Loc de întoarcere
Toate sfintele glii mi-au fost ocupate
pustiul a înălțat pe
ele drapele cu ciori
iau lutul în mâini și-l
implor să-mi dezlege
dacă să învii e de ajuns doar să mori.
De n-aș striga oare
ce s-ar alege
de fruntea încinsă ce sfărâmă grăunții
cu pulberea lor să mă reîntrupeze
acolo unde se bat cap în cap munții
Poate aș fi doar loc
de întoarcere
pentru vectori de gând rătăcit în erori
iar gliile mele m-ar uita copleșite
părăsit în vagoane de călători.
Din ascunzișuri
iepuri mari dau năvală
rostogolindu-se peste jnepi și
ciulini
adeverindu-mi că și
un bulgăr cu paie
îți sărută
genunchiul dacă te închini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu