Prima echipă de campanie electorală

În ciuda faptului că anul viitor vor avea loc două rânduri de alegeri, pentru Parlamentul European şi alegeri prezidenţiale, până în acest moment nu există decât un singur candidat sigur: Klaus Iohannis. Doar actualul preşedinte a anunţat în mod ferm că va candida pentru un nou mandat.

Europarlamentarele vor avea loc în luna mai. Mai sunt doar 9 luni şi niciun partid nu a prezentat o listă cât de cât sigură.

Se fac presupuneri, se mai discută pe grupuri-grupuleţe în interiorul partidelor, însă nimeni nu are o poziţie oficială.

Asta şi pentru că nu sunt suficient de siguri pe scaunele lor nici şefii de partide.

Nu stă confortabil nici Liviu Dragnea, nici Ludovic Orban. Din motive diferite. Unul are deasupra capului sabia lui Damocles, ţinută de cine ştie ce complet de judecată, poate şi de vreun procuror care va descoperi cine ştie ce, iar celălalt, scăpat de problemele juridice, este contestat în propriul partid.

Poate că în momentul întocmirii listelor electorale pentru Parlamentul European PSD şi PNL vor avea în frunte alţi preşedinţi.

Alegerea preşedintelui României, deşi data alegerilor prezidenţiale este undeva prin octombrie-noiembrie, este o problemă mai arzătoare la ordinea zilei decât alegerile din luna mai.

Cu toate că preşedintelui, conform Constituţiei, i se conferă un rol semi-prezidenţial, adică se bucură de o semi-putere, în realitate şeful statului este considerat cel mai influent, cel mai puternic om politic din România. Prerogativele lui sunt însă limitate. Dacă preşedintele nu are guvernul său, se trezeşte că aleargă cu picioarele în sac.

Klaus Iohannis nu poate face mare lucru. Atâta vreme cât adevărata putere se află la Executiv şi majoritatea parlamentară îi este ostilă, singurul lucru pe care-l poate face este să se posteze în poziţia de opozant. Prin urmare el se opune la tot, cu convingerea că face ceea ce doreşte electoratul care l-a votat.

Dar este sigur că şi-a păstrat electoratul? Aici se află marea necunoscută. Tocmai din această pricină, cu o grabă ce pare suspectă, PNL organizează prima echipă de campanie electorală. Se desemnează un grup de persoane, cele mai bune din partid, care vor conduce campania pentru realegerea preşedintelui Iohannis.

Cele 10-12 persoane devin în felul acesta „greii” PNL. Este un prim pas spre o nouă structură de putere. Se poate presupune că fiecare dintre ei va avea posibilitatea să-şi aleagă funcţia pe care şi-o doreşte. Unii vor dori să candideze la europarlamentare pe locuri eligibile. Alţii vor dori să facă parte din viitorul guvern, care s-ar putea instala fie anul acesta, prin căderea guvernului PSD-ALDE, fie după alegerile prezidenţiale din 2019.

Constituirea primei echipe de campanie nu înseamnă liniştirea deplină a apelor în PNL. Candidatul prezidenţial merge în alegeri în tandem. Liderul partidului devine fie candidat la preşedinţie, fie la şefia guvernului. În cazul PNL, viitorul premier nu poate fi altul decât Ludovic Orban. Aici este marea problemă. Contestarea liderului nu este de natură să întărească partidul.

PNL va trebui să rezolve această problemă cât mai urgent. Până atunci se pot face multe speculaţii pe marginea situaţiei din partid, pe capacitatea lui de a mai câştiga odată alegerile cu un candidat ca Iohannis, cu capacitatea lui de a intra la guvernare în frunte cu un premier ca Ludovic Orban.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei de Maramureş