Stau la pîndă şi
cumpără tot! Pămînturi, bănci, afaceri, branduri… Tot ce e românesc nu piere –
se maghiarizează… Acesta este cruntul adevăr. Iar noi privim absenţi. Parcă tot
mai absenţi. Nu reacţionăm. Nu încă! La prima vedere, anunţul Grupului bancar
ungar OTP, de a achiziţiona toate băncile greceşti „cu probleme” (din România,
Bulgaria şi Serbia), pare doar o vorbă de rechin bancar care jinduieşte la o
pradă pe care nu poate să o înşface… Din păcate, cel puţin în cazul nostru,
într-un sistem bancar în care guvernatorul Mugur Isărescu, dacă nu face pe
macroeconomistul şi anunţiatorul Statisticii, efectiv doarme, ori poate
lîncezeşte într-o falsă adormire tocmai cu gîndul la încă un epolet pe umărul
curbat al lojei masonice, orice este posibil. Mai ales că asaltul de
maghiarizare a fluxurilor bancare româneşti nu este la primul ghiont…
Dimpotrivă, în strategia paşilor mărunţi, dar fermi, au fost înfipţi deja
ţăruşii unor mega-afaceri, dar şi ai unui simbolism bine conturat. Pentru că
simbolismul reprezintă o carte importantă pentru revizionişti. Aşa că, după ce
s-au dat peste cap să preia o bancă de la portughezii prezenţi în România, cu
un nume deloc întîmplător, ca un mesaj al destinului pe care îl scriu ei,
„Millennium”, chiar nu ar trebui să ne surprindă încrîncenarea de a prelua
Banca Românească şi Bancpost. Instituţii care nu sunau bine nici în formulele
lor „grecizate”, dar care, în eventuala formulă maghiară, vor reprezenta un
pumnal adînc înfipt în pieptul românismului. De fapt, plecînd de la problemele sistemului
bancar grecesc, ungurii de la OTP
au văzut oportunitatea preluării unui segment de piaţă de peste 12 procente din
sistemul bancar românesc. Atît cît ocupă în prezent băncile avînd capital
grecesc. Şi cum ar fi ca OTP, de la o cotă de piaţă modestă, cît are acum, de
1,3% (2,1% după preluarea sută la sută a Millennium Bank), „hunobancherii” să
ajungă să ocupe 15% din piaţă?! Adică să fie în „top”, şi nu oriunde, ci pe
locul II, între BCR, care are 17,5%, şi BRD, care acoperă 13 procente! Un salt
uriaş pentru o bancă aflată pînă acum pe un modest loc 18, în topul celor 20 de
bănci din România, nu?! Am fi în faţa unei preluări agresive, care le-ar crea,
mai ales prin subsidiarele din Ardeal, venele unui sistem financiar-bancar
paralel, inclusiv pentru „alimentarea” aşa-zisului Ţinut Secuiesc, şi, prin
extensie, a Partiumului. De fapt, aşa cum ne-au avertizat că, pentru ei,
„unirea României cu Moldova va fi o mare oportunitate”, căci va fi o portiţă
prin care să forţeze federalizarea României (şi aşa va fi, dacă vom lăsa
procesul de Reîntregire cu fraţii noştri pe seama „cursului istoric”, trasat
prin rezoluţiile UE cu amprentă ungurească!), tot aşa, criza din Grecia,
transferată inclusiv băncilor subsidiare de la noi, reprezintă tot „o
oportunitate”. Formal, OTP îşi umflă apele putinţei dintre Buda şi Pesta,
marjînd chiar pe preluarea tuturor băncilor cu capital grecesc din Bulgaria,
România şi Serbia. Cu menţiunea că acelaşi grup nu îşi va extinde operaţiunile în
Grecia, mama acestor subsidiare. Ceea ce poate sugera că neîncălcarea
territorial-bancară a Greciei este parte a unei anumite înţelegeri. Iar dacă
băncile pe care le vizează OTP nu vor să se predea de bună-voie asaltului
hunobancherismului, vor avea ei grijă, dimpreună cu fratele rus, ca acestea să
aibă cu adevărat probleme. Şi sînt toate şansele să se întîmple aşa, pentru că
OTP nu este decît un alt vîrf de lance al Rusiei… În plus, ungurii nu vor mai
repeta greşeala de la începutul anilor ’90… Cînd au asaltat „macroeconomic”
Ardealul (că tot îi place termenul lui Mugur!) pentru a-şi aşeza pecinginea
verzuie asupra fluxurilor financiare şi, exact cînd nu se mai aşteptau ca
patrioţi români să răspundă acestor intruziuni, s-au trezit cu Banca Dacia
Felix. Ori, este timpul ca
românii să ia înapoi ceea ce a fost al lor. Şi nu trebuie să asistăm pasivi cum
cele 12 procente din piaţa noastră bancară, felia „elenizată” prin alte trădări
şi vînzări de ţară (segment cuprinzînd Banca Românească, Bancpostul, Alpha Bank
şi Piraeus Bank) se pot acum maghiariza. Aroganţa ungurilor de la OTP
s-a manifestat şi pînă acum prin segmentul de piaţă ocupat de OTP România. Iar
asta în condiţiile în care ocupau puţin mai mult de 1 procent. Dar oare de cît
tupeu vor da dovadă în momentul în care vor deţine aproape 15 procente?
P.S.:
Lîngă noi, în
miezul societăţii româneşti, sub ochiul vigilent al SRI, se clădeşte un nou
„diktat” bancar. Care va depăşi, poate, chiar şi BNR-ul! Căci, pare să fi uitat
deja de numeroasele clauze abuzive din contractele de împrumut acordate de OTP
ori de exportul masiv al creditelor în franci elveţieni, fără acordul celor
împrumutaţi, către diverse entităţi din afara graniţelor ţării, în primul rînd
către banca-mamă din Ungaria, dar şi către OTP Olanda (în acest fel, sentinţele
româneşti, care obligă la conversia acestor împrumuturi, nu se mai pot
aplica!). Un sistem arrogant, în care OTP a refuzat constant să se întîlnească,
în aceeaşi criză a creditelor în CHF, cu reprezentanţii clienţilor supraîndatoraţi.
Adică, numeroase abuzuri şi
încălcări ale legislaţiei bancare pe care Mugurel, din turnul de veghe al BNR,
nu le-a văzut şi nu le-a sancţionat.
CEZAR ADONIS MIHALACHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu