oameni. Învață să meditezi asupra lor în singurătate.

J.W. GOETHE, [XXIV, 310].

***

Cunoști numai pe cei ce te fac să suferi.

J.W. GOETHE, Maxime și reflecții.

***

Cunoaște felul de a fi al oamenilor cu care ai de-a face, pentru a pătrunde intențiile lor. Dacă o cauză e bine cunoscută, vor fi aflate și efectele.

Baltasar GRACIAN, [XX, 77].

***

PAG. 102

***

Numai cunoașterea poate mântui, numai ea poate să ne facă puternici din punct de vedere spiritual, numai ea ne poate face oameni cinstiți și raționali, capabili să-l iubească cu sinceritate pe om, să-i respecte munca și să admire din tot sufletul minunatele roade ale muncii sale mărețe și neîntrerupte.

Maxim CORKI, Despre tineret, 255.

***

Experiența învață popoarele că geniul, lumina și cunoștințele sunt adevăratele puteri ale prosperității, ale virtuților lor.

C.A.HELVETIUS, [XX, 77].

***

Un rău pierde jumătate din puterea sa când îi cunoaștem originile.

Mihail KOGĂLNICEANU, [XXIV, 312].

***

Obiectul cunoștinței este tot ce e cunoscut și tot ce poate fi înțeles de cugetarea ființelor rezonabile. Finitul și infinitul, posibilul și realul, simplul și compusul, spiritul și fizicul sunt obiecte ale cunoștinței.

D.A. LAURIAN, Logica.

***

Sunt trei feluri de ignoranță: a nu ști ceea ce ar trebui să știi; a ști rău ce știi; a știi ceea ce n-ar trebui să știi.

LA ROCHEFOUCAULD, [XXIV, 312].

***

E mai ușor să cunoști un om în general, decât să cunoști un om, luat aparte.

LA ROCHEFOUCAULD, Maxime și reflecții, 106.

***

Cunoașterea este perceperea acordului sau dezacordului dintre două idei.

Nu putem să avem cunoaștere acolo unde nu avem idei.

John LOCKE, Eseu asupra intelectului omenesc, II, 135, 148.

***

Singura apărare în fața lumii este cunoașterea ei temeinică.

John LOCKE, [XXIV, 313].

***

Cunoașterea ne ajută să identificăm atât calitățile, cât și defectele cuiva, ne apropie realist de calitățile omului sau ne evidențiază motivările antipatiei ori indiferenței noastre.

Gheorghe MARIN, Pledoarie pentru respect, 113.

***

Cunoașterea de sine ne ajută nu numai să avem o imagine exactă despre noi, cunoașterea de sine este singura posibilitate de a cunoaște istoria, arta, armonia universului.

Singura cunoaștere adevărată este cunoașterea dinamică, în mișcare, cunoașterea care rezultă din relațiile noastre cu oamenii. Restul e distracție.

Teodor MAZILU, Ipocrizia desperării, 44, 117.

***

A cunoaște înseamnă a afirma raporturi de identitate sau de dependență necesară între lucruri.

Nicolae MOISESCU, Cultivarea minții cu ajutoril biologiei.

***

Nu există dorință mai firească decât dorința de cunoaștere.

E.M. MONTAIGNE, Eseuri, II, 631.

***

PAG. 103

Nevoia de cunoaștere este unică, esențială și fundamentală.

Cu cât posedăm o cunoaștere mai sigură și mai profundă în specialitatea noastră, cu atât mai mult suntem în măsură să apreciem cât de mare este ignoranța noastră firească.

Robert OPPENHEIMER, [XXIV, 314].

***

Procesul cunoașterii este o trecere de la necunoscut și neștiință la un act de conștiință datorită tocmai descifrării necunoscutului.

Lucrețiu PĂTRĂȘCANU, Curente și tendințe în filozofia românească, 183.

***

Realitatea se creează prin însăși faptul cunoașterii.

Camil PETRESCU, [XX, 79].

***

Nu din percepțiile trupești reiese cunoașterea, ci din judecata privitoare la aceste percepții; numai în felul acesta se pare că e posibil să se afle ce e realitatea și adevărul, iar nu într-altfel.

PLATON, Teetet, 83.

***

Fiecare cunoștință nouă este un pas mai departe în cucerirea naturii.

C. RĂDULESCU MOTRU, Știință și energie, 22.

***

Trebuie să vezi oamenii că să-i poți pune la locul pe care-l merită.

Jules RENARD, [XX, 79].

***

Orice om care nu cunoaște deloc durerea, nu cunoaște nici înduioșarea omenescului, nici duioșia compătimirii: inima sa nu este mișcată de nimic; el nu este deloc sociabil: e un monstru cu semenii săi.

J.J. ROUSSEAU, Emile, tomul I.

***

Cunoașterea nu îndepărtează afecțiunea, ci, dimpotrivă, o întemeiază.

Victor SĂHLEANU, Arta rece, știința fierbinte, 144.

***

Omul să știe de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e răul, ce să urmărească, de ce să se ferească, care este criteriul după care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins. Cum se folosește nebunia patimilor, cum se înfrânează chinurile spaimelor.

A.L. SENECA, [XX, 80].

***

Cu cât te vei cunoaște mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest și vei căpăta o mai mare încredere în puterile tale.

Cunoașterea cucerită prin muncă devine o proprietate de-a întregul a noastră.

Samuel SMILES, Ajută-te singur!, 238, 260.

***

A știi este a prevedea, și orice cunoștință ne ajută, mai mult sau mai puțin, a dobândi binele și a evita răul.

Herbert SPENCER, [XXIV, 317].

***

Aproape toate nefericirile vieții ne vin de la ideile greșite pe care le avem despre ceea ce ni se întâmplă. A cunoaște profund oamenii, a judeca în mod judicios evenimentele înseamnă așadar a face un pas important spre fericire.

B.H. STENDHAL, Jurnal.

***

PAG. 104

VASILE BELE

Chiuzbaia, 07.01.2023

IN MEMORIAM - CARTEA VIEȚII - manuscris aflat în pregătire MIRCEA SPIRIDON (II)

 

(Cugetări, aforisme, reflecții)

Conștiința omului este determinate de existența lui, adică de viața reală în condiții istorice concrete.

A.A. SMIRNOV și alții, Psihologia, 94.

***

Să-ți faci din propria conștiință un judecător.

Constantin STERE, [XXIV, 238].

***

Când poruncește conștiința, oamenii onești procedează întotdeauna în același sens.

Nicolae TITULESCU, [XXIV, 238].

***

Orice conștiință e doar o încadrare a esenței vieții în legile rațiunii.

L.N. TOLSTOI, Război și pace.

***

Conștiința este sentimentul intim, imediat, constant al activității eului în fiecare din fenomenele vieții lui morale.

VOLTAIRE, Dicționarul științelor filozofice.

***

Omul drept se pleacă în fața conștiinței sale, dar conștiința sa nu cunoaște stăpân pe fața pământului.

Richard WAGNER, [XIX, 75].

***

Când un popor a ajuns la conștiința de sine, când el a început a se dezvolta, atunci el nu piere până nu îndeplinește rolul său istoric pe pământ.

Alexandru XENOPOL, Către Iacob Negruzzi.

***

Eu, personal, nu mă tem de nimeni, decât de propria mea conștiință.

Duiliu ZAMFIRESCU, cf. E. Lovinescu, Scrieri, I, 476.

***

Poți fugi de orice pe lumea asta, numai de tine însuți, nu.

Ștefan ZWEIG, [XXIV, 238].

COPILĂRIE

Copilul este recompensa vieții.

Proverb african.

***

Învață pe copil să cunoască orice lucru, apoi pune-l să le judece și să le îndrepte, că atunci i se deșteaptă mintea.

Unde nu ajunge copilul ajută-I, unde ajunge lasă-l pe el să se silească, ca să se deprindă singur să și le înlesnească.

Nu-l răsfăța pe copil ca să nu-l plângi de amar.

Învață-l pe copil să iubească pe tot omul ca pe fratele său, c-aceasta este datoria omenească.

Pe copil de mic să-l înveți să deosebească binele de rău, și de unul să se lipsească, iar de celălalt să se deslipească.

Copil cu copil se înveselește și bătrân cu bătrân.

Năravurile cele bune din copilărie să se dobândească, că atunci rămân întemeiate până la bătrânețe.

Pe copil să-l judeci ca pe copil, iar nu ca pe un bătrân.

Pe copil să-l luminezi, iar nu să-l întuneci cu învățături peste puterile lui.

Pe copil să-l ferești de orice minciună, fie și în glumă, ca să nu se dedea cu ea toată viața.

Proverbe românești.

***

Copiii sunt ca ciupercile: nu toți sunt la fel.

Proverb suedez.

***

Cred că e o mare fericire pentru un om să aibă o copilărie însorită în mijlocul naturii.

Ion AGÂRBICEANU, Din copilărie. Chipuri și povești, 6.

***

Nu poate fi considerat prea fericit… cel care este singur fără copii și poate că mai puțin, cel care are copii sau prieteni vicioși.

ARISTOTEL, Etica nicomahică, I, IX, 1099 b.

***

Copilăria nu e doar o rampă de lansare a omului matur, care rămâne detașată în timp de existența lui viitoare.

I.D. BĂLAN, Condiția creației. Portrete, 251.

***

Copilăria e de altfel vârsta sensibilității metafizice prin excelență.

Lucian BLAGA, Izvoare, eseuri, conferințe, articole, 35.

 

Cartea vieţii. Mircea SPIRIDON - volum manuscris

 V.

CARTEA VIEȚII

MIRCEA SPIRIDON - volum manuscris

****

... viitoarea organizare defensivă a statului trebuie să alcătuită din întreaga națiune.

Radu ROSSETI [V, 10]

****

Am avut lecția asta în fața noastră mereu și mereu - popoarele care nu erau pregătite și care nu au fost în stare să se pregătească s-au pomenit cotropite de dușman.

Franklin ROOSEVELT, [IX, 74]

****

Atunci când armata a făcut parte integrantă din națiune și când războiul a fost un exponent al aspirațiilor politice și naționale legitime ale statului, credința în victorie și forța morală au fost doi factori puternici de izbândă.

Ion SICHITIU, [X, 10]

***

Așa-i dat țării aeștia și norodului din țara asta, să aibă hodihna vântului și tihna valurilor.

Mihail SADOVEANU, Opere. Nicoară Potcoavă, p. 11

***

Să ne înarmăm pe dinlăuntru cu credință tare, dar pe dinafară să nu uităm a pune să le și a ține în mâini sabia ascuțită.

Mihail SADOVEANU, Opere. Frații Oferi, 973

***

Armata românească înfățișează străduințele și jertfele strămoșilor noștri la porțile Orientului; înfățișează straja care a îngăduit în vremuri Apusului să se civilizeze... Armata noastră a fost tare prin sufletul ei și prin dreptatea pe care o apăra.

Mihail SADOVEANU, Armata. În ziarul România din doi februarie 1917

***

Armata noastră e tare prin sufletul ei.

Mihail SADOVEANU, [X, p.10]

***

Apărarea intereselor țării nu consistă în a expune pur și simplu oral o teză, ci a lua măsurile necesare pentru a evita riscurile.

Nicolae TITULESCU, Titulescu și strategia păcii, p. 431

***

A reda României atribuțiile teritoriale interne oricărui stat suveran este un act care servește pacea.

Nicolae TITULESCU, Titulescu și strategia păcii, p. 364

***

Cauzele războiului trebuie studiate cu grijă, și căutate măsuri eficace de apărare.

Nicolae TITULESCU, Dinamica păcii, p. 334

***

Acelora care ne contestă chiar dreptul la apărare le voi răspunde limpede: România și-a câștigat prea scump dreptul la viață că să renunțe vreodată la el.

Nicolae TITULESCU, (cf. Lumea, nr. 11, din 11 martie 1982, p. 5)

***

Nu există țară care să fie dispusă să cedeze nici un milimetru din teritoriul său altfel decât constrânsă cu forța.

Nicolae TITULESCU, Discursuri, p. 555

***

Într-un război, mai multă groază va stârni cel care ia prin surprindere decât cel ce se află în fața dușmanului și luptă.

TUCIDIDE, [X, 92]

***

ARTĂ

Arta este un excelent instrument de educație morală, de influențare activă a universului etic al oamenilor.

Ionel ACHIM, [VII, 289]

***

Arta trebuie să fie un bun cultural accesibil tuturor.

Gheorghe ACHIȚEI, Artă și speranță, 228

***

Cu cât arta este mai frumoasă, cu atât este mai anevoie.

Grigore ALEXANDRESCU, Opere, 4

***

Calea artei este calea inimii.

Ioan ALEXANDRU, Iubirea de patrie, Jurnal de poet, 343

***

Arta ia naștere atunci când, pe baza unui mare număr de noțiuni datorate experienței, ajungem la o părere generală despre cazurile asemănătoare.

ARISTOTEL, Metafizica, 50-51

***

Arta concretă vrea să transforme lumea, vrea să facă existența mai suportabilă, vrea să scape omul de nebunia cea mai primejdioasă: vanitatea. Vrea să simplifice viata omului. Vrea să-l identifice cu natura.

Hans ARP [XXIV, 54]

***

Arta nu este doar deprindere. Ea este, înainte de toate, o virtute înnăscută, o vigoare vitală ce provine din elementele firii, prin care artistul comunică cu universul din el și din afara lui.

Nicolae BALOTĂ, Arte poetice ale secolului XX, 24

***

Scopul artei nu este să copieze natura, ci să o redea!

Honore de BALZAC, Vărul Pons, 279

***

Arta adevărată cere curaj, îndrăzneală creatoare, originalitate, efortul - plătit, nu rareori, cu grele sancțiuni - de a deschide spiritului căi noi.

Aurel BARANGA, Teze și paranteze, 164

***

Arta nu numai că e revelația vieții, dar constituie și soluția ei... fără artă, adică fără intervenția fanteziei, atât viața cât și experiența ei ar fi incomplete, vane, lipsite de formă.

Charles BAUDELAIRE, [XXIV, 59-60]

***

Arta, ca una dintre cele mai nobile și mai complexe manifestări ale spiritului creator al omului, n-a fost niciodată, nu putea fi și nici nu este o revelație exterioară vieții reale, ci o reflectare a realității, a existenței social-istorice a oamenilor.

I. D. BĂLAN, Constelații diurne, 61

***

Arta autentică, arta mare, indiferent de mișcarea estetică în care se încadrează, rămâne în primul rând, o artă națională, o expresie autentică a vieții unui popor, a universului său moral, a felului său de a gândi și simți, de a interpreta lumea.

I. D. BĂLAN, În focarul timpului, 56

***

Arta este o funcțiune socială a omului care este și artist, este suprema sa funcțiune, subordonată firii sale, educației sale, idealurilor sale despre lume și viață.

Mihai BENIUC, Meșterul Manole, (cronici și studii literare)

***

Arta nu există în afară de timp și spațiu istorico-social, în afara contradicțiile caracteristice epocii respective.

Arta trebuie să contribuie la modelarea unui tip înaintat de om, care să lupte pentru fericirea, libertatea și independența patriei sale, pentru pacea și prietenia dintre popoare.

Mihai BENIUC, Poezia militantă - eseuri, 12,15

***

Arta înseamnă, desigur, cunoaștere și muncă, dar înseamnă deopotrivă depășire de sine și năzuință de înfrățire cu lumea și cu ceilalți oameni.

Ion BIBERI, Orizonturi spirituale, 65-66

***

Dacă creatorii de artă - poetul, pictorul, sculptorul - ar fi niște concurenți ai Naturii, e de presupus că Natura însăși ar fi asasinat și exterminat seminția acestor oameni. Împrejurarea în sine foarte simplă că artistul există încă, constituie o dovadă că menirea lui nu este de a face același lucru cu Natura.

Lucian BLAGA, [XXIV, 62]

***

Artele ajung să fie trebuințele neapărat într-un popor ce se civilizează.

Cezar BOLIAC, Opere, II, 25

***

Arta nu poate să acționeze decât asupra suprafeței lucrurilor formate de natură.

Giordano BRUNO, Despre cauză, principiu și unitate, 91

***

Arta trebuie să odihnească și să vindece contrarietățile interioare ale omului. Aceste contrarietăți derivă din însuși destinul lui și din tragedia lui.

Constantin BRÂNCUȘI, [XXIV, 67]

***

Condiția esențialâ a operei de artă este insuflarea pe care nu i-o poate da decât talentul.

I. L. CARAGIALE, Despre literatură, 143

***

Arta este cu atât mai înaltă cu cât este mai elementar umană.

George CĂLINESCU, Mihai Eminescu: studii și articole, 7

***

Arta realistă tinde către reprezentarea omului în deplina lui frumusețe morală.

George CĂLINESCU, Cronicile optimistului

***

Arta și literatura trebuie să fie comunicative. Să-ți dea căldură, să-ți dea senzația vieții.

Ilarie CHENDI, Pagini, 237

***

Arta cea mare, arta care țințește veșnicia, nu poate fi decât aceea care se adresează întregii omeniri, sintetizând năzuințele ei cele mai mari și aspirațiile ei cele mai drepte.

N. D. COCEA, Vițelul de aur (articole și pamflete)

***

Cea mai înaltă artă este aceea, de a forma bine pe om, care e ființa Cea mai ciudată și mai schimbătoare, și mai grea de condus dintre toate viețuitoarele.

J. A. COMENIUS, Didactica magna, 22-23

***

Arta nu îngăduie să fie ajutată de protectori; ea își alege cu multă siguranță reprezentanții săi.

Vasile CONTA, Opere, 590

***

Fără îndoială, în știință, ori în viața zilnică, nu e frumos tot ce-i adevărat, și nu e adevărat totdeauna ce e frumos, dar în artă adevărul și frumosul sunt una.

În interesul artei eu mai bine vreau să sufere într-adevăr poeții și să cânte dureri adevărate, decât să le meargă bine și să-și inchipuiască numai că sufăr.

George COȘBUC, Opere, 549-550

***

Arta trebuie să fie liberă, nemărginit de liberă... libertatea artistului este o religie, întocmai ca și libertatea politică.

Eugene DELACROIX, [XXIV, 83]

***

Arta, în genere, e armonie, proporție și posibilitate.

B. ȘȚ. DELAVRANCEA, Opere, V, 511

***

Marele piedestal al artei a fost și va fi totdeauna Frumosul. Reproducerea frumosului din natură este unul din izvoarele artei.

Arta trebuie să fie și folositoare, că și știința.

Traian DEMETRESCU, SCRIERI, 500-503

***

Arta este un copil al acelei facultăți creatoare pe care o numim imaginație. Tot ea este și mama poeziei, a iluziei și a visului.

Paul DOUMER CARTEA copiilor mei

***

Arta însuflețește viața, ea nu se poate dizolva în viață.

Ilya EHRENBURG, Oameni, ani, viață, II

***

Artele și literatura trebuie să fie oglinzi de aur ale realității în care se mișcă poporul.

Mihai EMINESCU, Opere, IX, 93

***

Și înălțimea artistică a unui popor nu se măsoară numai după artiști, ci după cunoscătorii și protectori artei.

Mihai EMINESCU, Fragmentarium, 32

***

Orice artă este determinată de epoca sa și reprezintă omenirea în măsura în care ea corespunde ideilor și aspirațiilor, nevoilor și speranțelor unei anumite situații istorice.

Arta este ea însăși o necesitate socială.

Ernst FISCHER, Necesitatea artei, 21, 57

***

Numai artă care se ascunde e o artă autentică.

Anatole FRANCE, Viața literară, 209

***

Arta trebuie să sporească omenia și dragostea dintre noi.

Gala GALACTION, Opere alese, II, 73

***

Arta e o expresie a omului, și că atare nu descrierea, nu epica sunt esențiale, ci umanitatea operei, adică cea ce se spune despre om.

Paul GEORGESCU, Polivalența necesară, 264

***

Artele sunt infinita memorie a umanității finite.

Mihnea GHEORGHIU, Dionysos, 33

***

Supremul scop al artei este de a înfățișa formele umane înzestrate cu ceamai înaltă semnificație sensibilă și frumusețe care e cu putință.

J.W. GOETHE, Maxime și reflecții, 233

***

Întotdeauna arta și poezia e cea mai dreaptâ dovadă a puterii de viață în lumea aceasta.

Vasile GOLDIȘ, Arta, 1

***

Arta adevărată apare acolo unde între cititor și autor se naște o încredere reciprocă și sinceră.

Maxim GORKI, Despre literatură,.141

***

Arta trebuie să fie frumoasă și să propăvăduiască dragostea de om.

Maxim GORKI, Opere, VII

***

Împărăția artelor frumoase este imperiul spiritului absolut.

W. F. HEGEL, Prelegeri de estetică, I, 102

***

Arta... să exprime și să aducă la nivelul conștiinței cele mai adânci interese ale omului, cele mai cuprinzătoare adevăruri ale spiritului.

W. F. HEGEL, [XXIV, 107]

***

Artele țin întru totul pasul cu spiritualitatea treptată a neamului omenesc.

Heinrich HEINE, Impresii de călătorie, 171

***

Dreaptâ judecată e principiului și izvorul artei scrisului.

HORAȚIU, Satire și scrisori.

***

Arta e glorie și bucurie,

E flacăra ce arde-n vijelie.

Arta-i un cântec minunat ce place,

Acelor ce-s îndrăgostiți de pace.

Arta-i gândirea omenească,

Ce orice lanțuri poate să zdrobească.

Victor HUGO, Versuri

***

Scopul artei este aproape divin: a învia, dacă e vorba de istorie, a creea, dacă e vorba de poezie.

Victor HUGO, Despre literatură, 47

***

Încurajarea artelor și literelor și dezvoltarea lor dovedesc adevărata civilizațiune a unui popor.

R. IONESCU-RION, Principiile criticii, 119

***

Arta dă tot tuturora și rămâne totuși întreagă.

Nicolae IORGA, Cugetări, 186

***

Nu există artă mai mare, decât aceea care luptă să introneze dreptatea pe pământ, să facă pe oameni mai buni, să șteargă lacrimile celor care plâng, să dea pâine celor flămânzi și adăpost celor care dorm pe afară.

Panait ISTRATI, Cum am devenit scriitor, 372

***

Când arta va reuși să facă pe oameni mai buni, numai atunci vom avea dreptul să vorbim de artă.

Panait ISTRATI, Trecut, 30

***

Arta și literatura, expresiile inteligenței, n-au speranță de viață decât acolo unde ele își trag originea din însăși tulpina popoarelor.

Ca să avem arte și literatură națională, trebuie ca ele să fie legate cu societatea, cu credințele, cu obiceiurile, într-un cuvânt cu istoria noastră.

Nu vom avea artă și literatură dacă nu ne vom scăpa în izvoarele naționalității noastre.

Mihail KOGĂLNICEANU, Opere, II, 451

***

Arta adevărată este chemată să trezească în om năzuință lăuntrică spre o viață cu adevărat frumoasă.

Vasile KOJINOV, Genurile artei, 157

***

Arta și limba sunt un puternic instrument de apropiere între oameni, un mijloc de a se înțelege pe ei înșiși și pe alții.

N. K. KRUPSKAIA, Opere pedagogice alese, I, 227

***

Nu numai literatura are însemnătate în dezvoltarea unei țări, ci toate artele laolaltă. Ele au o chemare înaltă, sunt un mijloc puternic de educație prin gândire și simțirile ce le deșteaptă în om și un semn hotărâtor de gradul social al unui popor.

,,Literatură și artă română", I, 1896

***

Arta este, fără doar și poate, unul din elementele cele mai curate și mai înalte ale fericirii omenești.

Arta dă culoare vieții, după cum soarele florilor.

Alt bun al artei este de a fi înțeleasă de toate neamurile civilizate, cu toate că fiecare din ele are o vorbire aparte.

Și John LUBHOCK, Fericirea de a trăi, 117, 117, 121

***

Arta... conștiința de sine a dezvoltării omenirii.

George LUKACS, [XXIV, 127]

***

Arta este unul din factorii se seamă. Capacitatea ei de pătrundere și de acțiune în conștiința oamenilor este deosebit de mare și efectele sunt mult mai imediate decât ale unor factori.

George MACOVESCU, Vârstele timpului, 243

***

Arta a avut totdeauna o înaltă misiune moralâ și orice adevărată operă artistică o îndeplinește.

Titu MAIORESCU, Comediile

***

Arta este una din multele discipline umaniste, care toate - filozofia, dreptul, medicina, teologia și chiar științele naturii sau tehnologia - nu sunt la rândul lor decât diferite ipoteze, variațiuni ale uneia și aceleiași sublime și interesante probleme, la care nu ne putem niciodată raporta îndeajuns de variat, destul de nuanțat, căci ea este omul, făptură umană.

Thomas MANN, [XXIV, 130]

***

PAG. 30

VASILE BELE

Chiuzbaia, 28 martie 2021