Legea duminicii

Cu toate că sunt de câteva luni pe Coasta de Est a Americii, nu-mi îngădui observaţii profunde asupra societăţii americane. Federaţia, deşi pare riguros de simplă, este extrem de complicată. Aşa mi se pare mie. Numai dacă te gândeşti că fiecare stat este cu legea lui. De aceea scriu cu preponderenţă despre America livrescă, din cărţi şi ziare, deoarece am sentimentul că ştirea a fost validată de realitate. Aşa m-am întors în urmă, cu peste două veacuri, cu vicontele Alexis, pentru a-mi lămuri cum se purtau cei care au început Lumea Nouă. Şi au distrus una veche.

Febra aurului i-a copleşit pe cei veniţi de departe, încât şi-au uitat sărbătorile. Tocmai când republica anticreştină din Franţa îşi începea viaţa efemeră, corpul legislativ al statului Massachuttes promulga legea care-i obliga pe cetăţeni să respecte ziua de duminică. Legiuitorul preciza că respectarea zilei de duminică este de interes public. Trebuie suspendată munca în această zi pentru ca oamenii să se mai gândească şi la viaţă, nu numai la aur. Să mediteze la îndatoriri şi greşeli şi să-l cinstească, în particular sau în public, pe Dumnezeu. Întrucât persoane necucernice sau uşuratice profanează sfinţenia zilei dedându-se plăcerilor, contrar calităţii lor de creştini.

Legea duminicii prevedea şi sancţiuni. Acum unele prevederi par hazlii, dar atunci, în 1792, erau necesare pentru îndreptarea păcătoşilor. Să vedem câteva prevederi. Nimeni nu va putea în zi de duminică să ţină deschise prăvălia sau atelierul. Nimeni nu va putea să asiste, în zi de duminică, la concerte, baluri, ori alte spectacole, să practice vânătoarea, toate sub pedeapsa cu amenda. Nici un călător, conductor, căruţaş, exceptând cazurile de necesitate, nu va putea călători duminica. Cârciumarii, prăvăliaşii, hangiii nu vor îngădui nici unui locuitor să vină duminica la ei pentru a-şi petrece timpul în distracţii şi afaceri. Funcţionarii publici, aleşi anual, au sarcina de a controla punerea în aplicare a legii. Ei aveau dreptul de a vizita în zi de duminică toate hanurile şi localurile publice. Hangiul care le va interzice accesul în casa lui va fi condamnat pentru acest fapt. Funcţionarii comunali vor trebui să-i oprească pe călători şi să se informeze cu privire la motivul care i-a îndemnat să plece la drum duminica. Cei ce refuzau să răspundă erau condamnaţi. Dacă funcţionarul socotea că drumeţul minte era trimis în faţa judecătorului.

Legea duminicii din statul New York prevedea că duminica nimeni nu are voie să pescuiască, să practice jocuri de noroc, nici să frecventeze casele unde se servesc băuturi. Celor care jucau la noroc duminica, inspectorul le confisca suma şi o dădea săracilor. Vicontele Alexis sugerează cititorilor, pentru a înţelege aceste legi, să se întoarcă până la obârşia coloniilor. Crede că partea penală a legislaţiei nu este aplicată decât foarte rar.

Moravurile se mai adaptează la trecerea timpului. Cronicarii acelui timp consemnau că respectarea duminicii în America era faptul cel mai izbitor pentru un străin. Oraşele erau, duminica, într-o singurătate deplină. Nu numai că nimeni nu lucra, dar nimeni nu părea să trăiască. Nu se auzea pulsaţia industriei. Obloanele caselor, pe jumătate închise, abia îngăduiau să pătrundă o rază de soare. Din loc în loc, se mai zărea câte un om singuratic, care se strecura în linişte pe la răspântiile pustii, de-a lungul străzilor părăsite. A doua zi, luni, de îndată ce se luminează de ziuă, începe să se audă uruitul roţilor de trăsuri, loviturile ciocanelor, larma populaţiei, totul se pune în mişcare, totul se agită, totul se zoreşte. După un fel de amorţeală letargică urma o activitate febrilă.

Atmosfera descrisă am decupat-o dintr-o însemnare a vicontelui Alexis, prezent atunci la faţa locului, în America. Erau legi bizare sau tiranice, dar erau votate de cei interesaţi de a construi o Lume Nouă. Cine vede America de astăzi, vede cât de hazlie era acea lege a duminicii. Am scris acest text în cartierul Alapocas, din Wilmington statul Delaware, într-o zi de duminică. Privesc pe geam şi văd muncitori care lucrează cu un excavator, alţii fac coroana pomilor, alţii taie iarba.

Era iulie, 2018. Chiar m-am gândit la legea duminicii.

Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului