În ultima perioadă am adus continuu, în mod public,
argumente în sprijinul independenței
editoriale a AGERPRES, deși, într-o
democrație funcțională, nu ar fi trebuit ca o asemenea discuție să își
aibă locul. Din păcate, votul de astăzi din Senat scoate în evidență argumentul suprem al inițiatorilor modificării legii AGERPRES:
subordonarea politică. Da, Parlamentul ar trebui să poată demite conducerea
unei instituții pe care tot Parlamentul
o numește. Dar nu oricum, nu printr-un
vot total politic, ci în urma analizei unor criterii profesionale
cuantificabile, care să fie relevante asupra evoluției instituției
respective. În cazul de față,
majoritatea senatorilor, inclusiv domnul Romașcanu,
au respins tocmai acele amendamente care aduceau criteriile de performanță în proiectul domnului ministru al
Culturii, îmbunătățindu-l și scoțându-l
practic din sfera influenței votului
politic.
Ce dovadă mai clară despre intențiile domnului Romașcanu
și ale celorlalți inițiatori și votanți
ai modificării legii AGERPRES, decât renunțarea
totală la criteriile de performanță ca
bază a analizei activității Agenției? De fapt, dânșii nu doresc “reforma” sau “modernizarea” agenției de presă, ci doar transformarea acesteia
într-un alt buton de comandă a presei publice, pentru partidul politic aflat la
putere. Pentru domnul ministru al Culturii, opiniile profesioniștilor naționali
și internaționali sunt “partizane”. Presupun că, dacă erau de acord cu
domnia sa și concurau la distrugerea
AGERPRES, ar fi dat dovadă de bună credință,
în opinia dânsului.
Până acum, am preferat să nu cred că această inițiativă legislativă ar avea drept scop
demiterea mea din funcție. M-am luptat și voi continua să mă lupt pentru principiile
libertății presei și ale democrației
pe care această inițiativă legislativă
le încalcă. Dar nu pot să nu constat că, în fond, în acest moment directorul
AGERPRES, alături de organizațiile naționale și
internaționale ce apără libertatea
presei, stă între o parte a puterii politice și
nevoia de control total a presei publice din România. Este evident acest lucru,
atunci când dorința nestăvilită de
“reformă” se concretizează, în primul rând, printr-un proiect care face mai ușoară demiterea persoanei care nu “funcționează” ca un simplu buton de comandă. În
consecință, mă voi poziționa în continuare, ferm, în același mod ca și
până acum, pentru că nu pot renunța,
oricare ar fi presiunile, la principiile care m-au ghidat până acum în viață. Le mulțumesc,
pe această cale, tuturor organizațiilor
care susțin AGERPRES și înțeleg
că libertatea presei publice este una dintre condițiile de bază pentru a avea o democrație funcțională.
În încheiere, voi adresa, din nou, public, câteva întrebări
domnului Lucian Romașcanu,
“reformatorul” AGERPRES, cu speranța
sinceră că voi primi răspunsuri la fel de publice:
1. Care sunt motivele reale pentru care doriți eliminarea mea din conducerea AGERPRES?
2. De ce ați
calificat opiniile organizațiilor naționale și
internaționale drept partizane?
3. De ce ați susținut în plenul Senatului eliminarea
amendamentelor ce aduceau criteriile de performanță
în analiza activității AGERPRES?!
Alexandru Ion Giboi
Director General
Agenția Națională de Presă AGERPRES
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu