Elevii clasei a III-a Mireşu Mare s-au întâlnit cu fostul mare portar de fotbal Constantin MIA

În cadrul orei "Muzică şi mişcare" ne-am deplasat pe terenul mare de sport. Fiind în trecere prin Mireşu Mare, fostul mare portar Constantin MIA (peste 400 de prezenţe în Divizia A şi cel mai longeviv portar de fotbal român!) m-a văzut, a oprit autoturismul şi a venit să ne salute! Bucurie mare pentru elevii mei! Din dragoste pentru noi şi pentru sport, a fost de acord să apere (demonstrativ) câteva mingi! Vă daţi seama ce bucurie pe micii fotbalişti! Au tras toţi la poarta apărată de domnul Mia! Cei mai bucuroşi au fost Andreea Năprădean ş Raul Apostol care au şi înscris!
Copiii au remarcat paradele maestrului şi la final au scandat: Mia! Mia! Mia!
Mulţumim Constantin Mia, un fost mare portar de fotbal şi un caracter aşijderea!

                                               
                                                                                                GDL

P.S. În tricou galben portarul Constantin MIA, pe când evolua la C.S. Târgovişte, alături de regretatul Nicolae DOBRIN( al şaselea de pe rîndul de jos).

INTERVIU CU PORTARUL IULIU MIHAI ROŞIIANU

„Faceţi ce vreţi, dar faceţi-o cu inima!”

Gelu Dragoş: - Domnule Iuliu Roşiianu, ştiam că meseria de portar incumbă multe responsabilităţi. Nu ştiu dacă ai cunoscut faptul că anumite gafe ale unor portari celebri români circulă şi azi şi se pun pe seama lor anumite necalificări deşi meciul se joacă în 11 jucători!

Iuliu Mihai Roşiianu: - Da, aceasta meserie de portar este, fără să fiu subiectiv, cel mai greu post din fotbal, dar şi cel mai frumos, într-un fel.E frumos pentru ca eşti un jucător special , diferit de restul, echipamentul de altă culoare faţă de colegi, ai alte reguli, nu alergi după minge, ea vine la tine, vezi tot timpul jocul din spate şi ce este mai frumos decât să ştii că echipa are încredere în tine şi tu o salvezi în momentele cele grele iar victoria, egalul, sunt datorită ţie. Desigur că implicând multă responsabilitate, probabilitatea de a greşi este mai mare dar… asta este meseria şi din păcate, toţi greşim, greşeala vine tot timpul dar e important când vine şi cum poţi să o repari împreună cu echipa. Este foarte important ca atunci când greşeşti ca portar să ai un psihic tare şi să poţi să treci peste acel moment,dar când eşti un portar de calitate echipa va veni în ajutorul tău sprijinându-te, pentru că din păcate vorba aia veche este foarte adevărată „dacă un atacant din 10 ocazii ratează 9 şi dă un gol, e cel mai bun, dacă un portar din 10 şuturi apără 9 şi greşeşte la unul, echipa a pierdut din vina ta!”

 Cunosc desigur şi câteva gafe ale portarilor români, recunoscute în lume, cum ar fi a lui Tătăruşanu cu Twente sau Tibi Lung cu Dinamo când apăra la Steaua, dar eu unul nu prefer să ma uit la gafe, nu ele sunt de urmărit!

G.D. – Ştii că marele portar Necula Răducanu, pe la sfârşit de carieră a fost la Baia Mare?!

      I.M.R:  - Da, ştiu despre el că a fost un portar de calitate pe vremea lui şi cum aş putea să nu ştiu de singurul portar prins în offside! Apoi că a jucat la Campionatul Mondial de fotbal din 1970 alături de Cornel Dinu, Mircea Lucescu, Florea Dumitrache, Liţă Dumitru...

G.D. - Ce te-a adus la Naţionala României, era să zic ca în celebrul film Brigada Diversă, „Ce te recomandă  în afară de munca şi talentul tău”?!

I.M.R - Ce pot să spun despre mine fără să duc lipsă de modestie, sunt un portar care dirijează echipa bine din spate, nu îmi tace gura de loc pe teren, joc cu sufletul pe teren, şi poate asta lipseşte la mulţi fotbalişti din România, să joace cu inima şi să dea totul pe terenul de fotbal, am un joc de picior bun care ajută echipa la construcţie, stau „sus” în teren, nu mă retrag pe linia porţii, sunt foarte rapid în mişcări, reflexe bune, detentă excelentă, am cam toate calităţile de care am nevoie pentru a acoperi lipsa mea de înălţime.Desigur că mai am multe de învăţat şi mult de muncit pentru a ajunge la un nivel înalt în fotbal, dar sunt disponibil la muncă.

G.D. -  Povesteşte-ne despre debutul tău în fotbal.

I.M.R - M-am îndreptat spre fotbal în ciuda faptului că deja practicam wing chun kung fu, datorită domnului Nelu Hotico, fost jucător al lui FC Baia Mare, care m-a văzut pe terenul de atletism de lângă Sala Sporturilor cum mă jucam cu tatal meu, el trăgându-mi la poarta făcută din pietre şi mi-a spus că am talent şi să mă apuc de fotbal. După, au apărut „problemele”, ghete de fotbal, echipament de portar, mănuşi şi alte accesorii. De când am intrat la vârsta de 8 ani la primul antrenament la Baia Mare am rămas legat de acest sport pe viaţă. De atunci totul a decurs bine, am avut mulţi oameni care m-au ajutat, m-au îndrumat  spre atingerea idealului meu şi am evoluat de la zi la zi, de la an la an şi sper să fac asta în continuare, până voi ajunge, doamne ajută, în poarta lui Real Madrid!

G.D. Ce frumos! M-aş bucura să-ţi împlineşti visul! În afară de Casillas, cine mai este reprezentativ pentru tine, sau să pun întrebarea altfel, Prunea sau Stelea, Dukadam sau Silviu Lung, Coman sau Bălgrădean?!

I.M.R. - Din portarii enumeraţi mai sus doar Bălgradean este un portar pe placul meu, desigur ceilalţi sunt portari cu calitate, sau au fost, dar de un alt gen decât al meu. Din România urmăresc un singur portar, Eduard Stăncioiu, portarul echipei mari a A.S.A.Târgu Mureş. Îl urmăresc la fiecare meci de acasă când sunt copil de mingi, stând în spatele porţii lui şi urmărindu-i cu atenţie fiecare mişcare de la încălzire sau din meci. Ce îmi place la el este jocul de picior foarte bun, pe lângă alte calităţi pe care le are.

G.D. Stăncioiu are o eleganţă în joc dar şi un echipament la care ţine, ceva în genul lui „Ţeţe” Moraru. Apropo, echipamentul sportiv ajută la performanţă? Cât costă?!

I.M.R. – Da, echipamentul contează mult, foarte mult, nişte ghete de calitate te pot ajuta foarte mult într-un meci sau nişte mănuşi de portar, trebuie să ai ghete adecvate la starea terenului: moale, tare. Orice pereche de ghete de calitate costă peste 300 de lei, deci vreo 2 trebuie să ai pe puţin dacă te respecţi ca şi fotbalist, iar mănuşile de portar cam tot la fel costă şi ele, desigur o singură pereche nu îţi ajunge deci…Da, să faci fotbal e destul de scump, dar.. investiţia de moment împreună cu seriozitate şi muncă şi o doză mică de noroc, se va întoarce de nenumărate ori mai mult.

G.D. - Suportul fanilor este important? Cum este să joci cu un stadion gol şi cu unul plin? Cum este să joci alături de suportul familiei?

I.M.R. - Din păcate, eu la juniori încă nu am parte de stadioane pline, de fani care să cânte în spatele meu. Dar sunt conştient că e una să joci pe un stadion gol şi e alta să ai lângă tine 20, 30, 40 de mii de oameni, să îţi cânte numele o galerie sau să te aplaude un stadion întreg, e ceva nemaipomenit, la asta visez eu, să îmi cânte un stadion plin de oameni numele, să mă aplaude la intrarea de pe teren şi la ieşire. Familia a fost şi este întotdeauna aproape de mine şi m-a sprijinit în orice moment al carierei mele, fie el bun sau rău, până la urmă asta este important, mai ales la vârsta asta, să ai un umăr pe care să pui capul la greu.

G.D.- Spune-mi un antrenor de portari care ţi-a marcat cariera?  În ce fel?

I.M.R. - Sincer toţi au fost importanţi, toţi au pus ceva în cariera mea, de la toţi am  învăţat ceva nou. Cei mai importanţi au fost: Vasile Şleam „Puiu” cum îi zice lumea, Costică Mia şi Horia Cârlan. Domnului Mia îi mulţumesc că a insistat şi a muncit alături de mine şi a reuşit să „dea burta jos”, el a fost cel care m-a terorizat la antrenamente spunându-mi că sunt gras, că ce bun aş fi de n-aş fi gras, că ce bine m-aş mişca dacă n-aş avea fundul mare şi tot aşa până când am reuşit să le dau jos pe toate! ”Puiu” Şleam a fost primul antrenor al meu de portari, dar de la el am învăţat multe de abia când m-am întâlnit cu el a doua oară la vârsta de 11 ani, el a văzut că sunt muncitor şi îmi dorea să mă ridic la un nivel înalt în fotbal şi deja se schimba problema, intrasem în „poarta mare” nu mai jucam pe teren redus, deci era deja altceva. Datorită lui am ajuns să stau „sus” în teren şi tot datorită lui am un joc bun de picior, pe lângă tot ce implică fazele unui joc, poziţionare, ieşiri ,degajări, etc. El era tot timpul lângă mine la meciuri şi îmi corecta greşelile din teren, iar următoarea zi la antrenament îmi explica unde greşeam şi de ce. Horia Cârlan a fost antrenorul meu de la CFR 1907 Cluj Napoca, am lucrat cu el puţin dar am învăţat de la el multe în scurta perioadă, este un profesionist şi sincer, el nu este un antrenor de juniori ci de echipa mare, dar am avut noroc să lucrez cu el, făcând antrenamente de nivelul echipei mari şi cu aparate la acelaşi nivel. Toţi antrenorii de portari m-au plăcut datorită devotametului meu şi seriozităţii mele la antrenament.

G.D. Ne apropiem de sfârşitul acestui interviu. Vreau să te întreb despre cea mai tare paradă şi cel mai greu atacant pe care l-ai avut şi l-ai învins prin paradele tale?

I.M.R. - Fără să par plin de mine sau îngâmfat, nu pot să spun că am avut vreodată un atacant care să mă sperie sau care să mă scoată din minţi, să nu pot să intervin în faţa lui. Cât despre parade sau intervenţii, sincer să fiu nu pot să spun care a fost mai importantă, toate sunt importate fiindcă prin ele nu nu am luat gol, asta este cel mai important.

G.D. - Câteva cuvinte pentru tinerii fotbalişti maramureşeni, ţinând cont că tu eşti „vechi”, adică ai jucat la CFR Cluj Napoca, ASA Târgu Mureş şi ai mai fost şi la Academia Hagi.

I.M.R. - Aţi pus o întrebare de parcă eu aş avea deja 30 de ani şi vreo 5 campionate câştigate …Nu sunt „vechi”, încă sunt tânăr şi mai am multe de învăţat, nu sunt eu cel în măsură să dau sfaturi. Cât despre Academia Hagi, am fost doar la o probă acolo, nu am jucat nici un meci oficial pentru ei. Sper ca peste ani să pot să dau acele sfaturi, să scrie în CV-ul meu echipe de renume, de ce nu ?!

G.D. - Un gând pentru cititorii acestui articol, şi de ce nu, pentru mine, Gelu Dragoş, un prieten al tatălui tău de pe vremea când tu erai elev la Şcoala Gimnazială „Dimitrie Cantemir”.

I.M.R. -  Să fie sănătoşi, să trăiască viaţa cu zâmbetul pe buze şi să facă ce vor, dar.. să  facă din inimă acel lucru şi totul va fi bine. Pentru dumneavoastră, vă doresc din nou sănătate, să aveţi cât mai multe bucurii ca şi profesor, să vă ţină prietenia cu tatăl meu în continuare şi vă spun acelaşi lucru: Faceţi ce vreţi, dar faceţi-o cu inima. Doamne ajută !

                                                            Gelu Dragoş,

                                                        membru  A.P.S.R

Se naşte un mare portar al Băii Mari - Iuliu Mihail Roşiianu!

Maramureşeanul Iuliu Mihail Roşiianu ( foto ) a fost convocat la Reprezentativa României de fotbal Under 16, în vederea disputării unui meci a acestei selecţionate pe 24 martie  a.c. în vederea formării unei echipe puternice, care să atace C.E. la nivelul lor de vârstă şi să fie „antecamera”  naţionalei tricolore!

Tânărul portar băimărean Iuliu Mihail Roşiianu, este legitimat la juniorii B ai echipei ASA Târgu Mureş, după ce a fost transferat de la CFR 1907 Cluj Napoca ( antrenor Alin Cazan ), că deh, oamenii de fotbal serioşi văd şi întrevăd valoarea unui fotbalist, fie el şi junior sau mai ales pentru aceasta deoarece la această vârstă fotbaliştii de viitor costă mai puţin.

Revenind la Iuliu Roşiianu să vă spun, fără falsă modestie, că îl cunosc de când era copil, elev în ciclul primar la Şcoala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” Baia Mare. Pe vremea aceea făcea judo şi fotbal şi îmbina sportul cu şcoala şi îi ieşea foarte bine. Modest şi cu cei 7 ani de acasă, Iuliu Mihail şi-a urmat visul, acela de a ajunge în poarta României, poartă apărată cândva de Voinescu, Rică Răducanu, Moraru, Lung sau Stelea. Pentru aceasta a sacrificat multe iar părinţii lui, Aura şi Ioan Romeo au cheltuit mulţi bani pentru echipament, cantonamente, vitaminizare, pentru antrenorii care l-au îndrumat în carieră. Şi iată că astăzi Iuliu culege primele roade ale muncii lui de peste 10 ani de sport de performanţă.

Din câte ştiu eu, este cel mai tânăr junior din istoria fotbalului maramureşean convocat la un asemenea nivel de la regretatul  Zoli Crişan încoace, dar cu certitudine este primul portar junior maramureşean convocat la un lot naţional de fotbal!

La echipa lui de club, Iuliu Mihail Roşiianu joacă într-o grupă mai mare (B1 în loc de B) şi ocupă în acest moment un loc fruntaş, după ce au pierdut un singur meci şi acela la masa verde. Antrenorul Adrian Pop îi dă încredere meci de meci deoarece Iuliu Mihail are calităţile necesare unui portar de top: îndemânare cu mingea, orientare spaţio-temporală, capacitate de anticipare, viteză de reacţie, forţă şi rezistenţă fizică, mobilitate şi detentă, inteligenţă plus pasiunea pentru a juca fotbal!

La cei 16 ani şi două luni, tânărului cu calităţi extraordinare Iuliu Mihail Roşiianu nu-i putem ura decât aşa cum a făcut un confrate: „Zbori, Iuliu, zbori!”.

                                                                            Gelu Dragoş, membru A.P.S.

Un portar de mare viitor, Iuliu Mihail Roşiianu

Aşa cum am mai spus, un eveniment sportiv important are loc în aceste zile în Baia Mare, Tabără exclusivă pentru portari „Just4keepers”, condusă de fostul portar Mihai Şteţca, tabără care va avea loc în perioada 16 - 18 iulie 2014 la Baia Mare. Invitaţi speciali sunt la această manifestare sportivă Martin Ruiz Sanchez – Murcia, Jose Angel Oyonarte Garcia – Murcia, ambii din Spania, Kantar Szilard din Slovacia şi bineînţeles Mihai Ştetca. Cu această ocazie portarul băimărean Iuliu Mihail Roşiianu va demonstra celor care-l urmăresc de ceva vreme, că este o mare speranţă a fotbalului românesc pe postul lui de portar. Şi ca bucuria lui Iuliu Mihail să fie deplină, zilele trecute, la nici 15 ani şi jumătate, a debutat la echipa de seniori a echipei fanion a Maramureşului, FC Baia Mare, din Liga a III-a, într-un meci amical iar în data de 9 iulie s-a transferat la Centrul de Excelenţă Copii şi Juniori, ASA Târgu Mureş, echipă nou promovată în Liga I şi cu condiţii excelente de antrenament şi ambiţii mari ca performanţă sportivă.

       Portarul Iuliu Mihail Roşiianu s-a născut în data de 28 ianuarie 1999, în Baia Mare, Maramureş. Părinţi: Ioan Romeo, patron ziare şi redactor la eMaramureş şi Aura, asistentă medicală. De la vârsta de 5 ani a început să practice artele marţiale, stilul Kung Fu – Wing Chun, ajungând la centura roşie şi a fost medaliat de două ori cu bronz şi o dată cu argint la Campionatele Naţionale, antrenor Emilian Micu.

În data de 22.09.2008 a fost legitimat la FC Baia Mare, avându-i antrenori pe Emil Kemenes, Bogdan Cristian şi Vasile Ignat, antrenor de portari fiindu-i Constantin Mia.

În perioada 14.04.2009 – 10.08.2011 a jucat la XELA Baia Mare, unde i-a avut ca antrenori pe Emil Kemenes, Bogdan Cristian şi Dan Cristea, iar ca antrenori de portari pe Constantin Mia, Doru Şerban şi Vasile Şleam.

În perioada 10.08.2011 – 10.01.2013 a jucat la SALINA Ocna Şugatag, unde i-a avut ca antrenori pe Emil Kemenes şi Andrei Vlăşan, antrenori de portari fiindu-i Vasile Şleam şi Vasile Feher.

     Din data de 10.01.2013 este legitimat la CFR Cluj Napoca, unde-l are ca antrenor pe Alin Cazan, iar ca antrenori de portari i-a avut şi-i are pe Horia Cârlan şi Cristi Moldovan.

Până-n momentul de faţă portarul Iuliu Mihail Roşiianu a marcat 10 goluri în meciurile oficiale, toate din lovituri de pedeapsă! Succes pe mai departe Iuliu Mihail Roşiianu, şi fii aşa cum te ştiu eu: ambiţios, harnic şi foarte cuminte în afara terenului, că talent ai cu carul şi astfel vei reuşi în cariera fotbalistică. Personal îţi ţin pumnii strânşi la fiecare pas înainte pe care-l faci pe plan sportiv şi educaţional.

                                                                        Gelu Dragoş, membru A.P.S.

LA MULŢI ANI IULIU MIHAIL ROŞIIANU !!!

RECORD DĂRÂMAT!

DUPĂ 13 MECIURI FĂRĂ GOL PRIMIT, PORTARUL IULIU MIHAIL ROŞIIANU A SCOS IAR MINGEA DIN POARTĂ !

          Dupa ce în prima etapă a Campionatului judeţean Juniori D Maramureş portarul Iuliu Mihail Roşiianu a primit trei goluri, el n-a mai primit în tot turul acestei ediţii decât un singur gol, în deplasarea avută la contracandidata FC Mara Baia Mare, scor 1 - 1. Astfel, în timp ce SALINA `99 a încheiat turul pe ultimul loc al podiumului, dar la egalitate de puncte cu ocupanta locului secund, FC Mara, la capitolul goluri primite Iuliu şi SALINA stăteau cel mai bine, cu numai 4 goluri primite.

         Invincibilitatea lui Iuliu a rezistat şi în primele trei etape ale returului, astfel încât, după 13 meciuri oficiale fără gol primit, Iuliu a mai primit un nou gol abia astăzi, în deplasarea avută la Sighetu Marmaţiei, la Plimob, altă contracandidată pentru Play-off-ul campionatului.
De precizat ca în paralel, cu cele 8 goluri marcate până acum din penalty, Iuliu deţine încă un nou record la această categorie de vârstă din Maramureş. 
Şi nu numai!

                                                                                    Ioan ALEXANDRU