Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se ruga
Şi cu vocea-ndurerată
Către salcie grăia:
„ Dacă îmi cunoşti durerea
Şi voieşti să mi-o alini
Fă-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.
Fiul meu e sus pe cruce
Însângerat şi-n mare chin
Şi cu ea la El m-oi duce
Durerea să i-o alin.”
Atunci salcia miloasă
Crengile şi le-a lăsat
Maica a făcut cununa
Şi la Golgota-a alergat.
Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini,
Că voiau ca El să moară
Însângerat şi-n mare chin.
De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai uitat aşa în sus
Şi-a rămas, aşa, plecată
Ca să-L plângă pe Iisus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu