Sunt„ Oamenii
Cetății” ce nu pot rămâne indiferenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Arta
cuvântului reprezintă pentru ei un
refugiu, un scut în același timp, o
atitudine prin care arată că „le pasă„ și
nu pot rămâne indiferenți. Iată-i pe
cei din nordul țării, de acolo de unde
se agață harta-n cui, cum gândesc și cum scriu.
Există un
climat spiritual care-i unește pe autori
prin aceleași idealuri, prin aderarea
la anumite valori; sectoare felurite ale vieții
sunt trecute prin filtrul personalității
fiecărui autor-toate au ca dominantă actualitatea, astfel autorii de mai jos
sunt pasionați de prezentul imediat pe
care-l văd așa cum este și pe care-l văd „mai bun”. Există o substanță comună demonstrată cu argumente solide
-dobândite din legătura cu realitatea
imediată -prelucrate artistic printr-o
observare curioasă și critică în același timp.
Am considerat
că o prezentare succintă a vieții
autorului ar fi de folos cititorului iar
citatele selectate cu grijă din scrierile autorilor prezentați astfel
îi vor reprezenta ca și conștiință
civică.
Scriitorii
reprezintă sufletul nației pentru care arta este un mod de a fi, ei sunt
oameni onești și demni cetățeni; ei
s-au format în cadrul unei culturi tradiționale
românești fiind continuatorii celui ce
era „suflet în sufletul neamului meu, și-i
cânta bucuria si-amarul”. Cei ce vor
citi aceste citate-vor dori să citească și
cărțile scriitorilor maramureșeni, cunoscând astfel cum au reacționat
la vremurile pe care le-au parcurs.
Am încercat și cred că am reușit să surprind acea atmosferă care trebuie să existe între
scriitori- asemănătoare cu cea din trecut, când Vasile Alecsandri i se adresa
lui Eminescu prin aceste versuri:„ E
unul care cântă mai bine decât mine?/ Cu atât mai bine țării și lui cu-atât mai
bine,/ Apuce înainte, ajungă cât de sus, /La răsăritu-i falnic se-nchină al meu
apus.”
1. „Pâinea cea de toate
zilele / Dă-ne-o nouă astăzi...”
Chiar Doamne,
de câte feluri este pâinea?! / - Ce obrăznicie să întrebi așa direct Creatorul! / Caută pământul roditor
și sămânța
bună, roagă-te! / Fă-ți cruce, trudește, ai încredere! / Du-te la seceriș apoi, cu speranță! / Așa o să ai pâine
zi de zi fiule! / -IARTĂ-MĂ DOAMNE!
N-am vrut să te supăr! / Sunt învățat
cu voi oamenii! Să-ți răspund blând: / Cea dintâi e pâinea care
te hrănește când ești însetat de Domnul, /
Urmează Pâinea cu miez de pace și adevăr în ea, / Apoi e Pâinea regală „Dă-i
Cezarului ce-i al Cezarului”. // Pe urmă e pâinea tocmai bună de scris un poem
pe ea; / Dar Pâinea de piatră a lui
Brâncuși e veșnică la noi, românii / O spune și
brutarul satului cosmic MIHAI OLOS... /
Nu uita totuși, că PÂINEA e darul Tatălui ceresc pentru
voi, muritorii!
(Pământul ca o pâine imensă!)
Gelu Dragoș (22-02-1967-),
Membru L.S.R.,
U.Z.P.R, scriitor, redactor la Revista Casei Corpului Didactic Maramureș, membru al Cenaclului Scriitorilor din
Maramureş, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română, profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Mireşu-Mare jud. Maramureș; are patru cărți publicate, a apărut în peste zece antologii de
poezie. Un om deschis spre lume, comunicare, atât prin mijloacele electronice
cât și prin ziare, reviste și cărți, evenimente literar artistice, prezență vie în spațiul cultural din nordul țării acolo unde se agață „harta în cui”. Sociabil, altruist,
apolitic, ecologist convins, iubitor de frumos, jurnalist de renume, este deținătorul blogului „MOARA LUI GELU”, botezat
după numele bunicului care avea o moară acasă, pe Someş, la Lucăcești -care acum se află la Muzeul Tehnicii din Dumbrava Sibiului, blog
accesat de peste un milion de internauți.
2. „Au grijă, dar au de ei, / Se luptă ca niște lei, / Să pună laba pe „os”,/ Restul...pot ieși pe dos!”-”LUPTA PENTRU PUTERE”. „Pe teren e Dumnezeu, / Vede-se-n orice clișeu, / Comentarii-fără rost, / El când zice: Gol...a fost! „ARBITRUL”. „Cine-i miruit de el, / Doagă lipsă-n cerebel, / La un demon sau un drac / Doar cu crucea-i vii de hac!” „DRACUL”. „De pădure-ar ști să spună, / Câte care au dus sub lună; //Care mici și care mari, / După faima de tâlhari!”- „CURSE FORESTIERE”. „Când ajungi la vârf de scară, / Uiți că te-ai născut la țară, / Ca și Boul, vai de el, / Ce-a uitat c-a fost ...Vițel!” „SĂ NU UIȚI DE UNDE AI PLECAT”. Pensia cea românească, / N-au soluții s-o mărească. // Când la noi va lua ființă / Pensia de ...neputință? „CÂND ALEȘII DAU DIN COATE”.
Aurelia Velea (1951 -),
scriitoare din nordul transilvan,
ambițioasă din fire, publică mai întâi
în „Graiul Maramureșului”,
în reviste de umor ca „SPINUL”-Baia
Mare; „Colac peste pupăză” -Vișeul de Sus ; în 2007 Gânduri în patru rânduri apare cu epigrame și în volumele colective: „Săgețile
lui Cupidon”, „”-2008, „Calul, vinul și
femeia”-2009, „Tolba cu țepi”-2009;
în 2010 apare în voluminoasa lucrare a lui N. Păuna Șcheianu „O antologie a
poeziei maramureșene” editura Etnologică; volumul de „Epigrame-Cu și despre femei”- apărut în
2010, editura „Grafit”, Bacău; în epigramele sale surprinde diferite
aspecte ale societății față de care are o atitudine critică și cu un deosebit curaj literar și civic critică defectele mai marilor zilei
fiind un adevărat „om al cetății”.
