La fel ca în
cazul altui medic celebru, Ana Aslan – Iulian Mincu a dovedit, prin propria lui
longevitate, valoarea tratamentului său. Ana Aslan, pe care am cunoscut-o bine, a trăit 93 de ani. Iulian Mincu a trăit
peste 88 de ani. Vîrste de patriarhi biblici. L-am întîlnit pe acest om minunat
în urmă cu cca. 35 de ani. Nu fusese medicul lui Ceauşescu, aşa cum a minţit o
presă bolnavă de nervi. El l-a tratat pe Ceauşescu abia în aprilie 1989, cînd
acesta intrase în comă diabetică (avea 1.700 glicemie!), nu mai vorbea, nu se
mai mişca, iar nevastă-sa apela, disperată, la vrăjitoare – doctorul Mincu a
fost chemat ca o ultimă soluţie, pentru a-l salva. El însuşi mi-a povestit
toate astea. Apoi, în 1994,
a fost medicul meu, după ce, ca ministru al Sănătăţii,
mi-a luat glicemia, în cabinetul meu de secretar al Senatului. Aveam 400. După 1 an, la insistenţele
mele, i-a luat glicemia şi lui Adrian Năstase. Avea 500. Ne-a tratat pe
amîndoi. Pe urmă, atras de Doctrina Naţională, a ieşit din PDSR şi a intrat în
PRM.
Spunea, tuturor,
că mă va urma pînă la capătul pămîntului şi că unde voi fi eu, va fi şi el. Acum,
a trebuit să ne despărţim. El s-a dus, fără îndoială, într-o lume mai bună,
unde dulceaţa florilor şi mierea de albine aurii nu provoacă diabet, ci
bucurie. Dintre numeroşii oameni pe care i-a ajutat, mi-l amintesc, acum, pe
Radu Vasile. Era în 1993. Vecinul meu, vicepreşedinte al PNŢCD şi al Senatului,
mi-a bătut în poartă, în puterea iernii şi a nopţii (trecuse de ora 1),
strigînd că îi moare băiatul mai mic, dar că nu poate vorbi cu nimeni la Salvare. L-am trezit
din somn pe ministru, care, în 6 minute, a trimis o ambulanţă. Astfel de om era
Iulian Mincu: extraordinar de receptiv şi de săritor, nu numai cu colegii sau
cu demnitarii, ci cu toată lumea. A fost alături de mine la toate bucuriile
familiei şi ale partidului. Prezenţa lui era fermecătoare, fiindcă omul avea
mult bun-simţ, umor şi era foarte cultivat. Oare o fi apucat să-şi scrie
memoriile? Dacă da, îmi place să cred că a scris şi despre străbunicul lui,
căpitanul de panduri Mincu, din oastea lui Tudor Vladimirescu.
Resimt trecerea
la cele veşnice a acestui dascăl şi savant binefăcător, care a salvat mii şi
mii de vieţi, ca pe o dureroasă pierdere personală.
Adio, bunul şi
dragul meu prieten. Dumnezeu să te aibă în paza Lui.
CORNELIU VADIM
TUDOR
duminică, 2 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu