Vina de a fi sărac

Vecinul de bloc îmi întinde un tabel cu titlul „Fără penali în funcţii publice!” şi-mi cere să-l semnez şi eu. Este o iniţiativă cetăţenească de modificare a Constituţiei, dar îmi spune mai întîi că: medicul nu i-a eliberat certificatul de persoană cu handicap. Am semnat, cînd oamenii din jur au probleme, orice cale de a-i ajuta este bună!

Oare de ce nu protestează orăşenii împotriva hranei scumpe şi de proastă calitate, de ce nu acuză bolile endemice, poluarea remanentă, discrepanţele dintre bogaţi şi săraci, pensiile speciale ale parlamentarilor şi ale primarilor?… Se raliază la ideea ca persoanele condamnate penal să nu ocupe funcţii publice, pînă la albirea cazierului. Se ridică împotriva penalilor şi cer să fie excluşi din politică. Vor justiţie, nu pun preţ pe libertate, ci doresc o condamnare eficientă pentru gulerele albe. (Este de fapt o manipulare a bunului simţ românesc!)

Iniţiativa are alt scop, să condiţioneze numirea miniştrilor şi preşedinţilor de cazierul penal. Dreptul de a fi ales este supus deja unor restricţii, instanţele restrîng drepturile electorale ale condamnaţilor pentru infracţiuni grave. O interdicţie absolută ar afecta drepturile omului şi libertăţile fundamentale, însă mai multe state europene împiedică persoanele condamnate penal să candideze, chiar dacă au fost reabilitate, amnistiate sau dezincriminate. Politicianul trebuie să aibă cazier curat (cu toate că asta nu garantează onestitatea şi moralitatea sa).

Politica actuală este legată de fenomenul deprofesionalizării, cîtă vreme miniştrii nu sînt pregătiţi gradat pentru portofoliu şi din această cauză fac greşeli grave, urmate de reclamaţii. Nu sîntem egali, potenţialul ne este dat de nivelul de educaţie şi cultură. Nu toţi avem abilităţi superioare, dar ne-ar fi de mare folos aceea de a asculta şi a identifica elementele care aduc progres social.

Sîntem o comunitate formată din indivizi blocaţi în surse unice de informaţie, fără alternativă. Dialogul, inclusiv prin mass-media, este un susţinător principal al inteligenţei unui popor. Cititorii primesc informaţii din perspectiva intelectuală, pentru a discerne adevărul de inutil. Cei cu ezitări în convingeri au nevoie să fie ajutaţi cu susţineri din surse diferite. Reproşurile şi certurile au efect distrugător, deşi antipatia şi starea de stres sînt normale în viaţă (dacă nu se exagerează), ne ajută să ne protejăm, să ne emoţionăm în faţa cuiva, să aruncăm vina pe alţii…

Pentru ce protestează românii? Sîntem săraci, slabi şi am dori să fim bogaţi şi puternici, precum politicienii cu averi al căror caracter licit se prezumă. Adevărat, n-avem libertate economică, nu deţinem proprietăţi, ci doar forţa de muncă pe care ne-o vindem. Omul pe fluxul de fabricaţie se simte discriminat şi apare respectul faţă de bogăţie. Prăpastia dintre clasele sociale se adînceşte, omul de rînd este închis în sistem, cumpărat de capitalist. Inegalitatea aceasta doare şi ajutorul potentatului umileşte. Soluţia ar fi ca indivizii de succes să adune puterea cu moderaţie, iar noi să ne mulţumim cu ce avem. În caz contrar, vom fi mereu nemulţumiţi – şi niciodată lucrurile nu vor fi cum ne dorim.

Protestele permanente, organizate, după cum vedem la oraş, sînt acţiuni de învrăjbire ce afectează nu doar ţara, ci şi buna convieţuire. Cei revoltaţi se retrag în grupul lor şi iscă tensiuni, creează adversităţi, antipatii, răfuieli, reglări de conturi. Preceptele să fii cinstit, să nu dăunezi celui de alături şi să-i dai fiecăruia ce i se cuvine sînt alterate, democraţia degenerează în demagogie, de jos pînă sus. Protestăm în fel şi chip, ne urcăm pe statui şi facem semnul svasticii, sîntem violenţi verbal şi dăm semne de toxiinfecţie mentală…

Totuşi, haideţi să semnăm tabelul, pentru că vorba spusă din suflet are multă putere!

Autor: Nicolae Goja

Sursa: Graiul Maramureşului