***
3. „Când m-am născut în Casa Ta, / Eram cu mama și cu tata, / Am deschis ochii mari să-nvăț / Și
știam că doar mă răsfăț. // La școală
apoi am înțeles / CE ESTE ȚARA: LOC ALES / de care, cel ce s-a născut /
Este legat prin legământ, Ce vine din adânc pământ. // Pământul țării-i leagăn sfânt, / Ne strigă Bunii din
mormânt, / SĂ NU TRĂDĂM ACEST PĂMÂNT!... // Iar bunii ție îți lăsară / Comori
cât nu-ncap în hotară / Cetăți,
biserici și-obiceiuri, / Rânduieli
multe, cu temeiuri, / Tu ni i-ai dat, cu crez cu har / Pe cei mai buni ai noștri-n dar: / Brâncuși, Enescu, Eminescu, / Vlaicu și
Coandă, Grigorescu, / ... Și-i neamul
cel mai tolerant, / Dovada. Nu v-ați
întrebat / Cum de atâtea alte neamuri / S-au așezat
pe-aste meleaguri / Și o duc bine-n
conlucrare / Cu neamul băștinaș mai mare? / Și
chiar de unii-ți râvnesc glia / Noi
învăța-i vom omenia / Doar de-or găsi
COZI DE TOPOR. / ...Și țară și
popor mereu. // Să-i mulțumim lui
Dumnezeu,/ De toate câte ni le-a dat, / Pe plaiul nostru minunat. // Și dacă să întreb ar fi / ȚARĂ ce ți-ar mai trebui? / Doar munca și
iubirea noastră / Să te păstreze tot frumoasă.” (IUBITĂ ȚARĂ-POEZII 2013)
Cedică (Robu )Maria Georgeta (1938 - ),
născută în
Băseștii Maramureșului istoric, profesoară de limba română
timp de 48 de ani, scriitoare cu peste
zece volume de poezii, recenzii, rememorări, memorialistică familială, culegeri
de colinde, cântece patriotice, cântări religioase, pricesne. A condus un cor
de 80 de persoane cu rezultate foarte bune, actualmente conduce corul parohiei
Ulmeni-Maramureș, cor cu o armonie
deosebită și farmec de cântec popular.
A avut de suferit în viață din cauză că
tatăl era considerat mic burghez și condamnat
politic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu pe care L-a iubit toată viața, a învins toate obstacolele vieții:
„Motivația vieții mele a fost iubirea de oameni și Dumnezeu; sensul vieții mele pe care l-am căutat mereu conștientă
a fost găsirea lui Dumnezeu”.
***
4. „Căci
astfel e pravila, / Unui om pe care
vrei să-l neantizezi / Fără a-l ucide, / IA-I CÂNTECUL, RELIGIA ȘI
LIMBA- / ȘI FĂ-L SĂ-ȘI UITE ISTORIA, / Atunci
legumă e, / Precum s-a văzul.”...„Vârcolacii lumii încă mai există, / Rod osia lumii până hăt departe/ Unde s-a pus
piatra grea de temelie, / Subminând cetatea pentru veșnicie.”... „Of, cât de grea e desaga / Ce-o
purtăm în spinare / Cu neîmpliniri încărcată.”...„Nu-mi
mai găsesc liniștea / Nici lacul din care lua / Curcubeul
dragostea” (Hieroglife pe creastă
de val).
Dragomir Ignat (1947 -),
a
absolvit liceul la Baia Mare, Facultatea de Filologie din cadrul
Universității Babeș Bolyai-Cluj Napoca; a lucrat în învățământ și
în cultură; în paralel a desfășurat
de-a lungul a peste patru decenii activitate jurnalistică scriind în presa
locală și națională ; este membru U.Z.P. din România ;membru L.S.R. Filiala
Maramureș, al Uniunii Epigramiștilor din România, redactor șef al revistei „SPINUL„ din Baia Mare,
membru al Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare. A publicat volume de versuri:
„Risipiri”-2007, „Biblioraftul cu sentimente”-aceeași editură Eurotip Baia Mare; „Privirea de promoroacă”, Editura
Dacia Cluj Napoca-2011 și „Hieroglife
pe creastă de val”, Ed.Marist. Baia Mare, 2015; în anul 2012 la împlinirea
vârstei de 65 de ani Biblioteca Petre Dulfu din Baia Mare i-a editat un
documentar biobibliografic aniversar în cadrul colecției „Personalități maramureșene”; este cuprins în mai multe antologii
literare locale și naționale.
***
5. „E ziua noastră, dragi eroi! // E ziua noastră sacră! // Simțim mândria națională,
/ Cum sufletul încarcă. // Torța
nemuririi la infinit, / Dorim să ardă….// Avut cinstit și meritat, / Ce dacii l-au divinizat, / L-au proslăvit și apărat, / Iar Decebal, regele dac, / Să nu
cadă de viu, / Dușmanilor pe plac, /
Cu-n pumnal gâtul și-a tăiat. // Tribut
la turci copii am dat, / Tot neamul s-a cutremurat, Voi nu ați știut!
// Sau ați uitat? / Martiriul Horea,
Cloșca și
Crișan, Nu v-a înfiorat?// De mici
istorie-am știut, / Așa părinții
ne-au crescut, / Și pentru noi a fost
un cult, / Ce-n sânge l-am avut. // Și
ne-a mișcat orice cuvânt, / De-această țară și
pământ…./ Geaba omagieri avem, / Dacă-n mormânt, / Nemulțumiți suntem. //
Istoria noastră cu sânge scrisă, / În fața
voastră-i compromisă. // Nu vă lăudați
cu noi, / Păziți-vă hotarul țării, /Fiți demni, și-adevărați eroi.
// Tineri români, ce vă-ntristați! //
De țară nu vă–ndepărtați! // La țară nu renunțați!
Nu ne uitați, luptați ca noi! // Ce patrie frumoasă aveți voi! // Iar noi eroii din morminte, / Mai sperăm! // Tributul liniștii eterne, / Să-l avem, că-l merităm!” (Când florile-și deschid corola)
Elena Borcuti (1949 -)
profesoară de
biologie timp de peste 30 de ani în localitățile
Lăpuș, Dumbrăvița, Chechiș din Maramureș; deși majoritatea poeziilor sale sunt pasteluri, scriitoarea este atentă și la
situația tinerilor din zilele
noastre și manifestă în multe
poezii interesul pentru trecutul nostru
glorios pe care-l apreciază și-l
prezintă cu adevărata lui valoare-manifestându-se prin această atitudine ca un scriitor patriot; prin versurile sale poeta Elena Borcuti ne transmite ideea reconsiderării și
prețuirii
luptei pentru țară și popor dusă de înaintașii noștri,
astfel în primul rând apar eroii-acei
necunoscuți care au situat țara mai presus de propria lor viață.
***
Ce
utopie! Ce gâscă proastă! Una care nu vrea să înțeleagă...
6. „Aș vrea
să trăiesc într-o Românie firească, unde oamenii să ocupe locul pe care îl
merită. rsul lumii moderne, mă veți
arăta cu degetul. Boieri Dumneavoastră, dacă... veți catadicsi să o faceți. Sunt sigură că mulți nu au curajul să se privească înlăuntrul lor și să se vadă așa
cum sunt, ca apoi să se întrebe: merit să ocup un anume scaun, o funcție
într-o Direcție, un loc în Parlament
sau în Minister? În ce excelez eu încât nu se poate lipsi țara de mine? Răspunsul se regăsește în dezastrul în care ne aflăm și sună cam așa: Dacă X poate...eu de ce nu aș
putea? Să ajung Acolo, c-apoi...om vidhe! Păguboasă concepție!
Păguboasă pentru țară, nu pentru aspirant!”
Florica Bud (1957 - )
Urmează cursurile Școlii Generale din comuna Ulmeni, termină
Liceul„ Gheorghe Șincai” din Baia Mare și este licențiată a Institutului de Mine din Petroșani. A debutat în literatură în anul 1993 cu
proză scurtă, din 1998 este membră a Uniunii
Scriitorilor din România, filiala București,
este președintele Asociației Scriitorilor Baia Mare, redactor asociat
al revistei„ Nord Literar” din Baia Mare, Președinte
fondator al „Fundației Culturale Bona Fide”, membru al Organizației Internaționale
Poetas del Mundo; cărți apărute: „Pierd monopolul iubiriii-poeme” -editura
Ramuri, Craiova,2010, „Reparăm onoare și
clondire”, editura Limes, Cluj Napoca,2009, „Mariatereza sunt eu”, Editura
Rao, București 2007, „Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o
joi”, editura Dacia, Cluj Napoca, 2005, romanul „Secol de vânzare-pamflete” ,Editura Mașina de scris-2012-etc.
A
scris și multe cărți pentru copii: amintim doar: „Nu-Motanul și Zmeul-Semafor-Roșu-Galben-Verde”,
editura Clusium, Cluj Napoca,1998 și „Nu-Motanul și zmeul Pager”, Editura
Scripta, București,1995, cărțile sale sunt rodul talentului scriitoricesc
și al spiritului de observație a tarelor societății românești pe care le
scoate-n evidență cu o ironie subtilă,
dar ușor de înțeles. Pentru activitatea
desfășurată atât pe plan literar cât și social scriitoarea
patriot Florica Bud a cărei privire e îndreptată spre cetățeanul de rând, spre omul cinstit care așteaptă de la oamenii politici să-și îndrepte privirea și
spre ei, nu numai spre propriul buzunar, de-a lungul timpului a fost răsplătită
cu numeroase diplome și premii ca : 2010-Premio speciale, Academia Internaționale
„Il Convivio” Italia; 2010-Premiul revistei „Nord literar” pentru poezie,
2008-Concursul Cărțile anului 2007, Baia Mare-pentru cartea
„Mariatereza sunt eu”: 2007- Diploma de
Excelență
pentru participarea la „Zilele Culturii
Maramureșene”, Baia Mare, Premii ale Asociației Scriitorilor București,
2006 ș.a.
***
7. „Mi-e dragă țara pân la lacrimi, / Mi-e
drag și
sfânt poporul meu, / Cel obidit de grele patimi / Și pumnu-n gură pus mereu.
// Suntem săraci în astă țară / Bogată și cu codrii verzi / Pe care unii o
doboară / Și
ne transformă în cirezi. // De vite obidite-n casa / Ce ne-am zidit-o din amar/
În care-am așezat și masa / Ce pentru noi e sfânt altar. // Treziți-vă! Români din țară,
/ Treziți-vă! Și fruntea sus, / Nu suntem lumii de ocară,
// Suntem copii de dac apus. // O țară cu întinse plaiuri / Am fost cândva
pe-acest pământ, / Venit-au oști
pe frunți cu lauri, / Să ne dărâme,
pleavă-n vânt. // Dar au venit și au
plecat, / Noi am rămas pe glia noastră, / S-o apărăm că nu-i păcat / E-a
noastră pe planet-albastră!”
OANCĂ AURELIA (1948 - ),
scriitoare din Maramureș; în meserie de artă prima iubire a fost și este desenul-pictura,
iar a doua iubire este scrisul-literatura;
a scris și publicat cărți de literatură pentru copii: „ Povești de iarnă”, „Tărâmul
zânelo”, „Menelau-Miorlau și Lilica –Miaunica”, „Săniuța
fermecată”, proză: „Flămânzi din dragoste”-editura Eurotip, Baia Mare,2011,
„Floarea de câmp”, editura Eurotip, Baia Mare,2014; poezie: „Din pulberi de
stele”,editura Eurotip, Baia Mare, 2017-etc; face parte din Asociația Scriitorilor Români-filiala
Maramureș, din L.S.R.-Maramureș și
din Clubul „Spinul„ - club al
epigramiștilor din Baia Mare; în
scrierile sale manifestă interes atât pentru pastel cât și pentru poezia patriotică.
***
8. .
„ARDEALUL” este fântână de aur, / „ARDEALUL” este lacrimi de pâine, „ARDEALUL”
este dulce ca mierea / „ARDEALUL” este ciobanul cu câine... Nemărginit îi este hotarul, / „ARDEALUL” este Iisus și
Calvarul. „ARDEALULE, ARDEALULE, ARDEALULE”, / ARDEALULE, frumosule, mai frumos
ești / Ca luceafărul din lumile cerești . / Al meu ești,
al nostru ești, / Povestea cea mai frumoasă dintre povești.
Din tine s-a născut / „IUBIREA DE ȚARĂ”, întâiul fior / Tu faci să-nflorească
al vieții răzor...”.
„E RUȘINE-A
ȘI GÂNDI” / Că între noi s-ar ivi / Vreun bătut de
Dumnezeu / Să își vânză neamul său... Noi suntem oameni de
cinste, / Nu ne vindem pentru linte / Și credința-n Dumnezeu / Ne va scuti de
la rău. / Dar blăstăm și ură cază / Peste om, copil și
casă, / Care-n aste vremuri grele / Rupe a neamului proptele. / VOI ROMÂNI ADEVĂRAȚI
/ ȘI LA SUFLETE CURAȚI, / STRIGAȚI TOȚI
ÎNTR-UN CUVÂNT: / SUS AL NOSTRU STEAG PREA SFÂNT!”
Ioan M. Lazăr „Răsunet de clopot din Codru
în Chioar”
Profesor, scriitor și poet
contemporan-Cehu-Silvaniei
***
9. „Soarta cu viața apusă, / Destinului a fost supusă. // Simțurile eului se opresc, / Ale sufletului
călătoresc. // Prin punctul de trecere, / Pe toți ne petrece. // Spre
intersecția din cruce, / Marea
trecere ne duce. // Patruzeci de zile hălăduiesc, / Apoi trecerea prin cruce
zăresc, / Lumina cea adevărată, / Acasă la energia necreată. // Sufletul în
lumină divină, / Cu viața în
ardere deplină, / În energia necreată, / Din Trinitatea cea curată.” (Marea trecere)
Ioan Potop (1940 -),
scriitor din nordul transilvan, profesor de geografie,
inspector școlar, membru al
L.S.R., al Asociației Scriitorilor din Baia Mare,
autorul mai multor volume de poezii apreciate de critica literară
actuală-: „Priviri în împrejurimi și
spre înălțimi” apărut la editura Enesis Baia Mare, 2014; „Curgerea simțirii în firea trăirii” -
apărut la aceeași editură în 2015; „Tărâmuri sufletești”- 2017; poezia sa
cuprinde mulți termeni geologici și geografici care fac legătura dintre știință
și poezie, versurile poetului Ioan
Potop au o particularitate specifică care se adresează atât intelectului cât și
sensibilității cititorului; poeziile sale dau culoare „ELEMENTULUI GEOGRAFIC ROMÂN ÎN POEZIE” precum
odinioară Ion Barbu- intuind Poezia prin Matematică, Ioan Potop intuiește Poezia prin Geografie; poeziile sale au și un pronunțat
caracter patriotic cu puternice infiltrații ale credinței
creștin ortodoxe.
***
10. „Scriu despre dragoste / din ea
sunt zămislit / din prima zi / sunt hrănit cu iubire / mi-a călăuzit pașii pe ulițele
satului / pe la porți
pripite / de forfota zilei / deși am cunoscut-o mult mai târziu / după ani
de Învățare / când la școală / copilăria de alături îmi șoptea / numai pe ea s-o iubesc / că va
îngriji păsările / prin răcoarea pădurii / numai pentru mine.” (Despre dragoste)
Ioan Andreica (1943 -),
Distins profesor sătmărean s-a
născut în Homorodul de Mijloc, județul
Satu Mare; termină Facultatea de Istorie-Filosofie la București și
lucrează ca profesor în învățământul
gimnazial și liceal din județul Maramureș,
editor al publicației sătmărene
„Mesagerul Albastru”, poet, critic literar și
istoric al religiilor; publică în revista „Freamăt”-revista L.S.R. filiala
Maramureș, în revista „eCreator”, în „Mesagerul Albastru”; este membru al
L.S.R.-filiala Maramureș ; dintre
volumele publicate amintim: „Șirul cu
patimi”-editura Risoprint, Cluj Napoca, 2008; „Pelerin printre
semeni”-antologie, Dacia XXXI, 2010 etc.
Scriitorul
Ioan Andreica are la volumul de poezii „Pelerin printre semeni” următorul
motto: „UNUL DINTRE SFINȚI ESTE VIAȚA”-aserțiune
care ne duce cu gândul la calitatea vieții
unui om: dacă aceasta e plină de iubire, atunci omul se apropie de sfințenie; în schimb dacă această viață e lipsită de iubire, atunci omul e mai aproape de Mamona. Această
carte este exprimarea iubirii autorului față
de oameni, față de copilărie, părinți și
mai ales față de sufletul său pereche
imaginativ sau din viața aceasta.
Scriitorul creează o atmosfera lirică în care-și
exprimă sentimentele cu patos și
determinare față de tot ceea ce-l
înconjoară. „Atunci când viața ți se pare grea,/iar tu vrei să izbutești /trei arme trebuie să ai /să uiți, să ierți
și să iubești.”
***
11. „Sufletul
mi-e gri ca cerul / Înainte de-o furtună mare / Și
se face negru ca inima care / Aparține
celui puternic în sens rău, / De care ne-ocrotește
numai Dumnezeu. // Când îmi explic ceva neînțeles
/ Și apelez la rodul științei
cules. // Devenind ateu abia am înțeles
/ C-am băut din pocalul cu stres / Și-mi caut liniștea
cu Iisus în gând / Bând și căutând
adevărul la fund, / Apare coroana de spini ca un curcubeu / A fiului Iisus
trimis de Dumnezeu, / De atunci plâng și
mă căiesc c-am fost ateu / Convins că și
știința-i opera lui Dumnezeu” (Știința-i opera lui Dumnnezeu).
Ioan Meteș
Morar - Chelințanu (1954 -),
scriitor patriot al nordului
transilvan, născut în Ulmeni-Maramureș, copilăria și-a
petrecut-o în satul Chelința, azi
cartier al orașului Ulmeni, în poezie a
debutat în anul 1976, în 2011 a publicat „Monografia satului Chelința”la editura Eurotip din Baia Mare, în
2012 publică volumul de poezii „Suflet de-o clipă” la editura Transilvania din
Baia Mare; în 2013 apare volumul de-poezii„Valuri de plumb”la aceeași editură; în 2014 completează și reeditează „Monografia satului Chelința„ publicată în același an la editura Risoprint din Cluj Napoca. Cerul poeziilor
scrise de Ioan Meteș Morar Chelințanu strălucește
prin invocarea amintirilor din copilărie, prin exprimarea dragostei față de neam și
țară; scriitorul încearcă un răspuns la
unele întrebări existențiale; poeziile sale au în centru ideea iubirii
aproapelui într-o lume meschină și
trecătoare.
***
12. „De ce să-ți cer, ție,
domnule oarecare, / Acolo sus cocoțat,
din întâmplare, / Dreptul de a-mi iubi țara
neîncetat, / Când tu, pentru ea nu ești
decât un nimic, Om politic, care a distrus-o mereu,/ După placul său. // E drept, eu am știut mult mai târziu, / Că m-am născut în
această țară, / Când mama, bolnavă, / Mi-a spus într-o târzie primăvară, / Să-mi
iubesc glia strămoșească, /Ca pe bolta cerească, În glia în
care murit-au străbuni, / Secerați de săbii și gloanțe,
/ Mânuite de turci și de huni. // Tu, domnule, care,
venit de nicăieri, / Cu bani și
false averi, / Conduci o țară ce
nu-ți aparține / Și
o împarți adesea după interese
meschine, / Ar trebui să știi că
politica ta, / Calcă-n picioare dragostea mea, / Pentru țara în care tata a luptat, / În războaie
mondiale, neîncetat…./ Ce păcat de această sfăntă și preafrumoasă glie, / Condusă de trădători și iubitori de bani, în cecuri de-o mie. //
Ce nu-și mai frânează nici
pofta, nici ura. // Mă rog ție,
Doamne, închide-le gura, / Prin care patriotismul proclamă, / Ca-ntr-o falsă
reclamă. // Mă rog ție,
Doamne, oprește-i odată, Și fă din România o țară curată, / În care țăranul sărac, să zâmbească iar, / Trăgând cu
plugul brazda-n hotar, / Și-n satul său
așezat în vale, / Bătrânele să cânte
priceasna cea mare. „Ce-i asta?”
Iacob
Oniga
membru al Ligii Scriitorilor Români și
al Uniunii Scriitorilor Europeni din Republica Moldova, prezență activă în cadrul cenaclurilor din Baia
Mare; debut literar cu poezii în cotidianul „Opinia” din Baia Mare în 1997-continuând până-n anul 2002; în 2003
îi apare prima carte-jumătate proză și
jumătate poezie cu titlul „Am fost odată
pe pământ”; în 2014 apare proza „Câștigă fără să ucizi„; în 2016 volumul de
poezii „Iubiri dintr-un sertar” - cărți tipărite la Editura „Eurotip” din Baia Mare. Scriitorul abordează o largă paletă
tematică; de la iubirea naturii la iubirea țării și a poporului din care face
parte, de la credința creștină la întrebări filozofice ce-și așteaptă
răspunsul; de la tradiție
la modernitate-se înscrie în noul curent literar teoretizat la noi de reputatul
scriitor Al Florin Țene și anume curentul „proglobmodern”
***
13. „Suntem prin lume trecători / un
simplu praf de stele / și, chiar de suntem muritori, / ne vrem întorși
la ele. // Noaptea pe cerul limpezit, / vedem ce lungă-i calea ; // că
Universu-i infinit / și atunci
ne-apucă jalea / Dar sufletul nemuritor ; / ne cere să visăm, / să
îndrăznim cutezător, / spre stele să zburăm. // Al nostru vis va fi plătit, /
căci vrem să se-mplinească, / cu dorul
nostru infinit / de bolta cea cerească! ” (Praf de stele).
Milian Oros (1955-).
născut la Someș-Uileac-la
17.06.1955, județul Maramureș ,
studiile liceale le face la Baia Mare, apoi cele superioare în cadrul ACADEMIEI
MILITARE, FACULTATEA DE ELECTRONICĂ-acum redactor șef al revistei „FREAMĂT”-revista Cenaclului Ligii Scriitorilor
Români-filiala Maramureș ; membru
în colectivul redacțional al revistei „Clepsidra de cristal” din orașul Tăuții-Măgherăuș ; colaborator al multor ziare și reviste din țară
și din străinătate; scriitor român aparținând nordului transilvan, cu o mare putere de pătrundere și cunoaștere
a sufletului uman și redarea stărilor
acestuia în poezii tradiționale, dar
mai ales in romanele sale : « JURNALUL «- roman psihologic și de dragoste : »CULORILE
DESTINULUI» - romanul suferinței unui
om in timpul regimului de tristă amintire – regimul comunist
totalitar ; »FEMEIA DIN VIS »-roman ce te poartă-n trecutul
istoric daco-roman , dar și în
prezentul contemporan autentic românesc prin personajele imaginate de autor
care realizează printr-un arc de timp prezența
lor atât în trecut, prezent, cât și în
viitor : trilogia dedicată bravului luptător Vlad Țepeș prin crearea
culorii epocii ne prezintă vitejia luptătorilor români împotriva Semilunei având în frunte un neînfricat apărător al țării ; romanul istoric
„DRAGONUL” ; romanul de dragoste „IOANA” ; romanul „BODAVA” te face
să pleci în căutarea unei cetăți
dispărute în negura istoriei etc.
***
14.
eter! // Dacă ai ști aievea / Despre ce vrei, ce poți,
/ Mereu citi-vei lumea / Din zile și din nopți. /„Dacă Dumnezeu îmi cere
/ Să fiu ce mă constrânge / N-aș
mai trăi o clipă, / Viața mi s-ar stinge. // Dacă din cer și
duhul / Pe noi s-ar coborî / Aș ști că Dumnezeu / Deloc nu ne-ar urî! // Dacă
ai ști
creștine,
/ Că Dumnezeu e cer / Ai respira și clipa/
Curată-ți din / Nimic nu e în
haos, / Nici haos în nimic, / Căci totul e un adaos / Teluric, mic cu mic. (Cerul e Dumnezeu)
Mariana Cristina Popan
(1974 - ),
profesor pentru învățământul primar în Baia Mare ; publică poezii și studii de cercetare în reviste și cărți
școlare și
extrașcolare: „Revista de Matematică”,
„ Revista de Educație Ecologică”,
„Familia mea”; volume de poezii și
proză-„Poezii cu prichindei, pentru părinți
și bunici”, Baia Mare, 2006, „Eu nu
sunt...EU exist...”, Târgoviște, 2016,
Publicații on-line „Călătoria albastră
a perlei”, Pitești, 2014; autoarea și-a exprimat existența artistică printr-o negație:
„Eu nu sunt...eu exist...” fiind extrem de atentă la tot ce-o înconjoară atât material cât și spiritual: „Sunt dragoste și ură.../ Sunt vechi și
re-nnoit.../ Sunt eu, a ta oglindă, /
Sunt tot ce ți-ai dorit.”
15.
„Mari carențe are democrația și,
acest fapt, ar trebui să dea de gândit celor care știu ce a însemnat comunismul și
știu crimele, dar, tac și închid ochii. De ce și până când? Dacă fărădelegile naziste sunt
mereu căutate și înfierate, ce piedici sunt pentru ca justiția
mondială să nu întoarcă talerele balanței
și înspre crimele comuniste?” Articol
„PROCESUL COMUNISMULUI! URGENT” apărut în „ Opinia”-1998.
„Emil
Constantinescu a făcut o mare greșeală
care va costa și va întârzia
reinstaurarea democrației. Iată cum.
Domnul președinte a promis că nu se vor
întâmpla epurări politice. Dar acum vede și
Domnia Sa că nu poți păși pe un drum nou cu oamenii vechiului regim.
Nu epurări. Schimbarea tuturor celor care au servit cu credință vechiul regim criminal și trădător de neam și țară....Galbeni la
nume, îl suspendă din partid pe o
perioadă de un an pe CONSTANTIN TICU DUMITRESCU. Pentru că s-a pus în slujba
aflării adevărului sau pentru ce, domnilor? Pentru ce?/Creștinește
nu-i!” Articol: „GALBENI CA TURTA DE CEARĂ” apărut în „Glasul Maramureșului-”1997.
VASILE MORAR-n.2 noiembrie 1949 în
localitatea Chelința, județul Maramureș;
debutează în poezie în revista „Flacăra„-1981; în 1983 apare în culegerea
„13poeți”, editura Eminescu-fiind
remarcat de critica literară; începând cu anul 1995 i-au apărut 10 cărți de poezie și
4 de publicistică; susține rubrici de
atitudine în presa locală; este membru fondator al L.S.R.-filiala Maramureș; membru al U.S.R.-filiala Sibiu; volume de
poezii: „De Vasile Morar” ed. Gutinul 1995, „Evanghelia după Ioan”, ed. Proema,
2007, „Nu vă temeți”- vol. I, II, III,
ed. Transilvania, 2011, 2012, 2013-etc; volume de publicistică: „Armata de
teracotă”, ed. Enesis, 2008, „Bufnița roșie”,
ed. Transilvania 2011-etc; Vasile Morar a câștigat
multe premii la concursuri naționale și internaționale;
Marele premiu la Festivalul de POEZIE din Sighetul Marmației, 2007, Premiul Societății
Scriitorilor Danubieni la Festivalul Internațional
de Poezie Mihai Eminescu, Tr. Severin, 2010, amintim premiul „Cartea
Anului”-2017 etc.
Scriitorul și
jurnalistul inteligent Vasile Morar surprinde în scrierile sale cu ironie și umor într-un stil inconfundabil și cu un real spirit critic atmosfera politică și
tarele societății noastre după așa
zisa revoluție din 1989.
16.
„Începutul Postului Mare și tot postul
este un război duhovnicesc, cu patimile și
păcatele, în care este implicat vrăjmașul,
adică ispititorul, și nu putem să-l
învingem dacă nu renunțăm la ceva, dacă
nu acceptăm să ne răstignim de bună voie. Să răstignim pofta de prea multă
mâncare și prea bună, pofta de băutură,
să renunțăm la țigară, la petreceri lumești,
la răutăți. Nu se cuvine să postim doar
de bucate de proviniență animală și să le schimbăm cu cele de origine
vegetală, ci se cuvine să postim și de răutate, de vorbe urâte și de gânduri rele, de atitudini nefirești din punct de vedere omenesc, creștin, să ne schimbăm felul de a fi și de a gândi”. CUVÂNTUL EPISCOPULUI
PREA FERICITUL PĂRINTE EPISCOP IUSTIN-
(n.23 iunie 1961, Rozavlea-Maramureș)-este
episcopul Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Între anii 1994-2016 a fost
arhiereu vicar al Episcopiei Maramureșului și
Sătmarului sub numele de „Sigheteanul”. A
luat contact cu viața monahală
la „Mănăstirea Sfânta Ana” din Rohia unde și-a
petrecut vacanțele la finalizarea claselor a VIII-a și a IX-a, atât de mult s-a atașat de viața
de mănăstire încât i-a spus mamei sale, care l-a crescut singură de la vârsta
de opt ani că: „Eu aici vreau să rămân”-hotărâre care din acea clipă a rămas
definitivă. A urmat Seminarul Teologic din Craiova și Sibiu, în anul 1985 a fost hirotonit
diacon și
preot pe seama Mănăstirii Rohia. L-a avut ca naș
de călugărie pe episcopul Iustinian Chira, fiind licențiat în teologie la Institutul Teologic Ortodox de grad
Universitar din Sibiu, în 1992 a fost
ales stareț al Mănăstirii Rohia.
Ca
activitate pastoral misionară alături de Episcopul Iustinian a târnosit și resfințit
biserici, a hirotonit preoți și diaconi, a coordonat sectoarele culturale,
patrimoniul și cultura
bisericească; în Eparhia Maramureșului și
Sătmarului în anul 1999 a preluat grija lucrărilor de construire ale noii
Catedrale Episcopale-al cărei demisol a fost târnosit în anul 2003 de către
Prea Fericitul Părinte Teoctist Arapașu
al României și de către Prea Fericitul
Părinte Petros al VII-lea-Patriarhul Alexandriei; din 27 decembrie 2016
Preasfințitul Părinte Iustin Hodea este
noul chiriarh al Episcopiei Maramureșului
și Sătmarului. Ceremonia de întronizare
a avut loc la Catedrala din Baia Mare. Delegatul Preafericitului Părinte
Patriarh Daniel la eveniment a fost Preasfințitul
Părinte Vaarlam Ploieșteanul-Episcop
vicar patriarhal. Sfânta Liturghie a fost oficiată de 18 ierarhi ai B.O.R.;
slujba a fost prezidată de Înaltpreasfințitul
Părinte Andrei-Mitropolitul Clujului, Maramureșului
și Sălajului.
17. FOST-AU UN CUZA,
FOST-AU UN ȘTEFAN...DAR FOST-AU ȘI-UN BOGDAN
„Treziți-vă români, treziți-vă români/ Și tu frumoasă țară,/
Treziți-vă, ieșiți, strigați, ieșiți.../ ieșiți din amorțeală,
/Că nu mai vrem...nu vrem...nu vrem. /pe-acest pământ să fie, / Ce nu s-a
auzit...ce n-a mai fost...ce este.../ în tine, Românie!
Ce
e acum? Ce e acum în tine, țară, /e un
haos total, /Nu e nimic de bine, nu e curaj, nu e virtute, /ci-un haos
general./ De s-ar trezi un Ștefan...Domn
Stefan, sau un Vodă Bogdan-/ pe loc ei ar muri, /La fel ar fi și Cuza...și
Cuza, nici el...nici el.../ n-ar vrea a mai trăi!
Ei
au avut curajul...curajul...curaj.../de-a merge la război, /Noi:...Noi??...cu
toții/ dăm astăzi înapoi...cu toții, dăm înapoi,/ Curaj n-avem, n-avem
curaj...n-avem tărie, /și n-avem
demnitate, / E-un haos general...așa nu
se mai poate, e haos chiar în toate...așa
nici că se poate.
Trezește-te, tu, țară...tu,
țară /care ai fost și ești
frumoasă/ Și adă-ni-l pe Cuza...sau pe Ștefan Vodă,/ sau pa Bogdan Vodă, mai
adă-ni-l acasă, /Să facă ei dreptate, dreptate...să umble.../cu ocaua, să
strige la unire, /Să fim cu toții-n
cuget...un cuget, un cuget și-o simțire.
Astăzi...astăzi...trecut-au
anii și.../și multe veacuri, dar.../Ne batem noi cu noi...noi între noi...
/ne batem în zadar./Ieșim, ieșim, strigăm, luptăm, strigăm în stradă/ și nimeni nu mai știe, /Ce se întâmplă-n tine...în tine.../Frumoasă și mândră Românie!
Justiția e oarbă?...așa să fie?...așa să
fie?!/unde e astăzi Cuza?/ Unde-i ocaua lui cea mică?/De ce...de ce e verde-n
codru, frunza?/ Jucăm hora unirii...jucăm hora unirii.../ în mijloc de
cetate.../ Și ne urâm...și ne urâm...și
ne urâm...soră cu frate, /nu ținem cu
dreptate, ci ne urâm de moarte!
Iertare-ți cer...cu plecăciune, mare domn Cuza,/ ție Cuza Vodă, iertare-ți cer/
Și ție Vodă Ștefan...Ștefan Vodă...plecat.../ plecat...plecat și tu spre cer, /Iertare-ți zic...iertare...iertare.../și iar...și
iar...și iar.../ Gândindu-mă la
voi...un Cuza...un mare domn Ștefan,
/gândindu-mă la voi...MURIT-AȚI ÎN
ZADAR, /De v-ați trezi acuma...totul...totul v-ar fi amar!
DE V-AȚI TREZI ACUM...ACUM DE V-AȚI
TREZI,/
ÎNTOARCE-VĂ-VEȚI
IAR...ȘI IARĂȘI AȚI
MURI!”
AUREL BELE(PSEUDONIM VASILE BELE)
BAIA MARE-IANUARIE 2018-ROMÂNIA
VASILE BELE-n.1970 în localitatea Baia
Mare-absolvent al Facultății de
Litere-română-etnologie- cu masterat în etnoturism cultural; poet și scriitor aparținând nordului transilvan, a publicat numeroase volume de
poezii din care amintim: „Poezia nunților
pe Fisculaș”„ Încercări desculțe”, „Toponimia satului Chiuzbaia” ,numeroase
volume în colaborare și cooperare;
apariții literare în revistele:
„Singur”, „Armonii culturale”, „Antologiile literar artistice ”ale editurii
NAPOCA NOVA-; premiat la Festivalul de poezie și
folclor „Vasile Lucaciu”-Cicârlău- secțiunea
Folclor; în 2013 propus a fi JANDARMUL ANULUI de către Inspectoratul Județean de Jandarmi Maramureș; 2017-Diplomă de vrednicie –oferită de
Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului
și Sătmarului etc.
18.
„Țara noastră are lanuri mănoase,/ Câmpii întinse,
case frumoase,/ Cine să le vadă și
să le admire/ Când părinții au plecat în pribegire? Casa
nu-i casă, școala nu-i școală,/ Bunica-i rămasă, mâna-i întinsă,/ Pâinea-i amară ce se-aduce pe
masă/ Cântare fără rost într-o țară
frumoasă.
Părinții-s departe-Europa cercând/ Copiii acasă
mai mult suspinând, /Dar vine o vreme când toate se așază, / Ceața dispare, oamenii se
îmbrățișează, E timpul să te-întrebi mereu/ Țara e fără speranță/ Doar credința-n Dumnezeu?/ Neîmplinite aceste versuri/ Creionate-n curcubeu?/ Etern
e verdele de-acasă/ Sunt pietre ce-ne ating cu drag, / Bunica ne așteaptă-n prag/ Privind mereu spre zări străine/
Doar, doar se va întoarce cel drag!/
Cine a fost de ne-a trimis/ Ne-a împrăștiat
pe zare?/Când aici avem de toate: /Muncă, cinste, bunătate/ Delta, Marea și Carpații/
Sunt ca frații!. / Vom fugi departe-n Sfera/ Altor legi și altor țări./ Când aici ne atrage pământul/ Tot ce-i românesc și rar?/ O, Doamne!-Adu-i înapoi/ Pe cei
plecați de lângănoi/ Și ne scoate din nevoi/ Și ne dă conducători
noi!/ Primăvară-roșu-sângeriu/ Pe Retezat nori alburii/ Flutură
steagul alb al prieteniei cerului cu pământul/ Umbre în zigzag/ Pietre, ape,
lacuri, bolovani, brazi și flori albe/ Clipe de
viață cu speranță/ Cai și
mânji în galop peste Transilvania
mea dragă/ Viață sălcie de Românie!”
Poezia Țara
mea, frumoasă Românie!
OLIMPIA
MUREȘAN (născută Cioica)-n
1946 –în localitatea Câțcău-Cluj,
scriitoare din nordul transilvan, eseistă și critic literar-membră a L.S.R.-filiala
Maramureș; a urmat Școala Pedagogică din Cluj absolvind în 1966, iar în 1971 a încheiat
studiile universitare la Facultatea de Filologie din cadrul Universității clujene „Babeș-Bolyai” specialitatea Limba și
literatura română-Limba și literatura italiană:
a lucrat în învățământ peste 40 de ani
ca profesor de română-dar și ca învățătoare.
A debutat în revista Liceului
Pedagogic cu un reportaj de călătorie-„De la Ciucea la Târgu Jiu”; a activat în
prestigiosul Cenaclul literar
„Echinox”din Cluj; a publicat
zeci de articole în revistele de specialitate din învățământul primar și gimnazial; a colaborat cu texte la revista
națională Lumea Misterelor; la Constelații Diamantine, Universul Școlii-Ulmeni, ziar Informația Zilei de Maramureș,
Normaliștii Clujeni-unde este printre fondatori; revista Freamăt a L.S.R. Maramureș;
în ultimii ani a semnat numeroase prefețe,
postfețe și
recenzii de carte, multe dintre acestea fiind publicate în antologiile Napoca
Nova-unde are calitatea de colaborator permanent; volume apărute: 2014-„Cugetări” (mai mult
sau mai puțin celebre); 2016- „ Asta-s
Eu”-culegere de articole literare, memorii, eseuri, recenzii de carte;
în colaborare „”-vol. VI „1 001
CUGETĂRI”-vol. X, „1001 CUGETĂRI” și
„1001 CUGETĂRI” vol. XI-apărute
la Editura Napoca Nova în anii 2011, 2016 și
2017-toate scrise împreună cu distinsul preot Ilie Bucur Sărmășanul din localitatea Sărmaș de Mureș.
TOMA G. ROCNEANU- EXTRASE DIN...„SPIN” EPIGRAME ȘI
CATRENE
S-a
născut la data de 18 noiembrie 1943 în Rodna Veche, județul Bistrița, acum
locuiește la Baia Mare. Scriitor
maramureșean-EPIGRAMIST DE SEAMĂ-care
surprinde atât aspectele pozitive, dar mai ales cele negative din observarea
societății românești actuale- LE TRECE PRIN FILTRUL
PERSONALITĂȚII SALE –REALIZÂND UN
TABLOU UMORISTIC PRIN VERSURILE SALE INSPIRATE- membru al Asociației Scriitorilor Baia Mare, membru al
Clubului Epigramistic „SPINUL” Baia Mare și al Uniunii Epigramiștilor
din România, membru al Ligii Scriitorilor Români CLUJ-NAPOCA; acumulând de-a
lungul timpului numeroase mențiuni,
premii și diplome în urma participării
la diferite concursuri : Diploma de merit-Cenaclul scriitorilor Baia Mare-1995:
Diploma de onoare-Consiliul Județean,
Prefectura Maramureș, Insp. Școlar Județean-1997:
Cartea anului-2005; Profesorul anului 2005; Locul-I la Festivalul de la Vișeu 2010; Diploma CASPEV-2015; este
cronicarul Ligii Scriitorilor –un om care înregistrează cu precizie matematică
tot ceea ce se întâmplă la ședințele acesteia, astfel apar recenzii, articole
de informare publicate în ziarele locale-„Informația
zilei”-cotidian din Maramureș sau pe
internet etc.
20. „ Crăciunul, iată o magnifică
sărbătoare, de o încărcătură spirituală cu totul aparte. Ea este cea care a
asigurat drumul perfecționării prin viu
grai a celei mai frumoase, mai înălțătoare și
mai complexe manifestări artistice a sufletului uman: COLINDA. Colinda înseamnă bucurie, înseamnă înnobilare
spirituală eternă, pentru că am murmurat-o cu toții,
din fragedă copilărie, până în amurgul vieții
noastre. Colinda înseamnă nu numai bucurie și
trăire adâncă, ci înseamnă și renaștere spirituală, căci la fiecare Crăciun,
prin ea toți îmbrăcăm noi straie ale
sufletului. Colinda înseamnă aspirațiile
noastre spre mai bine, în acest moment de cumpănă dintre ani, în care timpul ne
mută pe toți, moment în care parcă
uităm cu toții ce a fost greu, în anul
care s-a scurs, și pășim mai încrezători către noul an. „COLINDA-O
CARTE DE SPIRIT ”de
PAMFIL BILȚIU-(n.1939, Făurești, Maramureș),
folclorist de seamă din nordul transilvan, preocupat de cercetarea culturii
populare-urmează Liceul „Gh. Șincai”
din Baia Mare și Facultatea de
Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj; profesor la Băsești, redactor la ziarul „Pentru socialism”
din Baia Mare, bibliotecar la Biblioteca Județeană,
inspector la Inspectoratul pentru Cultură al județului
Maramureș, pasionat cercetător al
folclorului și etnografiei maramureșene, are preocupări pentru filmul etnologic,
realizează emisiuni de valorificare a etnologiei și
folclorului la posturile naționale și locale de televiziune. A frecventat
cenaclurile: „Arta”, „George Coșbuc”,
„Nord-”Baia Mare; a publicat numeroase
recenzii, articole, studii în ziare și
reviste județene și naționale-
participând la sesiuni de comunicări științifice și
literare. Din volumele publicate amintim: „Poezii și povești populare din Țara Lăpușului”-București, Minerva-1990; „Făt-Frumos cel Înțelept”-o suită de basme, povești, legende, snoave și povestiri din județul
Maramureș-Baia Mare, Gutinul-1994;
„Antologie de folclor din județul
Maramureș”-Baia Mare-1980; „Sculați, sculați,
boieri mari”-colinde-Cluj Napoca-1996; „Izvorul fermecat”-legende mitologice
Gutinul, 1999 etc. Scriitorul și etnologul
PAMFIL BILȚIU a contribuit prin
scrierile sale la dezgroparea comorilor folclorice autentice și la promovarea spiritualității românești.
Prof. Olimpia Mureșan, L.S.R. Maramureș
Preot Ortodox Român Ilie
Bucur Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu