Antrenor nou la Minaur Baia Mare - Francisc Dican

 Sunt de ani buni și antrenori, sunt și maramureșeni, așa că se așteaptă rezultate mult mai bune ca în sezonul recent încheiat.

Noul antrenor al echipei de fotbal a CS Minaur e Francisc Dican, în vârstă de 56 de ani, îl va avea ca secund pe Romulus Buia, potrivit unui anunț al clubului băimărean.

 

Francisc Dican, originar din Borșa, îl înlocuiește pe Ciprian Danciu.  Ca jucător Dican a trecut pe la echipe precum FC Maramureș, Victoria București, Universitatea Cluj Napoca, Gueugnon și Nyiregyhaza Spartacus. Ca antrenor a fost la Universitatea Cluj, CFR Cluj, Chindia Târgoviște, Csikszereda Miercurea Ciuc, Sanatatea Cluj.

 

În ceea ce-l privește pe Romulus Buia, în vârstă de 54 ani, acesta a avut o lungă carieră de fotbalist. ”A purtat de două ori tricoul echipei naţionale şi a jucat, printre altele, pentru FC Baia Mare, Universitatea Craiova, Sportul Studenţesc, Poli Timișoara şi Dinamo Bucureşti”, scriu cei de la CS Minaur.

 

Antrenor cu portarii va fi Vasile Sleam (57 de ani). În CV-ul său se regăsesc echipe ca FC Baia Mare, Petrolul Ploiești, Poli Timişoara, CSM Sighet, CSM Satu Mare.

Cât despre fostul antrenor principal al CS Minaur, Ciprian Danciu, acesta va fi șeful Centrului de copii și juniori al Academiei Minerul. Astfel, el va fi responsabil de coordonarea și dezvoltarea tinerilor jucători, cu scopul de a promova talente locale și de a le pregăti pentru nivelurile superioare ale fotbalului.

Tot la Academia Minerul, Alin Bota se va ocupa de pregătirea portarilor.

C.S.

Cum putem avea mai mulți sportivi ca și David!

 

„Vedetă rapidă”, un termen din marină, așadar, i se potrivește perfect lui David Popovici în seara de 29 iulie 2024.

Ne bucurăm, suntem mândri, ne gândim la efortul lui, al familiei, al antrenorilor, ne gândim la viitoarele bucurii pe care David Popovici o să ni le ofere.

Dar pentru o clipă să ne gândim și la sponsorii Comitetului Olimpic Român, care au investit în echipa noastră olimpică și au făcut posibil din punct de vedere financiar acest succes.

O sa spuneți că este nepotrivit, mercantil, deplasat, să vorbim despre sponsori, despre finanțe, despre bani, într-un moment de glorie al unui sportiv al României - așa este, dar atunci hai să vorbim despre asta mâine și în fiecare zi de acum încolo.

Dacă mai multe companii ar sprijini sportul, așa cum se întâmplă în alte țări, dacă România ar avea mai multe companii puternice care să investească în mișcarea olimpică, dacă mai mulți antreprenori ar investi în sportivi încă de mici, atunci am multiplica rezultatele de excepție ale sportivilor români.

Poate unii dintre voi țineți minte, David Popovici a făcut reclamă la produsele Edenia, unul dintre sponsorii Comitetului Olimpic Român. Dacă aveți ceva de la Edenia în frigider, înseamnă că, indirect, fără să vă dați seama, ați contribuit in felul vostru la succesul lui David Popovici.

Daca am avea mai multe companii puternice in România, atunci mai mulți bani ar ajunge și în terenuri de sport, în săli de sporturi de iarna și, desigur, in bazine olimpice - astfel încât am avea mult mai mulți sportivi precum David Popovici și mai multe motive de mândrie și bucurie.

Uitați-vă la lista sponsorilor Comitetului Olimpic Român, sunt acolo 16 companii care au avut încredere în David Popovici și în ceilalți peste 100 de atleți români prezenți la Jocurile Olimpice și, în general, în mișcarea olimpică.

Fiți absolut siguri că dacă acolo vor fi încă 10 sau 20 de companii, la Los Angeles, în 2028, vom câștiga mult mai multe medalii.

Bravo David, mâine fac cinste cu un smoothie Edenia la toți prietenii! Îi invit și pe Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă să cumpere mâine ceva de la Dedeman, Pandora Prod sau Edenia.

Dragoș Damian

Succes în noul sezon al Ligii Florilor pentru Minaur Baia Mare!

Liga Florilor MOL debutează pe 1 septembrie 2024, dată la care Minaur are programat un meci pe teren propriu, cu CSM Corona Brașov.

Lotul echipei CS Minaur Baia Mare

• Portar: Cristina Mihiș, Clara Preda, Iulia Dumanska (venită de la Gloria Bistrița)
• Pivot: Cristina Danciu, Andreea Țîrle, Alba Chiara Spugnini Santome, Andrijana Tatar (Dacia Mioveni)
• Centru: Aleksandra Vukajlovic, Adreea Maria Ianăși, Luciana Popescu, Sorina Brîndușa, Amelia Lundback, Cristina Hrihor, Teodora Damian (ACS Liceul Teoretic “Liviu Rebreanu” Turda)
• Extremă stânga: Denisa Romaniuc, Fie Woller (Corona Brașov)
• Extremă dreapta: Amalia Terciu, Jessica Quintino (Dunărea Brăila), Mihaela Rusneac
• Inter dreapta: Katarina Pavlovic
• Inter stânga: Maria Gomes da Costa, Magda Cazanga, Emilia Galinska (Măgura Cisnădie), Maria Groșan
• Antrenori: Andrei Popescu, Daniel Apostu. Preparator fizic: Călin Crișan. Analist video: Alex Pop. Fizioterapeut: Valentina Mitrașca

Sursa: csminaur.ro

Alexandru Petria scrie având ca principiu dictonul „fiecare cu ploaia lui”

Pentru început să-mi explic titlul recenziei prin vorbele poetului: „...Ploaia ținea să-mi fie tovarășă,/Ploaia mă cicălea/ să culeg căpățânile de varză și cartofii din grădină,/ că ea m-a ajutat cu ele,/să scriu, să nu umblu după fufe/ când niciunul nu știe cât timp mai are,/ Ploaia era cu gelozia pe piele,/ ploile din jur o ocoleau,/ cum lași intimitate celor căsătoriți,/ Ploaia mă avea pe mine/ și era voluntară și cu idei fixe și nu voiam să mă părăsească,/ e ceva logică în gândul ca fiecare om să aibă ploaia lui”, adică acest fenomen natural pentru Alexandru Petria înseamnă mult mai mult, ploaia îi oferă copilului o anumită condiție socială, apoi ploaia prin talentul nativ și sudoarea nopților nedormite cu scrumiere pline, să și-o facă prietenă pe viață, să-i dea statut de reînviere spirituală, în aceste vremuri caniculare. De altfel ploaia este obsedantă în opera poetică a lui Alexandru Petria, fie și pentru renașterea vegetală, ca să nu mai vorbesc de cea poetică!

Alexandru Petria este un poet sincer, adevărat, nonconformist, în vogă, foarte citit de tânăra generație și nu numai,  iar prin volumul „Triaj prin sânge și valuri”, editura „Tribuna” Cluj Napoca, acest fapt este accentuat și reconfirmat.

Câteva date (unele insolite) despre autor sunt necesare: Alexandru Petria s-a născut la 27 februarie 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în „Tribuna“ în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie. Cărţi publicate: Neguţătorul de arome (1991, poeme), 33 de poeme (1992) şi La ce bun poeţii… (colectiv, interviuri).  În 2010 apare romanul „Zilele mele cu Renata”, la editura Tritonic. Colaborări la toate revistele literare importante. După 1989 este şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; fondator, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean „Gazeta someşeană“ - primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor - 1992; redactor investigaţii, între 1992-1994, la revista bucureşteană Zig-Zag, pe vremea directoratului lui Alex Ștefănescu - între 1992- 1996 locuiește la Bucureşti; 1994-1995 - reporter investigaţii la ziarul Cotidianul; 1995-1996 -redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi Hermes şi redactor la săptămânalul Partener publicat de trustul România Azi. După reîntoarcerea în Ardeal a fost redactorul şef al săptămânalului Monitorul de Someş, apoi, în 2000, a fondat propria sa publicaţie, lunarul Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla, al cărei director este şi în prezent.

Să trecem acum la poetul Alexandru Petria, pe care l-am cunoscut printr-un prieten comun - regretatul poet, eseist, publicist Ioan Pavel Azap - în capitala Transilvaniei, la „Zilele Liviu Rebreanu” cu mulți ani în urmă. Despre el, într-o anumită împrejurare, cunoscutul eseist, poet şi critic literar Liviu Antonesei a afirmat, fapt ce este valabil și despre volumul de față: „Poezía scrisă de Alexandru Petria e în întregime pe măsura omului. Deschisă, îndrăzneață, cinică uneori, personală, cu o marcată notă expresionistă. Mă bucur atât de mult să-l redescopăr pe tânărul meu prieten într-o formă de zile mari. Indiscutabil, Alexandru Petria e un om cu care poți să mergi în pădure, un tovarăș de nădejde în toate împrejurările”.

O primă calitate ale poeziilor lui Alexandru Petria este mesajul puternic, tranșant. El „nu se joacă” ci spune lucrurilor pe nume, fie că vorbim despre patrie, despre iubire, despre lucruri firești, banale, despre timp ori moarte. Apoi place faptul că nu are cuvinte-balast în versurile poemelor sale, nu îngreunează citirea, nu te duce pe căi întortocheate ori greșite. Și limbajul poetic și-l construiește asemeni vremurilor de azi, deci o limbă vie, tăioasă, „feisbucistă” dacă vreți, pentru că lumea nu mai are timp de „floricele” iar noi, din păcate, ne-am robotizat prea devreme.

Urmărind titlurile poemelor sale observ că este foarte atent la amănunte (un adevărat detectiv!), știe să construiască o poezie de impact din lucruri ce pe majoritatea nu-i interesează. Câteva titluri în sprijinul afirmației mele: „când încep să fugă câinii din oraș”, „ruda sărmană”, „dimineața n-are rost să se spele pe ochi!; „o furtună înghesuită într-un singur pahar”; „o experiență strict personală”, „dacă pui prea multe întrebări îți explodează capul!”; „când plâng bărbații”; „circuitul omului în natură”; „pe două inimi n-are trecere zăpada”; „bebelușul cu burta plină de bere”; „nu știu dacă merită să-mi prăfuiesc pantofii”; „acum nimeni nu iese flămând pe străzi”.

Citind cu atenție volumul „Triaj prin sânge și valuri”, m-am gândit că Alexandru Petria folosește propriul sânge în loc de cerneală, că veninul și-l varsă cu atenție fiindcă este o conștiință și trebuie să spună lucrurilor pe nume, dar știe că de peste 35 de ani nu s-a făcut nimic pentru România românilor, pentru memoria morților Timișoarei și atunci văd și puțină resemnare: „apa uscată este progresul/ vândut pe rețelele de socializare/ și din birourile președinților de stat./ apa uscată nu-i iubită cât lăudată,/ teoretic apa uscată o să-i mulțumească pe toți,/ o să rezolve cariile, obezitatea, cancerul și topirea ghețarilor”.

Ne atrage atenția la vremurile pe care le trăim, vremuri nefirești ce duc cu gândul la neorânduială, la apocalipsa: „pe lângă că trăiesc puțin,/ orașul s-a umplut de fluturi orbi./ dacă odinioară fluturii ridicau orașul/ să-l mute din primăvară în vară, acum/ sorb din dârele de bere și votcă de pe mese,/ apoi dorm, ca liliecii, pe unde apucă;”.

Trecând printr-o dramă familială – moartea soției, își canalizează toată dragostea către fiica Bianca, căreia, ca un tată responsabil ce este, îi dă sfaturi. Motivul ploii revine în versurile Domniei sale, fiindcă ploaia lui Alexandru Petria e benefică, îl răcorește dar uneori îți poate spala și păcatele: „libertatea e câtă o poți duce și-ți iei,/ nu aștepta să-ți ușureze apăsarea cineva,/ libertatea nu-i o aritmetică democratică,/ dar nu invidia niciodată nebunii,/ care sunt oamenii cei mai liberi și-n cămașa de forță,/ libertatea nu acceptă trișorii, curvele și balele de gură-cască,/ libertatea-i un destin personal,/ cum ploaia își caută singură/ sub ce pământ să se culce”.

Are expresii surprinzătoare, care plac  și te surprind definitiv, ca-n poezia „ce-o să vină” unde spune: „e greu să ieși din apartament ca din tine” ori „nu găsești miracol ca aerul tolănit pe sâni,/ femeile cu sânii ca niște replici percutante/ au aer de ne-ratat, caft cu gravitația,/ sunt un acasă de unde nu vrei să te dezlipești”.

Sufletul e comparat cu un câine: „...sufletul e ce crește și unde te gândești că nu crește,/ o variabilă ca un însoțitor imprevizibil,/ sufletul e un fel de câine,/ te latră și te rupe când nu te aștepți” („însoțitorul imprevizibil”); poezia se simte bine alături de poet pe drumuri desfundate: „poetul e printre puținii/ ocolitori ai drumului oficial,/ n-are nicio noimă când strigă/ că poezia e numai off-road,/ că ai ochii pe cât de deschiși pe atât de închiși,/ dar poezia e numai off-road” („poezia e numai off-road”); sufletele se schimbă și ele cu trecerea timpului: „sufletele sunt un pic mai greoaie/ cu anii,/ nu-i nimic despre slăbiciune,/ ci-s precum boxerii de categoria grea/ care nu se luptă cu cei de la cocoș,/ își trec apăsarea de pe un picior pe altul/ cu grijă” („mai multe flori”).

Viața devine uneori robotizată unde doar ticăitul ceasurilor se aude: „ne bucurăm că ne luminează muscăria reclamelor,/ mâncăm când avem ce,/ plângem fiindcă totdeauna se găsește un motiv,/  dacă ajungem să ne sărutăm/ punem săruturile atent în frigider,/ să fie și mâine și săptămâna viitoare,/ e lățit sentimentul că treaba-i aiurea,/ viața și moartea s-au alipit de nu le recunoști” („cargo”).

Femeia este jumătatea bărbatului iar poetul Alexandru Petria știe acest fapt. Pentru el femeia poate fi „învierea ta la purtător”, „expertă în psihologie”; are un corp „lat de nu-l satură ploaia,/ zăpada nu-i de ajuns când se întinde,/ corpul femeii e un soare cu piele/ și i-ar mai trebui piele,/ corpul femeii are  în orgoliu/ puterea de-a da peste cap anotimpurile” („corpul femeii”); pentru a fi iubită poetul declară nici mai mult, nici mai puțin: „ca să te iubesc/ am nevoie să te cuprind cu pielea/ și nu știu câtă a rămas să ne încapă,/ a fost îndelung folosită/(...)/ ca să te iubesc am nevoie de pielea mea” (am nevoie să fii pielea mea”) și gândul mă duce la sentimentul suprem, de contopire într-un singur trup; și mai contează ceva în viață după spusele poetului: „centrul de greutate” care „este ascuns la vedere” și îl descoperi „doar când vrea, iubirea te face să-l găsești” („ascunsă la vedere”).

Versat, direct, nonconformist și mai ales cu păreri proprii, Alexandru Petria ne spune „ce e viața”, într-un poem care merită citat în întregime: „mă culc printr-o mulțime de trupuri/ de nu-s de ajuns cearceafurile proaspete/ pe paturile din oraș,/ văd cu iriși verzi și albaștri și căprui/ dedesubturile femeilor,/ nu mai știu câte mâini întind/ să apuc pachetul roșu de țigări,/ mă plictisesc prin câte corpuri/ storc orele de serviciu/ ca serul dintr-o pungă de perfuzie,/ numai nu reușesc să spun singur ce e viața”.

Alexandru Petria explorează varii domenii, de fapt domenii comune cu cititorii lui (unii mai pudici, alții mai curajoși, alții de-a dreptul fără prejudecăți): ziua de sex, ziua de spălat, ziua de muncă, ziua de respirat...ziua de murit! Și totuși este bine doar  când nu ești prea curios, fiindcă „dacă pui prea multe întrebări îți explodează capul!”.

Nu putem vorbi de „ars poetica” în poezia  „sper să trăiesc până nu mă rușinez de mine”, dar putem vorbi despre o poezie-autobiografică a ferventului cititor al literaturii contemporane, mereu atent la derapajele politicienilor pentru a crea o lume mai bună pentru toți,  în care, iată, a devenit el însuși un poet important: „până la 30 de ani am fost tâmpit de timid,/ de parcă adevărul era umil/ și eu simțeam că împing adevărul./ față în față mă fâstâceam la fel de mult/ lângă corupți pe cât îi cotonogeam în scris,/ înfulecam ziaristica unde și când era încă presă,/ nu alergătură insensibilă/ după publicitate și trafic pe net,/ eram parcă o scuză pe două picioare a adevărului,/ o paranteză a inocenței./(...)/ am iubit ca un motan, am fost iubit, iubesc,/ nu mă urmăresc păcate și regrete capitale,/ dacă sfârșitul lumii a început n-am aflat./ am respectat și curvele și miniștrii de treabă, pe primul/ loc totdeauna familia./ sper să trăiesc până/ nu mă rușinez de mine”.

Inima lui Alexandru Petria este atât de mare încât ar putea cuprinde întreg Ecuatorul, numai că inima autorului este cu adevărat mare pentru că de multe ori se supără pentru nedreptățile vieții, ale lumii, se mâhnește până la lacrimi atunci când Creatorul îi lasă pe neaveniți să conducă lumea anului 2024. Și totuși autorul preferă să vorbească în poem de gurmandul Alexandru Petria, care, în compensație, mănâncă ce-i bun, ca un adevărat ardelean: „inima răsuflă în pipa de pe masa sufrageriei,/ tresaltă perdeaua de mătase,/ inima bate în scârțâitul ușii/ ce se prelinge ca un covor roșu,/ saltă ritmul în excursiile așteptate,/ inima ascuțită a cuțitului despică/ atriile și ventriculele pâinii,/ când mănânci o friptură/ inima zemoasă din ea se atinge/ de inimile sării și piperului,/ de inima verde a rozmarinului,/ nu umbla după ceva în afara inimii,/ numai vidul îl pătrunzi doar cu mintea”.

Nu știu câte „boli” are poetul Alexandru Petria dar am constatat că-i sănătos la cap, e profund  și iubitor de tot ceea ce ne-a dat Autotputernicul, și mai știu că  acest nou volum va avea impact, pentru că și bolile au personalitatea lor: „ai văzut la 7, când erai la prima cafea,/ cum cerul depresiv de ianuarie/ s-a peticit cu nuanțe de violet,/ înainte ca soarele să-l ardă -/ pe care s-a uitat fierul de călcat -/ și ai zis că viața e totuși frumoasă./ dar bolile tale merg înaintea ta,/ te smucesc după ele,/ nu se lasă./ și când te-ar tenta o șampanie/ ți se taie cheful./ păcat că răsăritul nu mestecă 24 de ore,/ bolile strigă după atenție./ bolile așteaptă zilnic să le scoți în parc,/ te trag după ele,/ te domină,/ ca după un câine, e nevoie să porți o pungă de plastic cu tine...”.

Despre acest volum, proaspătul membru al Uniunii Scriitorilor, scriitorul Ionuț Țene afirma: „Poetul compune curajoase ”fișe clinice” lirice, care biciuiesc cititorul indolent și credul față de spectrul mincinos al autorității. Poetul are curaj, pentru că a învățat ca rebelul Rimbaud, că ”prima lecție de zbor e întâiul picior în fund” (o lecție simplă). Alexandru Petria a asimilat experiența, că în viață ca și în poezie adevărata lecție este cea a ”lupului singuratic” pentru care are ”toată stima pentru lupii singuratici„ pentru că doar ei știu borgesian că ”fericirea este doar a orbilor”. Poetul, la fel ca Marin Sorescu, știe că ”singurătatea” este o caracteristică a poetului autentic și îi hrănește lupul din el: ”a durat ceva până să-mi scot vocea din cor,/abia atunci s-a dezmorțit gustul meu al cafelei/și am scris și am dormit cât m-a dus cheful, era doar gustul meu,/nemediat… (singur).”

Am încercat să scot în relief personalitatea complexă a poetului din Beclean, în fapt a poetului de lângă noi (în general, întotdeauna suntem admirativi faţă de cei din capitală), a unei conștiințe poetice de primă mână – Alexandru Petria. Și atunci am crezut că nu merită să „rămână pe altădată”, ci acum. Felicitări Alex Petria!

                                                                                 Gelu DRAGOȘ

ANTOLOGIE LITERARĂ, NĂSCUTĂ LA MALUL MĂRII

 Dragi prieteni,

Din nevoia de a cultiva frumusețea spirituală, Liga Scriitorilor Dobrogeni a organizat, în perioada februarie-iunie 2024, un concurs de creație literară cu tema „Statuie mării”. Concursul și-a propus, ca principal scop, dezvoltarea gândirii creative, a originalității, creșterea spiritului competitiv, dar şi dezvoltarea capacităţii de exprimare prin compoziţii expresive.

La concurs, au participat 26 de concurenți care au trimis 45 de creații literare la cele două secțiuni: poezie (19/38) și eseu (7/7).

Un juriu de specialitate format din personalități cu competențe recunoscute în domeniu: Victor Rusu, scriitor, gazetar și cronicar incisiv, istoric și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – președinte; Costel Avrămescu, poet și prozator – secretar; Vasilica Mitrea, scriitor, președinte al Ligii Scriitorilor Dobrogeni și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România; Elena Chirică, profesor de limba și literatura română – membri, a evaluat fiecare lucrare conform unor criterii riguroase relative la temă ținând cont de armonia și coerența creațiilor, acuratețea exprimării și decența limbajului, imaginația, creativitatea și originalitatea fiecărui concurent.

Mulți dintre aceștia au impresionat foarte plăcut prin maturitatea lor și prin analiza atentă a trăirilor lor, făcând, uneori, evaluarea creațiilor destul de dificilă.

Parcurgând textele lirice, juriul a descoperit versuri care sugerează sensuri surprinzătoare ale spațiului de comunicare dintre văzut și nevăzut, ale existenței și măreției mării, precum și ale dragostei față de aceasta.

Un număr apreciabil de poeme lasă spațiu meditației prezentând caracterul vremelnic al condiției umane în antiteză cu cel al veșniciei marine.

Unele dintre scrieri sunt observații simple, un fel de „a relata”, de „a vedea” și de „a auzi” ce par a „a avea” influențe serioase asupra autorilor.

Oferind ocazia de apreciere a talentului participanților, a valențelor lor stilistice și de sărbătorire a excelenței în exprimare artistică și intelectuală, ceremonia de premiere a câștigătorilor a avut loc pe data de 17 iunie 2024, în cea de-a treia zi a Taberei literare „Sărbătorim cuvântul la țărmul mării”, ajunsă la ediția a III-a.

Suntem convinși că această competiție le-a oferit tuturor participanților o nouă și inedită șansă de a se exprima.

Acest concurs s-a bucurat de un succes remarcabil, fapt care ne determină să anunțăm o viitoare ediție, națională.

Dorim să le mulțumim tuturor participanților de toate vârstele pentru efortul și curajul lor, le dorim mult succes pe mai departe și îi așteptăm cu drag la edițiile viitoare!

Coordonată de scriitorul Costel Avrămescu, la editura „Armonii culturale”, se află antologia acestui concurs de poezie și eseu cu toate creațiile participanților, în care sunt consemnate și câteva impresii ale celor implicați.

Cei care doresc să intre în posesia acestei antologii se pot adresa coordonatorului, în privat, pe Messenger sau Facebook.

Mulțumim!

Costel AVRĂMESCU

Top 5 blogul MOARA LUI GELU din 30 iulie 2024

 

140.000 de euro pentru David Popovici, după ce a cucerit medalia de aur la JO de la Paris!

În urma cuceririi medaliei de aur la JO 2024, David Popovici va fi răsplătit de Comitetul Olimpic și Sportiv Român cu 140.000 de euro, potrivit spuselor Elisabetei Lipă, președinta Agenției Naționale pentru Sport.

”140.000 de euro pentru o medalie de aur, 100.000 de euro pentru o medalie de argint și 60.000 de euro pentru o medalie de bronz”, sunt premiile în bani pe care le primesc sportivii români în cazul clasării pe podium la Jocurile Olimpice de la Paris, a spus Lipă.

Popovici a fost al doilea după prima lungime de bazin, a fost al treilea după 100 de metri, apoi a urcat pe doi la 150 de metri, reuşind să îl devanseze pe britanicul Matthew Richards pe ultimii metri ai cursei. Românul a oprit cronometrul la 1:44:72, la doar două sutimi în fața lui Richards!

Popovici, dublu campion mondial şi cvadruplu campion european, a obţinut primul titlu olimpic din istoria înotului masculin românesc. Podiumul a fost completat de americanul Luke Hobson, în 1:44:79.

David Popovici, care a adus prima medalie României la JO 2024, va mai evolua la Paris şi în proba de 100 m liber, ale cărei serii sunt programate marţi (12:15), când vor avea loc şi semifinalele (21:30).

Ultima medalie olimpică a înotului românesc data din 2004, când Camelia Potec lua aurul la 200 m liber la Atena, iar Răzvan Florea bronzul la 200 m spate.

C.L.L.

Omul și caracterul...

„Nu mi-a păsat de medalie. Aşa am câştigat-o. Nu acesta este obiectivul. Obiectivul este să te simţi bine. Vii la Jocurile Olimpice să concurezi cu cei mai buni din lume. E un privilegiu doar să fii aici.

Tocmai că nu am luptat pentru medalie, am reuşit să o câştig. A fost o luptă de câini, fix aşa o descriu. Pe ultimii 50 de metri, îl vedeam pe american că este în faţa mea, ştiam că neamţul e undeva în stânga mea.

Văzusem că plecase tare. Chiar dacă nu te uiţi la ei, îi simţi acolo respirându-ţi în ceafă. Ştiam că sunt acolo şi nu mi-am permis nicio secundă să o las moale. Am făcut cursa pe care o doream.

Chiar dacă nu acesta era obiectivul, mă bucur pentru medalie. Mi-am dat seama când am atins plăcuţa pentru că au nişte lumini. Dacă atingi primul, vezi doar o lumină. Au fost lacrimi de bucurie în tribune, şi la mine au fost.

Nu sunt cel mai deschis om, dar am plâns şi eu când am dat primul interviu. Inclusiv pe podium m-am abţinut. Am visat la acest moment, la 11 ani tortul meu a fost cu Jocurile Olimpice de la Tokyo. Eu de la 11 ani ştiam că îmi doresc să ajung la Jocuri.

Dacă eu am reuşit, un băiat crescut în Titan - Pantelimon, complet obişnuit, absolut oricine poate. Prin determinare, perseverenţă şi multă muncă. Aş vrea să profit de ocazie şi să le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut”, a declarat David Popovici.

Cristi SOMEȘAN

Cât costă fericirea? (eseu)

V-ați întrebat vreodată cât costă fericirea?

Fericirea, un concept atât de simplu și totuși atât de complex, este adesea înțeleasă și apreciată de noi abia după ce am trecut prin multe experiențe de viață. Într-o lume în care materialismul și goana după succes sunt predominante, este foarte ușor să alunecăm pe panta iluziilor  și să facem confuzii, încercând să-i punem un preț și astfel ajungem să pierdem adevărata esență a fericirii.

Deseori trebuie să trăim o jumătate de viață ca să realizăm că nu-i nimic mai important pe lume decât sănătatea și iubirea, cele mai mari comori care te fac cu adevărat bogat. Alergăm după bunuri materiale care în final nu ne aduc fericirea, ne creează  un confort într-adevăr dar nu fericire. Să nu confundăm confortul cu fericirea. Vom întâlni oameni care trăiesc în confort deplin, în palate luxoase și care sunt extrem de nefericiți, iar la polul opus,  familii numeroase care trăiesc într-o căsuță mică și  unde fericirea le dansează în suflet.

În tinerețe, suntem mânați  de ambiție și curaj,  avem putere și energie, luptăm ca să acumulăm cât  mai mult crezând că odată cu acestea vom acumula și fericirea. Căutăm fericirea în obiecte, ne amăgim crezând că obținându-le vom fi fericiți ca să realizăm mai apoi că fericirea adevărată se află de fapt în sufletele cu care interacționăm, în oamenii care ne dau și cărora le dăm iubire, în lucrurile simple, în gesturile făcute din inimă, în natura care ne încântă ciclic cu splendorile sale, în zâmbetul razelor de soare care ne mângâie diminețile, în cuvintele frumoase și încurajările pe care le primim.

De fapt, ne trebuie atât de puțin ca să fim fericiți... dar, deseori aflăm toate acestea doar după ce-am alergat în maratonul vieții. Această descoperire vine adesea odată cu maturitatea, când începem să vedem viața printr-o lentilă mai clară, eliberată de iluziile tinereții. Atunci începem să apreciem micile bucurii ale vieții, să valorificăm momentele de liniște și să recunoaștem valoarea relațiilor autentice.

Fericirea nu se găsește în lucruri materiale, ci în experiențele care ne hrănesc sufletul, în râsul copiilor, în îmbrățișările celor dragi, în liniștea unei seri petrecute în natură. Găsim fericirea în acele momente de conexiune profundă cu ceilalți, când simțim că suntem înțeleși și acceptați pentru ceea ce suntem cu adevărat. Dar fericirea adevărată nu vine singură, nu este garantată în mod automat, ea vine atunci când o cauți, când o inviți în viața și în inima ta, atunci când ai suficientă înțelepciune ca să știi să o primești și să o păstrezi.  

În căutarea noastră de a înțelege fericirea, este necesar să ne întoarcem la noi înșine, să ne explorăm  gândurile, dorințele și nevoile reale, să ne întrebăm ce ne creează cu adevărat sentimentele de mulțumire și bucurie. Suntem diferiți, pentru unii fericirea poate însemna o familie cu copii și nepoți, în timp ce pentru alții poate însemna conexiunea cu divinitatea, redobândirea sănătății sau împlinirea prin creație, prin a dărui celorlalți, etc. Calea către fericire nu este întotdeauna aceeași iar fericirea în sine nu este un punct terminus, ci un proces continuu de descoperire și redescoperire, de adaptare la valurile vieții și de găsire a echilibrului, căci fericirea este esențială pentru bunăstarea sufletului.

Deci, un portofel plin iți poate crea confort, dar nu trebuie să căutăm fericirea prin magazine, căci ea nu se poate cumpăra pe bani. Iluzia fericirii create prin bunuri materiale durează uneori chiar mai puțin decât durata de viață a obiectului cumpărat. Fericirea adevărată se măsoară în iubirea pe care o  primim  și  o dăruim celorlalți, se  găsește în sentimentele reale, în simplitatea vieții și în profunzimea relațiilor de prietenie. Odată ce realizăm acest lucru, vom începe să trăim o viață mai autentică și mai plină de sens, găsind fericirea în fiecare zi și în fiecare moment al existenței noastre, pe drumul între inimă și suflet.

Mihaela CD

 

CE ÎNSEAMNĂ CONCRET “PROMOTOR CULTURAL” SAU PROMOTOR ÎN ALTE DOMENII

Cică un anumit “simpatizant” al unor poeți, care în viața sa nu a scris o poezie ci doar articole și păreri personale despre creația unor literați, s-a pus a aduna undeva fie într-un sat sau oraș 10-15 poeți, apoi a început ai lauda după care ce a scris, ce ranguri și funcții au în unele unități culturale sau de învățământ. Apoi i-a îndemnat pe fiecare să citească ceva din creația lor. După aceste prezentări de scriitori, cică acest “simpatizant” care doar scrie despre cineva ceva, articole că cine ce a făcut și pe unde a umblat, doar să se bage în seamă pe lângă cineva cu asta este numit “promotor cultural” nu scriitorii ca atare prin creațiile lor. Oameni buni, dacă eu care în viața mea nu am fost niciodată într-un aparat de zbor nici ca simplu pasager și mă voi pune să adun un grup de aviatori, să-i prezint după părerea pe rând, să încep că X aviatorul are mii de ore de zbor la activ cu rezultate remarcabile și a realizat unele inovații la diferite avioane , în structura lor mecanică, acel aviator și inovator în domeniul aviatic poate fi numit promotor în acest sistem, nu eu. Eu doar cât că am făcut o prezentare față de aviatorul respectiv, nimic mai mult. În altă ordine de idei o echipă de fotbal promovează dintr-o divizie în alta superioară prin prestanța sa excepțională, nu prin faptul că o laudă ”Tanda și Manda”. Doar cel care aduce pe linie de sport un nou procedeu de abordare favorabil în această disciplină poate fi numit promotor sportiv, nu unii lăudători care se bagă în seamă prin diferite articole scriind pe câteva pagini că ce performanțe are cutare și cutare. Evident că cei care fac asemenea articole în aspect sportiv pot fi numiți jurnaliști, publiciști sau ce altceva pe linie ziaristică, dar nu promotori într-un anumit sistem. În această privință cel care adună undeva o trupă de 15-20 de scriitori pentru ca aceștia să-și prezinte lucrările, poate fi numit fie organizator de activități culturale sau dacă gruparea respectivă se vrea a se situa la nivel de cenaclu, sau chiar formațiune de nivel național, acel organizator poate fi numit președintele acesteia. În orice domeniu, concret spus, promotor poate fi numit strict cel care realizează ceva într-un anumit profil, un nou mod de abordare a unui exercițiu sportiv , prin care poate revoluționa o anumită ramură sportivă, o inovație tehnică, un nou curent literar, legat de elemente de stil originale într-o anumită secțiune literară, o invenție în economie, agricultură, care să ducă la progrese remarcabile, nu doar că Icsulescu va aduna pe Tanda și Manda și încă doi, trei pe lângă ei, să-și expună care cum creațiile, sau poate nici atât decât rangurile și funcțiile, sau că cine cu cine s-a întâlnit la diverse evenimente și cu cine a/au stat la masă la taifas.

 

Vasile Dan MARCHIȘ

ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România

fondatorul revistei Sintagme

Preluare https://www.asiiromani.eu/2024/07/30/ce-inseamna-concret-promotor-cultural-sau-promotor-in-alte-domenii/

PRIETENIA

Prietenia, tainică minune

Lăsată pe pământ de Dumnezeu,

Prietenu`-ți va fi nu doar cu nume

Ci cu prezența-n suflet și la greu.

Nu-ți e prieten cel care te lasă

Atunci când ai nevoie de-ajutor

Și care-n drumul lui parcă nu-i pasă,

Că-n ochii tăi sunt lacrimi care dor.

Dar cel ce va simți la fel ca tine,

Va auzi oftatul fără glas,

Te va-ntreba dacă ți-e rău sau bine

Și va porni spre tine-n grabnic pas.

Prieten ți-e acela care râde

Sau care plânge-atunci când plângi și tu,

Nu cel ce are-n ochi priviri mai hâde

Și falsul zâmbet care-i e atu.

Aș vrea din suflet să fim toți prieteni,

Să fim mai buni, să fim mai săritori,

Atunci când greutăți lovesc cu pinteni,

Iar unii dintre ei sunt doar actori!

Autor: Aurelia Oancă

30.07.2024

Foto: imagine internet

Toate reacţii

Iulian Capsali: “În mediile progresiste se face comparația dintre nubilul Nae și grotescul Bulai”

În mediile progresiste se face comparația dintre nubilul Nae și grotescul Bulai; că primul nu deranjează pe nimeni cu fustița lui albă – observați dorința de puritate a profesorului Nae? E în alb de sus până jos! – în timp ce obezul prădător sexual de la SNSPA a distrus destine.

Nu cred că trebuie contrapus un efeminat plăpând unui bulldog bătrân în călduri.

Soluția la ticăloșia unui mascul vicios care batjocorește fete nu este pizdificarea tuturor bărbaților, ci educarea acestora de mici în respect și ocrotire pentru fete/femei. Adică revenirea la gentilețe, la boierie și la sacrificiu pentru jumătatea umană care poartă viață, nu la anularea bărbăției, a masculinității. Pe care progresiștii, de la feministe la elgebetiști, o urăsc din motive ideologice.

***

SNSPA ESTE O CLOACĂ GLOBALISTĂ INFECTĂ în care găsești de toate, de la violatori la feministe și fanatici LGBT. Evident, o pletoră anticreștină se lăfăie ca profesori în această facultate de spălat creiere.

Alfred Bulai este scos la lumină de această dată într-un reportaj zguduitor, în care două fete își povestesc experiența cu acest prădător sexual.

Altele, care au întreținut relații sexuale cu perversul obez, doar au făcut declarații off the record, dar au permis să fie folosite în reportaj.

Toate fetele abuzate au ajuns la terapie psihologică.

 

Autor: Iulian Capsali

                                                                         ***

Invitație literară

 

Dragii și iubiții noștri prieteni și colaboratori,

Luna August sa va fie creativa! Pana la început de Septembrie, va așteptam articolele pentru un nou număr al revistei Cronica satului Desesti. Sunt câteva evenimente esențiale în 2024: 45 de ani de poezie la Desești; 20 de ani de Arta și solidaritate; proiecte umanitare, conferințele Deseștiului, Hramul Bisericii Monument UNESCO! De la cei care au trecut pe la Desești - poeți, scriitori, artiști plastici, oameni de cultura și arta, iubitori de cuvânt și culoare, implicați în proiectele care se derulează așteptam opinii, articole, pentru numărul 18 al revistei!Așteptam articolele până la început de Septembrie!

Inspirație în creație!

Cu mulțumirile de rigoare!

Viorica PÂRJA

Gluma zilei - Recepționera băgăcioasă...

 

Invitație la LUNA DIASPOREI ÎN MARAMUREȘ, 1 - 31 august 2024

 

Datorită faptului că august este luna în care revin acasă foarte mulți maramureșeni, Consiliul Județean Maramureș a demarat proiectul "Luna Diasporei în Maramureș", care centralizează și promovează evenimentele dedicate din tot județul.

Astfel în Țara Lăpușului regăsim următoarele evenimente:

- 15 august - Hramul Mănăstirii Sf. Ana Rohia, adună întreaga Țară a Lăpușului, fiind centrul polarizator al creștinătății în ziua de 15 august. Cu mic, cu mare, în haine de sărbătoare, în port popular lăpușan, comunitatea se adună sus pe dealul Rohiei pentru Sărbătoarea ”Adormirea Maicii Domnului”.

- 15 august - Acasă la Rogoz, o sărbătoare a bucuriei și reîntregirii, care unește comunitatea în cadrul Muzeului Etnografic Rogoz. Acesta se va desfășura în ziua de ”Sfântă Mărie Mare”, în curtea Casei Muzeu din Rogoz, acolo unde sufletul se întoarce mereu acasă, unde sunt țesute primele firele ale dorului. În cadrul manifestării va fi proiectat un film ce are în prim plan viața omului din sat și, bineînțeles, nu vor lipsi jocul și voia bună, meșterii populari și producătorii tradiționali.

- 24 august Fii Satului Groșii Țibleșului care adună toți fiii satului atât din țară cât și din diaspora la celebrarea celor 430 de ani de atestare documentară a localității lor.

- 25 august Parohia ortodoxă ”Sfântul Ierarh Nicolae” Groșii Țibleșului invită toți credincioșii la hramul bisericii, un popas duhovnicesc în miezul verii.

Mai multe informații despre restul evenimentelor regăsiți în linkul de mai jos sau scanând qr. code-ul.

https://www.diaspora.maramures.ro/calendar-evenimente

O lansare de carte în ‘’Culori de primăvară’’

                                     

                                      „Verdele este culoarea principală a lumii

și de-aici ia naștere frumusețea”.

(Pedro Calderon de la Barca)

 

 Pornind de la esența acestui citat, îmi „recolorez’’ si eu cuvintele, inspirându-mă din titlul mai mult decât sugestiv  al cărții de critică literară ’’Recolorarea cuvintelor’’ a scriitoarei Mihaela CD.

Astfel, verdele care sub zecile de spectre, este culoarea dominantă a primăverii prin care natura reînvie, așezat alături de o paletă largă de culori vibrante devine o pictură în „Culori de Primăvară” Acesta a fost titlul pe care l-am dat evenimentului nostru din 27 aprilie 2024, în miez de primăvară într-o abundență de culori, când a avut loc lansarea celui mai recent pui literar, proaspăt ieșit de sub tipar, al Mihaelei CD: „Recolorarea Cuvintelor”. 

Părăsind metropola peste podul ce conectează insula Montrealului de partea estică, la confluența celor două ape, ne-am îndreptat spre locul pe care îl numim cu atâta drag „Colțul nostru de rai românesc”. Soarele aluneca tăcut spre asfințit presărând  luciul apei cu sclipiri de un roșu auriu spectacular.

După ce am parcurs aproximativ 70 de kilometri, Domeniul Roman se întrezărea printre arborii seculari. Pădurea deborda de viață și prospețime, iar în fața ochilor se etala un tablou superb, în mărime macroscopică. Această amplă frescă a renașterii era presărată de triluri cristaline, aidoma unor picături de cleștar.

Odată ajunși la destinație, observăm că ușile larg deschise ale restaurantului permiteau prospețimii primăverii să pătrundă și să învăluie întreaga atmosferă  într-o sărbătoare de binecuvântări. 

Afișul evenimentului de la intrare anunța o seară în care nume sonore de artiști  ai comunității românești din Montreal  urmau să clădească un amplu spectacol de poezie, muzică și divertisment de înaltă ținută. O bogată varietate de genuri muzicale urmau a fi interpretate în cadrul evenimentul intitulat „ Culori de Primăvară ” menite să coloreze atmosfera serii și să bucure oaspeții!

La intrare, farmecul special  al momentului a fost dat de cupele cu șampanie efervescentă, care prin explozia minusculelor bule, purtau în ele intuiția armoniei depline. Clinchetele paharelor cu licoare aurie se îmbinau într-un perfect absolut cu urările de „ Bun venit”, pe ritmul flash-urilor aparatului foto, conferind clipei atributul eternității.

Pe o masă împodobită cu flori, tronau elegant reginele serii, cărțile proaspete și pline de nerăbdare să plece spre casele cititorilor. Cărțile Mihaelei CD sunt întotdeauna dedicate unor persoane dragi sufletului. Cartea ’’Recolorarea Cuvintelor’’ a fost dedicată prietenelor scriitoarei, doamnelor Cristina și Vali, două suflete nobile și frumoase, implicate în susținerea autoarei, sprijinind în egală măsură arta, cultura și tradițiile românești pe plaiuri canadiene! 

Vocea solemnă a șarmantei prezentatoare a Galei Artelor, doamna Edviga Iordachi, amfitrioana evenimentului, a răsunat prin microfon anunțând debutul programului, salutând  prezența excelenței sale, domnul consul general, doctor Marius Miclea  consul în cadrul Consulatului General al României la Montreal, iar după o scurtă prezentare a programului serii, a fost invitat  pe scenă artistul Leonid Șaramet care, a stârnit primul val de aplauze prin interpretarea faimosului cântec „O sole mio”.

După o amplă și bine structurată expunere a  cărții lansate, domnul consul  dr Marius Miclea a concluzionat subliniind reușita autoarei prin harul și talanții cu care a fost dăruită, transpunându-și astfel în realitate visele, sentimentele și trăirile, așternându-le pe un petec de hârtie.

Tânăra solista Alexandra Covaciu, membra a grupului vocal Ad-Hoc-Vox a încântat oaspeții interpretând solo, cu talentul său evident, o frumoasă melodie și fiind răsplătită de invitați, cu un val generos de aplauze puternice.

Domnul profesor dr Dan Semenescu  doctor in antropologie a  fost  următorul invitat la microfon, domnia sa făcând, spre deliciul celor prezenți, o radiografie unitară și completă  a cărții ‚’’Recolorarea cuvintelor’’, aplecându-se asupra tuturor capitolelor cărții, într-o  frumoasă  și detaliată analiză.

În minutele ce au urmat, componenții grupului Ad-Hoc-Vox, laureat al Galei Artelor ediția a 4-a, compus din soliștii  Raluca Covaciu, Radu Covaciu, Alexandra Covaciu, Lorena Apian și  Călin Apian clape, au încântat audiența cu o minunată melodie cântată sublim pe 4 voci, precum un cor de îngeri, iar talentata poetă Alexandrina Iurcu Bălan laureată  şi ea a Galei Artelor de anul trecut, a prezentat cu multă emoție și sensibilitate, câteva impresii despre cartea ’Recolorarea cuvintelor’’ și despre  scriitoarea Mihaela CD. Mai târziu, poeta avea să ne recite cu  tonul  său cald și blând, una dintre poeziile Mihaelei CD iar fiul său Bogdan Iurcu, un  solist de numai 8 anișori avea să cucerească definitiv și irevocabil publicul, cu vocea sa cristalină și puternică, dovedind  capacități uimitoare de interpretare și modelare a vocii. 

După un  moment muzical de excepție,  în care şi-a  dovedit calitățile de soprană, cunoscuta interpretă de muzică clasică, ușoară și populară Cătălina Mirică, laureată a Galei Artelor la toate edițiile 1-2-3-4  a primit aplauzele prelungite ale publicului fiind intens apreciată.

În momentele imediat următoare doamna Otilia Tunaru, directoarea și fondatoarea Școlii Junimea Română din Montreal, a recitat cu multă sensibilitate, una din creațiile Mihaelei CD: „Seducător și elegant festin” un poem emoționant ce a stârnit reacția celor prezenți în sală.

 Programul artistic și-a urmat cursul firesc alternând prezentările de carte cu muzica, pe scenă fiind invitată soprana Diana Vîrlan, laureată a Galei Artelor ediția a 4-a, care a interpretat o piesă clasică cu vocea-i amplă şi în același timp caldă.

La microfon a fost invitată doamna Valeriea Iancu care în câteva fraze pline de emoție i-a adus mulțumiri Mihaelei CD pentru dedicarea cărții’ ’Recolorarea cuvintelor’’ arătând ca gestul de prietenie pe care l-a făcut  este un gest de mare sensibilitate sufletească.

Tânăra și talentata  solista Lorena Apian  membră a grupului Ad-Hoc-Vox, ne-a încântat și de această dată cu o frumoasă melodie, apreciată cu multe  aplauze. Ea s-a aflat pe scena evenimentului ’’Culori de Primăvară’’ și în calitate de instrumentist, interpretând atât vocal cât și instrumental,  la chitară.  

Folkul este genul muzical care ocupă un loc special în inimile românilor fiind păstrat și perpetuat cu sfințenie de peste o jumătate de veac, oriunde se află un suflet de român pe acest pământ. Solistul și folkistul Gabriel Roberto Samoilă păstrează în suflet acest tezaur și interpretează cu multă nostalgie melodii ce au marcat generații de români. Într-o frumoasă comuniune, la unison cu sala, a reușit și de această dată să umple de nostalgie și vibrații înalte inimile celor prezenți!

A urmat un moment de emoții evidente si puternice trăiri sufletești atât în sală cât și pe scenă. Cea de-a doua destinatară a dedicației  din carte, doamna Cristina Dică a adresat mulțumiri Mihaelei CD pentru cadoul de suflet oferit prin intermediul cărții, arătând că altruismul, este indubitabil o virtute caracteristică oamenilor cu suflet frumos.

În cadrul lansărilor de carte și al diverselor evenimente cultural-artistice organizate de editura Globart Universum ne-am propus să susținem și să promovăm tinerele talente care vor duce mai departe, bogatul tezaur cultural românesc, aici pe meleaguri canadiene. La doar cincisprezece ani Ecaterina Băjenaru uimește prin talent și seriozitatea cu care abordează cariera de solistă. Ne-a încântat cu vocea-i plăcută dar fermă, pe care o modelează cu ușurință, în funcție de melodia inter-pretată. Cu siguranță ea va escalada cu pași repezi, culmi înalte în domeniul muzical.

Interpreta de muzică populară și de petrecere doamna Paula Alecu  şi ea laureată a Galei Artelor la toate edițiile 1-2-3-4,este un nume sonor al comunității românești din Montreal. Cu o voce și o ținută impecabilă, încântă și delectează publicul printr-o vastă gamă de melodii populare din diverse zone folclorice ale României. Nici de această dată nu s-a lăsat mai prejos. Onorații oaspeți au fost deosebit de generoși și au aplaudat îndelung performanța artistei.

În calitate de editor al cărții lansate, am avut deosebita onoare și privilegiul să pot adresa invitaților câteva cuvinte, făcând o scurtă sinteză a cărții pe care am editat-o cu multa plăcere, vorbind despre revista ‚’Poezii pentru sufletul meu’’ si despre activitățile culturale care se află în curs de desfășurare și desigur având o scurtă alocuțiune despre însăși autoarea cărții Mihaela CD, pe care, la final am invitat-o alături de mine pe scenă, în aplauzele publicului, oferindu-i un  frumos buchet de flori.

Înainte de încheierea primei părți, Mihaela CD a adresat cu vădită emoție în glas, mulțumiri tuturor celor prezenți pentru susținerea constantă și devotamentul față de actul cultural, a mulțumit celor două prietene cărora le-a dedicat cartea lansată și desigur tuturor celor implicați în realizarea ei, celor care au  promovat cartea sau au scris cronici, recenzii, familiei, prietenilor, precum și  tuturor celor care au luat cuvântul la microfon, invitați, scriitori,  soliști, interpreți, instrumentiști, prezentatori, echipei tehnice, gazdelor noastre de la Domeniul Roman si nu in ultimul rând lui Dumnezeu pentru harul care i l-a dat.

Aplauzele îndelungate pe care le-a primit Mihaela CD au semnalat finalul primei părți a programului, urmând imediat momentul mult așteptat al tortului ce purta pe el imaginea cărții, însoțit de steluțele artificiilor și de felicitările și urările ce curgeau împreună cu clinchetul cupelor de șampanie. Euforia momentului a continuat pe durata mai multor minute, timp în care s-a cântat  la unison melodia „La mulți ani” a lui Radu Ile, devenită șlagăr, fiind adoptată și utilizată în cadrul diverselor evenimente organizate de editură.

După celebra poză de grup care păstrează zâmbetul și magia momentului, a urmat pauza, timp în care Mihaela CD a oferit cu mare bucurie autografe tuturor cititorilor săi.

Ȋn a doua parte a programului, artiștii au prezentat  fiecare câte un  un micro-recital de câte patru, cinci sau chiar  mai multe melodii. Astfel atmosfera s-a încins rapid, iar dansatorii n-au ezitat să ocupe ringul de dans, prinzându-se în frumoase hore sau adoptând diverși pași de dans pe ritmuri celebre.

La ore târzii în noapte energia dansatorilor s-a mai diminuat din intensitate semnalând apropierea finalului. Rând pe rând musafirii și-au luat rămas bun până la următoarea revedere, care, cu siguranță va fi una la fel de plăcută și reconfortantă.

Îmi iau și eu la revedere  aici, cu speranța că și data viitoare vom reuși să picurăm momente de bucurie și armonie în sufletele iubitorilor de artă și frumos. Așa cum Mihaela CD poate recolora cuvintele cu măiastra-i pană, la fel putem și noi, ÎMPREUNĂ, să îmbrăcăm o seară în splendide nuanțe de bucurie și armonie, făcând-o o seară de neuitat.                 

Johnny Ciatlos Deak

membru UJIR , senior editor