În ultima vreme buletinele de ştiri de dimineaţă încep cu
accidentele teribile care au loc pe drumurile patriei. Practic, nu există zi
lăsată de Dumnezeu să nu fie câte un accident cutremurător. Oamenii mor din
cauza drumurilor proaste. Numărul tot mai mare de maşini, din păcate multe
vechituri aduse de afară, suprasolicită şoferii. Lipsa autostrăzilor se resimte
foarte puternic, însă nici drumurile judeţene nu mai fac faţă traficului.
La accidentele de circulaţie mai trebuie adăugate cele de pe
căile ferate. Aflate înstr-o stare jalnică, aşa cum le-a lăsat Ceauşescu, în
căile ferate nu s-a mai investit aproape deloc. Gările sunt neîngrijite,
insalubre, semănând mai degrabă cu nişte clădiri lăsate de izbelişte. Recent
ministrul Stroe a demis conducerea Gării de Nord. Pentru că a trecut doar pe
acolo.
Trecând peste faptul în ultimele zile în mod ciudat au luat
foc nişte nave în portul Constanţa, dar
şi peste urşii care intră în localităţi nestingheriţi, pentru că sunt protejaţi
de lege şi nu pot fi împuşcaţi, ajungem la incendiile care parcă se înmulţesc
de la o zi la alta, de la o noapte la alta.
Seara, atenţia opiniei publice se comută pe politică.
Familiile îndoliate ale celor decedaţi în accidentele rutiere sau alte tipuri
de accidente se pregătesc de înmormântare, în timp ce politicienii invitaţi în
studiourile de televiziune încep să dezbată. Subiecte sunt cu duiumul.
În fiecare zi pare să se întâmple câte ceva senzaţional,
exploziv, cutremurător, însă la sfârşit de săptămână sau chiar de lună, trăgând
linie, scăzând şi adunând, se poate constata că, de fapt, este un singur
subiect. Cineva, o tabără, s-a certat cu altcineva, respectiv cu cealaltă
tabără. Concluzia scurtă este că lumea parcă a înnebunit. Explicaţiile mai
aplicate pe o realitate scăpată din frâu sunt de o complexitate covârşitoare. O
clasă politică din ce în ce mai mediocră, funcţionari de stat bine pregătiţi
din linia a doua, profită de nepriceperea celor din prima linie, numiţi pe
criterii politice, şi au confiscat deciziile majore. Corupţia majoră este în
linia a doua, a treia şi chiar mai jos. Degeaba îl vânezi pe paznicul de
vânătoare, care este ministru, parlamentar, primar, preşedinte, dacă laşi
zestrea cinegetică neatinsă. Corupţia nu este pe persoană fizică, pe
politicianul cu funcţie, ci în structura instituţiilor. Un primar, un
preşedinte de consiliu judeţean, un ministru nepriceput şi slab, este
prizonierul funcţionarilor din subordine. În realitate, ei conduc.
Mediocritatea dacă nu este şi agresivă nu se simte destul de
stăpână pe situaţie. Măsurile aberante luate de-a lungul timpului se răzbună.
Clasa politică s-a degradat pe măsură ce s-a făcut tranziţia de la o generaţie
la alta. Infuzia de tinereţe în partide a însemnat o infuzie de amatorism
amestecat cu vedetism. Oamenii capabili, oneşti au continuat să stea departe de
mizeria politică. Rezultatele se văd, dar nimeni nu poate face nimic. Nici
măcar un partid tânăr ca USR nu este capabil să se restructureze. În mai puţin
de un an s-a molipsit de toate bolile incurabile ale partidelor îmbătrânite în
rele.
Este totul pierdut, nu se mai poate face nimic? Răspunsul ar
trebui să vină de la preşedinte, nu doar pentru că deţine funcţia cea mai
înaltă în stat, ci şi pentru că prin numărul mare de voturi este „cel mai ales”
om din ţară. Ajungem la vechea problemă: nu avem un proiect de ţară. Este de
datoria preşedintelui să propună un proiect de ţară. Simplul fapt că vorbeşte
despre „penali” nu înseamnă nimic.
Oamenii mor mai departe pe şoselele patriei.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu