Ce-ar
trebui preşedintele Klaus Iohannis să facă
în tot
acest timp cât face pe niznaiul?!
În primul rând, în loc să
mimeze democraţia prin ridicole postări pe Facebook, ar trebui să se facă
luntre şi punte ca să-şi onoreze măcar o parte din promisiunile electorale,
neuitând că foarte mulţi români i-au dat votul din teama că, neexistând o
contrapondere politică, întreaga putere legislativă şi executivă risca (prin
propulsarea lui Victor Ponta la Cotroceni) nu doar să fie acaparată de PSD şi
acoliţii săi, ci şi să fie temeinic consolidată într-un autentic stat
mafioto-atocratic, prin generosul ajutor venit dinspre preşedinţie.
Aşa că, ştiind sau măcar
bănuind acest adevăr, precum şi toate cele cu care urma să se confrunte în
calitate de preşedinte bine intenţionat, echidistant şi la cheremul penalilor
din Parlament, Klaus Iohannis face o jalnică figură cu încercările lui
disperate de a-şi respecta promisiunile de clan şi partid făcute lui Cătălin Predoiu
şi celorlalţi băieţi deştepţi (sic!) din fostul PDL, azi mari şi amarnic
controversaţi penelişti cu certe afinităţi penale, care aşteaptă cu sufletul la
gură căderea actualului guvern, ca ei din nou să-şi poată demonstra faimoasele
însuşiri de jecmănitori şi asasini economici...
De acest lucru (jocurile
de imagine şi crasa comoditate a poaspătului preşedinte) m-am convins încă din
ianuarie 2015, mai exact din 18 ianuarie, dată la care – în urma unor
prelungite discuţii, analize şi controverse cu câţiva intelectuali din zonă –
am înjghebat un scurt şi concentrat Memoriu
cu destinaţia Cotroceni, căruia din start eu nu i-am acordat nicio şansă
(Argumentele mele: Preşedintele cunoaşte prea bine toate chestiunile adunate în
epistolă, dar cum nu are soluţii, va simula că-i foarte ocupat, aşa că în cel
mai bun caz aceasta va fi pasată unui funcţionar obscur de la Relaţii cu
publicul, prin urmare, nici vorbă să primească în audienţă delegaţia maramureşeană!),
însă cum toţi ceilalţi nu doar că-şi puneau mari speranţe, dar chiar erau
convinşi de reuşita acestui demers civico-democratic, mi-am ogoit cu chiu cu
vai îndoielile şi am alcătuit ceea ce se va citi în continuare.
Fireşte, aşa cum bine am
prevăzut la momentul respectiv, fără răspuns după mai bine de şapte luni de la expediere...
Domnului Klaus Iohannis,
preşedintele României
Noi, un grup de intelectuali din Maramureşul Voievodal, tot mai
îngrijoraţi de gravele probleme cu care se confruntă întreaga ţară, dar mai
ales acele zone (bunăoară aşa ca ţinutul nostru) care în niciun regim nu s-au
bucurat de atenţia afectivă şi generozitatea efectivă a guvernanţilor ante şi
postdecembrişti, ne-am hotărât să vă aducem la cunoştinţă acele păsuri
naţionale şi locale/regionale ce nu mai suferă amânare, animaţi de speranţa că
vă veţi face timp nu doar pentru citirea acestui scurt memoriu, ci chiar veţi
binevoi să-i primiţi în audienţă pe dr. Coriolan Dragomir şi dr. Mihai Ivasuc,
ocazie binevenită pentru detalieri, aprofundări şi sugestii întru grabnica
soluţionare a celor mai arzătoare doleanţe ale maramureşenilor.
I.Probleme de
ordin general
1.România să fie a românilor, nicidecum a străinilor din
ce în ce mai ahtiaţi după imensele bogăţii ale solului şi subsolului său, dar
ales după inteligenţa românească.
2.Întrucât în scurt timp omenirea va avea de făcut faţă
la criza alimentelor ecologice şi a apei potabile, care vor face ca actualele
crize economico-financiare să pară, în comparaţie cu ele, ca nişte copilaşi de
ţâţă, România trebuie pregătită de pe acuma pentru încercările care o aşteaptă,
atât prin nevinderea ţării străinilor (bogăţii terane şi subterane, terenuri
arabile, păduri etc.), cât – mai ales – prin încurajarea şi protejarea de către
stat a micilor producători agricoli, statul român constituindu-se în
principalul partener de afaceri al acestora (statul îi livrează fermierului
maşini agricole, seminţe şi combustibil, iar acesta se achită de datorii prin
produse).
3.Grijă mult sporită faţă de sănătatea cetăţenului (o
ţară nu poate fi sănătoasă şi prosperă cu oameni bolnavi şi săraci), nu prin
îndoparea bolnavilor cu medicamente de import (numărul farmaciilor este de
circa 20 de ori mai mare faţă de anul 1989!), ci prin prevenirea bolilor, adică
printr-un riguros control al tuturor alimentelor produse, transportate,
procesate, ambalate, importate şi comercializate pe piaţa internă, control
întărit prin lege şi trecut în sarcina unui Inspectorat Naţional pentru
Protecţia Alimentelor şi a Consumatorului (INPAC).
4.Stoparea retrocedărilor revendicate în toată ţara de
către urmaşii sau împuterniciţii evreilor plecaţi în anii '60 şi despăgubiţi
potrivit legislaţiei şi preţurilor de-atunci, iar în Ardeal a retrocedărilor extrem de suspecte în
favoarea Bisericii catolice, respectiv a urmaşilor foştilor grofi unguri. Mai
mult, să fie de îndată reanalizate toate retrocedările cu semne de întrebăre de
către comisii mixte formate din reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, ai
Ministerului Administraţiei şi ai societăţii civile.
5.Oprirea masacrării pădurilor care ne-au mai rămas şi
demararea imediată a unui plan naţional de reîmpădurire, de refacere a
perdelelor de protecţie din zonele de câmpie ale ţării şi a spaţiilor verzi din
toate localităţile României, în primul rând din marile centre urbane.
6.Fără excepţie, raportul de 5 la 1 dintre lefurile şi
pensiile maxime şi cele minime să devină regula de aur a bunului simţ
cetăţenesc.
7.Judecarea tuturor acelora care s-au făcut şi continuă
să se facă vinovaţi de genocid social-economic, moral-cultural şi democratic.
8.În noul Cod Penal să fie introdus articolul cu punerea
de sechestru pe averile dobândite pe căi nelegiuite.
9.Hoţii şi tâlharii prinşi şi întemniţaţi să fie puşi la
muncă nu numai pentru acoperirea cheltuielilor cu întreţinerea lor pe perioada
de detenţie, ci şi pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat.
II. Probleme
specifice zonei
1.Elaborarea
şi susţinerea politicilor necesare pentru încurajarea activităţilor
tradiţionale din Maramureşul Voievodal: silvicultura, pomicultura, creşterea
vitelor.
2.Înfiinţarea de centre pentru achiziţionarea fructelor
specifice zonei (mere, pere, prune, nuci) şi a fructelor de pădure.
3.Valorificarea la scară industrială a diverselor resurse
naturale ale zonei: alimente ecologice (fructe, carne, lapte, ouă, ţuică etc.),
floră spontană, ape minerale, nămoluri. Statul român poate contribui la
dinamizarea activităţii din această parte a ţării pe linia tratării unor
maladii, atât prin ajutorul dat la modernizarea actualelor staţiuni
balneoclimaterice (băile de la Ocna Şugatag sunt cele mai eficace din ţară
pentru tratarea reumatismelor) şi apoi prin includerea lor pe listele de
priorităţi ale ministerelor de resort, cât şi prin construirea unor clinici de
tratament naturist, sau măcar a unor secţii cu acest profil în incinta
spitalelor existente.
În
al doilea rând, întrucât în România postdecembristă se consumă (direct şi prin
furtişaguri) mult mai mult decât se produce, de unde sărăcia alarmantă şi
datoria externă în continuă creştere, preşedintele ei n-ar trebui să urmeze
exemplul sfidător al nababilor plini de bani şi cu dorinţe mai iuţi ca
putinţele, ci ar trebui să urmeze formidabilul exemplu al lui Jose Mujica,
preşedintele statului Uruguay până în martie 2015, adică acela care pe toată
durata mandatului a fost considerat cel mai sărac preşedinte şi cel mai modest
politician al lumii.
N.B.Domnule Klaus Iohannis, ştiţi cum a ajuns Coreea de Sud la
actuala bunăstare generală? Prin nerisipă (a se citi economii, îndeosebi în
instituţiile centrale) şi prin ţinerea corupţiei sub control!
Şi încă ceva. Ştiţi ce-aş
face eu dacă aş avea neşansa să fiu în locul dumneavoastră? Aş trăi pe toată
perioada mandatului într-un apartament modest, mi-aş opri o singură casă din
cele şase sau şapte câte se spune că aveţi, iar restul le-aş vinde şi banii i-aş
dona spitalelor, azilelor de bătrâni şi orfelinatelor. Căci, dumneavoastră care
n-aveţi urmaşi şi aveţi pretenţia că sunteţi intelectual, ar trebui să fiţi mai
convins ca grosul semenilor de deşertăciunea onorurilor şi de zădărnicia
adunării averilor pe care le mănâncă moliile şi le fură hoţii.
Sighetu Marmaţiei, George PETROVAI
23 aug. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu