Noiembrie își potrivește pasul
Cu timpul care-i scris în calendar,
Ascultă din rădvanul ei cum ceasul,
Își ticăie secundele-n zadar.
Privește pe la geamuri luminate,
Cum oamenii mai stau la o cafea,
Și-și povestesc în șoapte câte-toate,
Apoi înghițituri din ea să bea.
Și strugurii-i admiră pe o masă,
Cu aurul din vară prins în ei,
Mai dă cu ochii raită într-o casă
Și vede-n jocul lor doi prichindei.
La face semn cu frunzele căzute
Și parcă spune că va mai veni,
Să le aducă-n dar și flori mărunte,
Ce încă stau semețe-n straturi vii.
Apoi zărește-o lună tristă tare
Și-o-ntreabă așa, ca și pe sora ei,
Octombrie, mai stai prin calendare?
Eu sunt acum o doamnă, ce mai vrei!
Autor: Aurelia Oancă
28.10.2024