În ziua echinocţiului de primăvară, Soarele răsăre şi apune
chiar în punctele cardinale est şi vest. Aceasta face ca durata zilei să fie
relativ egală cu a nopţii, indiferent de latitudine (cu excepţia zonelor
polare). Mitul că, la echinocţiul de primăvară, ziua este egală cu noaptea este
fals. În următoarele zile şi luni, zilele vor continua să crească faţă de
nopţi, până la momentul solstiţiului de vară.
Interesant este că
între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă sunt 94 de zile, în timp ce
între solstiţiul de iarnă şi echinocţiul de primăvară sunt doar 89.
Anotimpurile nu sunt egale ca durată. Viteza de revoluţie a Terrei în jurul
Soarelui este mai mare iarna, o spun astronomii.
Ziua este perioada în care lumina solară ajunge pe pământ în
absenţa oricărui obstacol local. De pe Pământ, Soarele se vede ca un disc,
astfel încât atunci când centrul Soarelui este sub orizont, partea sa
superioară este încă vizibilă. Mai mult, atmosferă reflectă lumina, astfel
încât chiar şi atunci când porţiunea superioară (aşa cum privim noi) a discului
solar este sub orizont, razele sale încă ajung pe Pământ.
Calculele au arătat că, la Ecuator, în data care marchează
echinocţiul de primăvară, ziua este cu 14 minute mai lungă decât noaptea.
Această diferenţă creşte odată cu înaintarea spre Poli.
Data la care durata dintre apus şi răsărit este de exact 12
ore poartă numele de echilux. Însă, întrucât timpul apusului şi al răsăritului
diferă în funcţie de latitudine şi longitudine, asta se întâmplă şi în cadrul
equiluxului. În schimb, echinocţiul este un moment precis, o dată comună pentru
întreg Pământul.
I.I.D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu