Revista „Izvoare Codrene” la
numărul 10
Recunosc, am fost şi eu
unul dintre sceptici în ceea ce priveşte „longevitatea”
unei reviste în mediul rural având în vedere „crizele” de tot felul pe care le parcurge societatea românească.
Ambiţia generoasă a lui
Vasile Dan Marchiş şi generozitatea unor sponsori au făcut posibilă
continuitatea şi iată-ne la numărul 10.
Sigur, revista nu are un profil bine conturat, este mai
mult un almanah, textele şi contribuţiile sunt în unele cazuri inegale valoric,
câteodată se exagerează cu un anumit gen literar, dar pe ansamblu revista se
citeşte cu plăcere şi, lucru îmbucurător, se vorbeşte despre ea (chiar despre imperfecţiunile ei) ceea ce
nu este puţin în contextul cultural, social şi economic actual. Spun aceasta pentru
că am primit şi primesc telefoane referitoare la modul de procurare al revistei
„Izvoare codrene” şi în nenumărate
cazuri am „împrumutat” pentru lectură
exemplare din revistă.
Nu vreau să fac „pronosticuri”
despre viitorul revistei „Izvoare codrene”
dar sunt convins că există multe lucruri şi întâmplări care pot fi „salvate” de la uitare.
Zona este încă plină de
elemente ale folclorului autentic, dar există riscul dispariţiei „suportului” care îl poartă în lume.
Să fim alături de această
„lucrare” generoasă, să ne păstrăm
specificul într-o lume tot mai uniformizată, să cântăm strofa unei vestite
soliste de muzică populară din apropiere doar pentru frumuseţea ei desăvârşită
şi nu ca filosofie pesimist – depresivă de viaţă:
„Fostu-mi-o lume pă mână
Şi n-am ştiut
la ce-i bună
De amu de
o-aş ave
Aş şti ce
face cu ie”
Ioan Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu