Hrana cea de taină
Suntem zile ce-şi strigă-n nopţi de dor
Concretul într-o lume relativă
Şi suntem viaţa care spune tuturor
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Concretul într-o lume relativă
Şi suntem viaţa care spune tuturor
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Suntem tot mai temeinice nereguli,
Un adevăr ce crede spre a ştii,
Excepţii noi născute printre reguli
Călcate spre ştiinţa de-a greşi.
Un adevăr ce crede spre a ştii,
Excepţii noi născute printre reguli
Călcate spre ştiinţa de-a greşi.
Suntem lacrimi încredinţate pernei
În remuşcarea mută a nopţilor târzii,
Cele mai clare vorbe la mila balivernei,
Tăcerile ce-şi strigă cuvântul în pustii.
În remuşcarea mută a nopţilor târzii,
Cele mai clare vorbe la mila balivernei,
Tăcerile ce-şi strigă cuvântul în pustii.
Suntem ordini şi haos şi fapte împlinite,
Printre repere sacre de sceptici şi creduli,
Singurătăţi ce speră finite infinite
Şi cei care-i disperă pe-ai disciplinei uli.
Printre repere sacre de sceptici şi creduli,
Singurătăţi ce speră finite infinite
Şi cei care-i disperă pe-ai disciplinei uli.
Şi nu făptuim vorbe şi nu vorbim nici
fapte,
Ne botezăm cu nume să devenim imuni,
Gustăm lumină lină ca stelele din noapte
Şi ne hrănim din taine ca crezul din minuni.
Ne botezăm cu nume să devenim imuni,
Gustăm lumină lină ca stelele din noapte
Şi ne hrănim din taine ca crezul din minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu