IN MEMORIAM

VASILE...

Destinul, pentru mine, este o sumă de lumi și temporalități diferite...
De această dată, în aceste clipe acesta, destinul, și-a urmat neprietenos cursul.
Întruna din lumile sale, prietenului de-o viață Vasile BÂRLEA nu i-a mai lăsat loc pentru proiecte, speranțe, idealuri... I-a lăsat doar ceea ce Vasile a realizat pentru noi până astăzi: prietenia, bunătatea, generozitatea alături de lucrările sale de pictură şi grafică, de monumentele de cultură spirituală şi materială restaurate de-a lungul anilor în judeţ şi în ţară...
Atât de multe lucruri din viaţa noastră (copilărie, adolescenţă-tinereţe şi de curând ce-a de a treia vârstă) ni s-au părut lipsite de semnificaţie atunci când s-au întâmplat, dar au căpătat o importanţă deosebită odată ce au căpătat o importanţă deosebită odată ce am înaintat în viaţă, în vârstă. Acolo unde a trebuit să râdem am râs, acolo unde a trebuit să ne bucurăm ne-am bucurat, acolo unde a trebui să mulţumim am mulţumit, acolo unde a trebuit să plângem am plâns...
Dar astăzi Vasile m-a lăsat să plâng singur!
Dintr-o dată totul s-a năruit!
Vasile m-a lăsat să plâng singur!
Am sentimentul lăuntric şi totodată atât de dureros că acolo i-a întâlnit pe părinţii săi, uncheşul Vasile şi mătuşa Anuţa, care i-au fost atât de dragi, a întâlnit atâţia prieteni dragi plecaţi mai devreme să-i şi să ne netezească drumul spre Înălţare.
Acum şi de aici, prietene drag, nu pot a-ţi spune decât: Dumnezeu să te odihnească în pace!
Alături de soţia ta Cornelia, alături de fratele tău geamăn Gheorghe şi familia sa pot a spune doar: Dumneazeu să ne ajute să trecem peste această mult prea devreme sosită despărţire!
Glasul tău, amintirea ta, Vasile nu sunt stinse. Şi nu se vor stinge!
Dumnezeu să te odihnească în pace!

                                                                        Echim VANCEA

Despre un împătimit al salvării tradiţiilor - Sever Dumuţa din Băiţa de sub Codru

Este o zicală din bătrâni: "Omul sfinţeşte locul!". Şi mult adevăr cuprinde. Mi-a fost dat să-l cunosc acasă, în Băiţa de sub Codru, în propriu-i atelier de tâmplarie, lucrând alături de vrednica-i soţie, Viorica. Este cu adevărat şcolit în meserie, absolvind în anul 1983, profilul prelucrarea lemnului din cadrul Colegiului Naţional "Vasile Lucaciu" din Baia Mare.

  Fascinat de rădăcinile tradiţiilor locale ale satului natal, vestit centru de meşteşugari ţărăneşti precum confecţionarea lăzilor de zestre pentru fericitele mirese, şindrilă  pentru învelitul casele, a şurile, hoboroacele, olarit şi blidărit, începe să colecţioneze exemplarele cele mai valoroase, şi nu numai atât, le şi restaurează profesionist. A reuşit să se aşeze pe linia unei viguroase tradiţii locale. Aici, în Băiţa, prin anii '60, se puteau număra 40 de meşteri şindrilari, 23 de constructori de case, 14 lădari (dintre care, prin anii '80 l-am cunoscut doar pe unul -"Văsălica Mărului") apoi doar 3 olari.

   Dintre toate aceste meşteşuguri, lăzile de zestre au dus faima băiţenilor până departe, în părţile Sătmarului, Sălajului şi Chioarului. Se fălea orice mireasă, care la adusul zestrei, avea faimoasa "ladă de Băiţa."

  Tehnica de confecţionare era una simplă, folosind unelte şi metode tradiţionale: săcurea, barda lată, gilăul, horjul, cuie de lemn şi apoi baiţul obţinut din fiertură de coajă de arin cu cenuşă.

   În zilele de azi au învins agregatele moderne, dar, exemplarele vechi, le restaurează dumnealui,  Sever Dumuţa, respectând vechile faze de execuţie.

   M-a impresionat cu totul aparte, când la măritişul fetei mai mari, pe nume Cristina, la nunta la care am făcut oficiile de staroste, Sever tatâne-său, a confecţionat o ladă de zestre, iar acum lucrează la confecţionarea alteia, pentru maritişul fetei mai mici, pe nume Luminiţa.

   Şi nu s-a oprit doar la atât, a întemeiat o formaţie de dansuri tradiţionale "Mugurii Codrului" alcătuit din elevi şi tineri din comună, a contribuit la lansarea unor tineri interpreţi precum: Ionuţ Uivaroşi, Ionuc Teudan, Georgiana Pop. Colecţionează şi restaurează piese de mobilier ţărănesc, ştergare vechi lucrate "în fitău", costume populare.

  Socotim că toate aceste realizări conturează o personalitate aparte, de care, orice aşezare rurală are mare trebuinţă.

   Din partea noastră numai vorbe de încurajare şi de perseverenţă pentru meşterul-artist "Severu Purecului" (cum i se zice fără nici o supărare, pe la Băiţa de sub Codru).

                                        

                                                              Prof.  Emil Domuţa