Sindromul nevestei înşelate

Reactiile multor sustinatori ai lui Klaus Iohannis dupa revocarea procurorului sef DNA reflecta, in opinia mea, o situatie foarte grava in care se afla societatea romaneasca, una pentru care este responsabila intreaga clasa politica.

Argumentele cel mai larg raspandite sunt: cum, necum altul nu avem, daca il renegam si pe el cu cine ramanem si nu putem rupe frontul antiPSD. Este un fel de atitudine a nevestei inselate care neaga infidelitatea evidenta a sotului de teama singuratatii. Si cam asta este povestea politicii romanesti de ani buni.

Mereu vot negativ, mereu exigente exrem de scazute pentru ca se poate si mai rau, pentru ca nu avem pe altcineva. Si de aici doua consecinte majore.

In primul rand, o tot mai accentuata crestere a absenteismului la vot. Am ajuns ca in 2016 sa nu se prezinte la europarlamentare decat o treime dintre alegatori. Multi ii blameaza pe absenti. Si eu ii blamez pe cei care au lipsit de lene sau din indiferenta. Dar nu ii pot blama pe cei care au considerat ca nu au ce sa voteze. Pentru ca nu era nimic de votat cu adevarat.

Si nu era nimic de votat pentru ca si opozitia balteste in comoditatea votului negativ: suntem sau nu suntem, facem sau nu facem, tot nu au pe cine sa voteze in afara de noi. Am certitudinea ca asa gandeste acum si Klaus Iohannis despre cei care ii reproseaza nenumaratele cedari in fata PSD.

Ma uit la spectacolul de pe scena politica.

Liviu Dragnea are un plan de dus la indeplinire: sa ii scape pe toti ca sa scape si el. Iar PSD asteapta se asigure imunitatea furtului, dupa care il va sacrifica politic cu intreg decontul distrugerii statului de drept. Vor beneficia toti, va plati politic el, spera PSD in care deja se ascut cutitele. Intr-un fel, Liviu Dragnea a imbracat camasa mortii politice, si asta i se vede pe chip, in discurs, in pozitia corpului.

Si in aplicarea acestui plan are nevoie inclusiv de un adversar la care sa se raporteze. De aceea Liviu Dragnea ii face lui Klaus Iohannis serviciul de a-l reincarca cu o serie de atacuri si dupa revocarea dnei Kovesi, asa cum a facut miercuri seara la Antena 3. Klaus Iohannis este adversarul cel mai comod deci cel mai profitabil, din punct de vedere politic, de validat. Are riposta slaba si ineficienta, iar sub presiune executa mai tot.

Suspendarea presedintelui de care iar vorbeste Liviu Dragnea? Nu va fi. Pana in toamna nu mai e nimic de rezolvat de catre un presedinte interimar: Kovesi a fost revocata, noul procuror sef DNA va fi propus de ministru, codurile stau la CCR, in plus toate acestea oricum vor fi executate si de Klaus Iohannis asa cum a executat totul pana acum. PSD are nevoie sa mentina acest spectru pentru a vantura stafia dusmanului, dar nu ar avea nimic de castigat din punerea in practica a suspendarii.

Deci PSD livreaza electoratului sau un dusman si ii livreaza si presedintelui rolul de luptator antiPSD, un rol construit cu recuzita, costumele si scenariul PSD. Am mai vazut jocul acesta de potentare reciproca, numai ca era mai bine jucat si mai interesant cu alti actori mai talentati.

Daca nu iesim din paradigma aceasta, din sceneta asta in tuse tot mai groase, suntem pierduti. Vom merge din mai jos in mai jos, cu exigente tot mai reduse, cu absenteism tot mai mare.

Ma uit la partidele din opozitie si ma ia teama. PNL este fracturat intre USL, la care au aderat si multime de fost pedelisti, cu cozile imbarligate pe sub masa cu PSD, si putini opozanti autentici. Ultima dovada este chiar Codul administrativ, a carui atacare la CCR liberalii, cu cateva mici si notabile exceptii, nu s-au indurat sa o semneze.

Cand vorbesc despre justitie uselistii sunt la fel de crispati precum pesedistii, nicio diferenta. Si singura lor forma de lupta autentica este cu USR. Se pregatesc sa-l decapiteze pe Ludovic Orban pentru ca nu vrea sa trimita in Parlamentul european tot baronetul incolonat spre o noua sinecura si pentru ca a indraznit sa faca o legitima plangere la Parchet. Ioc viziune, ioc principii, ioc proiect.

USR a inceput sa se miste mai bine, dar este inca un adolescent politic. Sigur ca e mai bine decat in vremea ong-ismului bezmetic, dar inca nu este un partid solid si ma tem ca incepe sa prinda rapid din metehnele dambovitene. Ca dovada rapiditatea cu care Dan Barna a incercat sa se agate de popularitatea dnei Kovesi pentru cateva procente in plus.

Partidul dlui Ciolos e superb, dar lipseste aproape cu desavarsire. Spuneti repede cum se numeste! Care ii e sigla? Trei membri in afara de Dacian Ciolos? Nu, nu e vina celor care nu stiu.

Daca oferta politica nu se va schimba si vom ramane prizonierii votului negativ, ai sindromului nevestei inselate care se teme de singuratate, nu cred ca avem vreo sansa cu actuala garnitura de figuri palide.

Autor:  Ioana Ene Dogioiu, Senior editor

Sursa: Ziare.com