1. Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză, de
Eugen Ovidiu Chirovici, este o mărturie originală a unui episod dramatic din perioada maoistă de
„reeducare” a tinerilor „intelectuali” (cel mai adesea adolescenţi cu liceul
neînceput), în sate izolate din regiuni montane. Romanul aduce în prim-plan doi adolescenţi, fii de
medici, consideraţi „duşmani ai poporului”, trimişi la „reeducare” pe Muntele
Fenixului Ceresc, în plină Revoluţie Culturală. Înarmaţi cu o vioară, cu un
deşteptător şi, mai târziu, cu traducerile interzise ale lui Balzac, Stendhal,
Flaubert, Dumas, Hugo, Dostoievski, Dickens, Melville, Rolland, aceştia îşi
execută muncile menite să le învioreze conştiinţa revoluţionară: cară
excremente cu spinarea, lucreaza în mină şi în orezării şi vizionează filme
(nord-coreene sau albaneze) pe care le joacă apoi în faţa sătenilor. Uşa
evadării li se întredeschide însă prin lectura la lumina lămpii, departe de
privirile vigilente ale primarului satului, a marilor autori occidentali puşi
la index. Şi prima care trece dincolo de ea este Micuţa Croitoreasă, iubita
unuia dintre protagonişti – şi ea reeducată, dar sentimental, de Balzac.
2. Sub aceeaşi stea, de John Green - Povestea de iubire dintre
Hazel şi Augustus
este cu atât mai reală, cu cât este condamnată încă de la început. Curajul şi
seninătatea de care dau dovadă sunt o lecţie de viaţă dintre cele mai
impresionante. Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace
Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost „în fază
terminală". Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el
de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge
Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă. Spirite înrudite, împărţind
acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra
cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti. Sub aceeaşi stea este un
amestec de melancolie, duioşie, înţelepciune şi umor.
3. Copila de zăpadă, de
Eowyn Ivey a apărut în 2012, la noi fiind tradusă de Veronica Niculescu şi publicată la editura
Polirom. Romanul surprinde prin atmosfera de basm creată, ce evocă lungile
ierni nordice, povestea rusească a Snegurocikăi
şi neajunsurile vieţii aspre de fermier, totul împletit cu delicateţe şi
duritate, în acelaşi timp. În prim plan se află un cuplu ajuns deja la
jumătatea vieţii, Mabel şi Jack, care decide să se izoleze de lume şi să
înceapă o viaţă nouă, într-un ţinut îndepărtat şi sălbatic, în Alaska anilor
1920, unde supravieţuirea se face greu şi la limită. Frustrarea de a pierde
deja un băieţel (născut mort) şi aceea de a nu mai avea şansa unui alt copil,
datorită vârstei, creează o depresie profundă amândorura, potenţată de
neajunsurile iernii prea lungi, prea izolante. De fapt, izolarea spaţială
atrage după sine izolarea emoţională a celor doi, pentru că între ei se nasc
tăceri adânci. Odată cu prima zăpadă, cernută nesperat în ţinutul lor, Mabel şi
Jack se entuziasmează, modelând din omăt, într-o seară, o fetiţă delicată, firavă şi cu păr bălai. Un fel de proiecţie a dorinţei lor de o
viaţă. Aceea de a avea un copil. Din acest punct, totul devine magic, devine
basm. Pentru că Faina (copila de zăpadă) prinde viaţă şi devine fiica lor de
suflet, încântându-i cu prezenţa ei, chiar dacă temporară.
4. 13 plicuri albastre - Maureen Johnson
- 13 plicuri, 4 reguli, 1 000 de dolari,
un rucsac şi... toată Europa la picioarele ei. Se anunţă o vacanţă de vară perfectă pentru Ginny, o americancă în vârstă
de 17 ani. În realitate, nu-i chiar aşa: nu e simplu să te trezeşti de una
singură pe un continent aflat la mii de kilometri distanţă de casă, unde nu toată
lumea vorbeşte engleza şi unde nu toţi sunt dispuşi să-ţi fie prieteni. Dar
Ginny nu poate abandona misiunea pe care o are, aceea de a merge în toate
destinaţiile menţionate în scrisori şi de a respecta întocmai instrucţiunile
primite în cele 13 plicuri. Distracţia se poate transforma oricând în corvoadă
şi... invers.
5. Mincinoşii, de E.
Lockhart - Şocant, de
o frumuseţe tulburătoare şi foarte bine construit, Mincinoşii o să-ţi rămână în
minte pentru totdeauna. John Green, autor al romanului Sub aceeaşi stea,
bestseller New York Times “O familie frumoasă şi distinsă. O insulă privată. O
fată vulnerabilă şi îndrăgostită. Un băiat curajos, plin de pasiune. Un grup de
patru prieteni, Mincinoşii, a căror prietenie se dovedeşte a fi distructivă. O revoltă. Un accident. Un secret.
Minciună după minciună. Dragoste adevărată. Adevărul. 6. Maestrul păpuşar, Joanne Owen
- Milena locuieşte în Praga, la începutul secolului XX. Teatrul odinioară
prosper al părinţilor ei este acum părăsit, iar viaţa ei pare distrusă de când
tatăl ei a murit într-un tragic accident, iar frumoasa şi talentata ei mamă a
dispărut. Nimeni nu a mai reuşit să îi dea de urmă. Dar Milena nu şi-a pierdut
speranţa că mama ei se va întoarce. Ziua în care îl întâlneşte pe flamboaiantul
Maestru Păpuşar şi ameninţătorii lui protejaţi, gemenii Zdenko şi Zdenka, în
umbra faimosului Ceas Astronomic din oraşul vechi, este, ce coincidenţă, chiar
ziua de naştere a mamei ei. Şi este şi ziua în care bunica Milenei alege să-i
povestească despre strămoşii ei şi... despre moştenirea ei. Dar poate că nu e
deloc o coincidenţă?
7. Tatăl celuilalt copil, Saniie Parinoush - este un roman care vorbeşte despre cum
grijile părinţilor pentru bunăstarea materială şi sacrificiile făcute în acest
sens îi pot îndepărta pe aceştia de copii. Volumul recenzat spune povestea lui
Shahab, un copil dintr-o familie iraniană din clasa de mijloc, despre care toţi
credeau că e mut, doar pentru că nu vorbea. Pe măsură ce lecturăm aflăm că de
fapt acestuia îi era frică să vorbească şi că era un copil perfect normal, deşi
toţi îl considerau bolnav mintal. Propriul său tată îl consideră o ruşine
pentru familie, refuză să îi acorde atenţie şi timp, făcând discriminări
vizibile între el şi ceilalţi doi copii. În urma acestor fapte, Shahab îşi va
forma convingerea că a eşuat în a-şi împlini datoria filială şi va ajunge să
creadă că nu este fiul tatălui său. Romanul se desfăşoară alternativ pe două
planuri. Capitolele în care Shahab îşi spune povestea se împletesc cu cele în
care mama lui îşi expune propria viziunea asupra situaţiei fiului ei.
8. Belzhar - Meg Wolitzer - O iubire neîmpărtăşită, o suferinţă
ascunsă şi o vindecare prin lectura şi explorare interioară. Jam Gallahue simte
primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un englez venit să studieze
pentru un semestru în America. Din păcate, relaţia lor este curmată brusc, iar
Jam nu-şi mai poate reveni şi ajunge la o şcoală cu internat pentru adolescenţi
"fragili emotional şi foarte inteligenţi". Aici, profesoara de
literatură îi îndeamnă să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath
şi le dăruieşte câte un jurnal, în care să îşi noteze gândurile. Inexplicabil,
fiecare deschidere a jurnalului înseamnă intrarea într-o lume suprarealistă, în
care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut şi totul este bine.
Belzhar este numele pe care-l dau acestei lumi.
9. Hoţul de cărţi - Markus
Zusak - Este anul
1939. Germania nazistă. Ţara
îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni
chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre
mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui
Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist
-, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul
călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi
prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui
Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în
zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei
carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte,
pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care
cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi
organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai
putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea
lumi.
10. Yasunari Kawabata cu
"Vuietul muntelui". Volumul este la a doua ediţie, prima ediţie fiind publicată la Editura Minerva în
anul 1973, în acelaşi volum cu romanul "Stol de păsări albe". Romanul
a fost publicat pentru prima dată în limba japoneză în anul 1954, sub titlul
"Yama no oto". Yasunari Kawabata (1899-1972) este unul dintre cei mai
prestigioşi romancieri ai literaturii japoneze, fiind primul scriitor nipon
încununat cu Premiul Nobel pentru Literatură, în anul 1968. Scrierile lui
Kawabata conţin un spaţiu epic gol, non-acţiune şi o reducere extremă a
problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre
episod şi detaliu. Kawabata povesteşte pe o linie unică, pe un singur plan, în
care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis
nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deşi o tensiune
difuz răspândită în text pare să le cheme. În "Vuietul muntelui"
autorul aduce în prim-plan trăirile cele mai intime ale unui bărbat în vârstă,
inclusiv sexualitatea sa restantă. Ca peste tot în opera lui Kawabata, femeia,
în ciuda frumuseţii, a fragilităţii ei, sau poate tocmai din această pricină,
este înfăţişată în postura subordonată a fiinţei capabile de un devotament
nemărginit, dar nerăsplătită de fidelitatea masculină care i s-ar cuveni. Pe
fundalul unui decor senin, echilibrat, al naturii, aparent indiferente la
frământările oamenilor, este strecurată cu măiestrie neliniştea personajelor.
Sebastian LUNGU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu