Mitingul din 10
august se înscrie în seria marilor manifestări de stradă prin duritatea
violenţelor. Presa franceză s-a grăbit să facă o comparaţie cu decembrie 1989.
Este prea mult. Chiar şi comparaţia cu Piaţa Universităţii din iunie 1990 este
forţată. Nu seamănă nici cu mineriadele
din anii ’90 pentru simplul motiv că ele au fost organizate de putere.
Mitingul, zis a Diaporei, a scos în evidenţă lipsa de
popularitate a guvernului PSD-ALDE în rândul unei populaţii tot mai
radicalizate. Când foarte mulţi, când foarte puţini, protestatarii ieşiţi în
stradă au câteva idei fixe, de slogan. Pe primul loc se află în continuare
„Hoţii, hoţii”, urmat de „Fără penali”. A dispărut sloganul „DNA/ Să vină să vă
ia!”, în schimb a apărut sloganul ” Vrem o ţară/ Ca afară”.
La mitingul din 10 august nu sloganele au fost în prim plan,
ci steagurile. Ca să arate că este un miting al Diasporei, au fluturat
steagurile diverselor ţări din UE. Mai puţin steagul Ungariei sau ale statelor
din est. A fluturat şi steagul Marii Britanii, deşi aceasta ţară a decis să
iasă din UE.
Acesta sunt însemne exterioare, dar ele arată o anumită
stare de lucruri, numită de unii protestatari „o nouă mentalitate”. Ideea ar fi
că a venit vremea ca România să intre în clubul select al ţărilor fruntaşe din
UE, o parte a populaţei, cea aflată în stradă fiind deja sincronizată, mai
precis având aceeaşi mentalitate ca populaţia „de afară”.
Este un ideal pe cât de frumos pe atât de utopic. Chiar dacă
românii sunt pregăţiţi, nu prea sunt dispuse ţările de adopţie să ne primească
la masa din faţă. Vinovaţi nu sunt românii, ci guvernul PSD, liderii acestui
partid, şi mai cu seamă Liviu Dragnea. Din cauza actualului guvern de stânga,
din cauza unui premier semidoct, din cauza corupţiei acestui guvern, şi nu în ultimul rând pentru intenţia de
subordonare a justiţiei, România este oaia neagră a UE.
Protestatarii cer demisia guvernului, cer alegeri
anticipate. PSD, evident şi ALDE, refuză, bazându-se pe majoritatea
parlamentară pe care o au, majoritate rezultată în urma votului din 2016.
Cine are dreptate? Toată lumea. Cetăţenii nemultumiţi au
dreptul să protesteze, iar PSD-ALDE sunt la guvernare ca urmare a unor alegeri
democratice. Cine contestă aceste drepturi? În primul rând preşedintele ţării.
Klaus Iohannis cere în mod repetat demisia guvernului, a primului ministru.
Situându-se în mod clar de partea protestarilor, preşedintele riscă să fie
suspendat.
Poate că aici trebuie căutate cauzele violenţelor de la
mitingul din 10 august. Fără să-l nominalizeze, protestatarii reprezintă armata
din spatele preşedintelui, electoratul său dur.
Că la pregătirea mitingului şi-a adus aportul anumite
instituţii, şi se are în vedere SRI, nu se va putea niciodată demonstra. Nu se
va putea demonstra nici că PSD a avut infiltraţi în rândul protestatarilor care
să provoace acte de violenţă, cu scopul de a avea motiv să interzică
protestele.
Mitingul din 10 august are foarte multe necunoscute, dar
scopul este clar: preşedintele, susţinut de opoziţie, vrea să provoace demisia
guvernului, iar coaliţia PSD-ALDE vrea să aducă lucrurile într-o stare de
tensiune care să conducă la suspendarea preşedintelui. Ambele scopuri pot fi atinse
prin violenţă.
Într-o primă fază a confruntării, PSD pare să fie partea
perdantă. Cum îşi va lua revanşa? Prin aceleaşi metode oculte pe care le
foloseşte adversarul. Urmează zile grele pentru PSD, dar nici preşedintelui
Iohannis, ca lider al Opoziţiei, nu-i va fi uşor.
Până la urmă, politicienii, de dreapta sau de stânga, se
merită unii pe alţii.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu