Editorial. Violenţa este ultimul refugiu al educaţiei precare...

  

                                               de Gelu DRAGOŞ

Am ezitat să mai scriu de ceva timp, fiind supărat şi necăjit de ceea ce se întâmplă în ţară. Fiindcă îmi pasă! Nu mi se pare normal să avem parte de atâtea „contre” seară de seară în Piaţa Victoriei şi la Palatul Cotroceni (mă refer aici la mitingurile la care unii, dintre cei mai fanatici, îşi duc şi copiii de câţiva anişori pe o asemenea vreme geroasă), cum nu mi se pare normal ca preşedintele Ţării să stopeze orice iniţiativă a guvernului Grindeanu, inclusiv bugetul ţării. Această violenţă, instabilitate, ură între români a trecut de mult hotarele ţării şi este accentuată de posturile TV partizane unora dintre tabere, fiindcă putem vorbi de două tabere şi o Românie împărţită în două. Nu?! Şi atunci să ne mai mirăm de violenţa care există în şcolile româneşti? De faptul că unii dintre elevi nu aşteaptă argumentul celuilalt, care are o altă părere, şi foloseşte automat pumnul?! Violenţa verbală, dar şi cea fizică le întâlnim peste tot în România şi te îngrozeşti de ştirile de la ora 17.00 văzând ce le trece unora prin cap, inclusiv liceenilor pregătiţi să agreseze profesori (bine măcar că nu este liber la arme, ca în Statele Unite)! Cauzele acestui fenomen sunt multiple: migraţia economică a populaţiei peste graniţele ţării; rămânerea copiilor în grija bunicilor, în cel mai fericit caz, sau în a... nimănui, în cazul multor adolescenţi; exemplul negativ al unor familii destrămate, cu părinţi alcoolici şi violenţi ei înşişi; lipsa unui psiholog şcolar calificat sau existenţa unui număr prea mare de elevi de consiliat; inexistenţa unor materii sau manuale care să influenţeze formarea unui climat activ-participativ care să mobilizeze gândirea şi energia pozitivă a elevilor problemă; slaba implicare a comitetelor de părinţi şi a comunităţii locale în general; lipsa de programe educative moderne şi atractive.

Desigur, am atins doar câteva aspecte ale acestui fenomen care se extinde ca tricofiţia, dar ce să ne mai mirăm! La ce discuţii „savante” asistăm la televizor (mijlocul cel mai la îndemână la copii, asemenea facebook-ului), între procurorul Negulescu de la DNA şi şeful SRI Prahova, de exemplu… Sau când „lecturăm” pancartele afişate la Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Cluj-Napoca şi chiar şi în Baia Mare cu ocazia mitingurilor pro sau contra a ceea ce a fost în 11 decembrie 2016.

Şcoala este judecată mereu, elevii şi părinţii au multe drepturi şi prea puţine obligaţii, dar nu se spune niciodată că dascălii lucrează cu „materialul clientului”, adică cu ceea ce ne oferă societatea românească în momentul de faţă. Respectul elev-părinte-dascăl ar trebui să fie un ingredient al vieţii de fiecare zi, dar de multe ori nici cele mai elementare reguli de bun-simţ nu se respectă. Sunt părinţi care nu vin la şedinţele cu părinţii cu anii, care nu răspund la telefon când sunt sunaţi de diriginţi sau învăţători! Şi atunci, de bună seamă că îţi pui întrebarea cum să stăpâneşti actele de violenţă din clasă, din unitatea şcolară, cum să-l determini pe copil să înveţe, aceasta fiind, evident, spre binele lui. Ferice de profesorii care sunt la un moment dat un model, un mentor pentru elevii lor, fiindcă aceşti elevi vor dezvolta nu numai o atitudine de respect din politeţe, ci chiar un sentiment real de respect! Deocamdată, cei din fruntea ţării nu o fac, şi suferă şi învăţământul românesc actual!

Un fluture dă din aripi în America, şi…

                                     

Campanie împotriva violenţei în licee

În perioada noiembrie 2012 – martie 2013, Poliţia Română va derula o campanie ce are ca scop reducerea riscului de implicare a elevilor de liceu în acte de violenţă, anunță IGPR.

Campania are ca țintă aproximativ 20.000 de tineri români, cu vârsta între 15 și 17 ani, elevi în clasele IX-XI. „Nu lăsa violenţa să te transforme într-un infractor!” este principalul îndem adresat de oamenii legii liceenilor români, care sunt încurajați să participe la cât mai multe tipuri de activități pe parcursul campaniei.

În câte un liceu din fiecare judeţ, respectiv din fiecare sector al Capitalei, vor fi organizat sesiuni de informare cu privire la consecinţele actelor de violenţă şi la modalităţile de prevenire a acestora. În același timp, elevii se vor putea implica în activităţi de prevenire a violenţei. Polițiștii vor organiza și câteva întâlniri cu elevii, în cadrul cărora va fi vizionat un film educativ ce prezintă cazurile unor tineri aflaţi în Penitenciarul pentru minori din Craiova şi în Penitenciarul pentru femei Târgşor. Pe baza acestuia vor fi ținute dezbateri despre consecinţele juridice şi sociale ale comportamentelor antisociale.

La avizierul fiecărei şcoli participante vor fi expuse materiale care promovează comportamente non-violente, iar în curțile liceelor se vor distribui pliante cu recomandări preventive. Spre finalul porgramului, se va organiza concursul ”Eseul meu antiviolenţă!”, în urma căruia va fi premiat, multiplicat și înrămat cel mai bun eseu care promovează folosirea mijloacelor non-violente de comunicare.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului introduce CAZIERUL ŞCOLAR

Elevii implicaţi în acte de violenţă care au loc în şcoli vor avea un cazier online.

Directorii vor fi obligaţi să raporteze online în cel mult cinci zile cazurile de violenţă petrecute în unităţile de învăţământ. Toate incidentele vor fi trecute într-o bază de date care va putea fi văzută în timp real şi de cei din minister, scrie rtv.net.

În acest cazier trebuie trecute datele despre autori şi aici nu vor fi excluşi nici părinţii, nici cadrele didactice, victimele, prejudiciile şi sancţiunile luate, în funcţie de gravitatea faptei.