Desigur, este vorba despre cum este gândită arhitectura statului. Şcoala
este fundamentul unei societăţii, în timp ce alegerile sunt simple accesorii
ale politicii, ale democraţiei.
Prezenţa la vot nu reflectă gradul de cultură şi
civilizaţie al unei ţări. Dimpotrivă, pe măsură ce o ţară este tot mai
dezvoltată, interesul cetăţenilor pentru politică scade. În perioada modernă,
sau postmodernă, pe care o străbatem, mai puţin de jumătate din cetăţenii cu
drept de vot se prezintă la urne. Absenţii îi lasă pe alţii să decidă pentru
ei. Acest lucru nu înseamnă că absenteiştii nu au opinii politice. După alegeri
ei sunt cei mai nemulţumiţi de modul în care s-au făcut alegerile. Absenteiştii
sunt cei mai necruţători critici ai aleşilor, fie că este vorba despre
alegerile locale, parlamentare sau prezidenţiale.
Din întâmplare, anul acesta începutul anului şcolar
coincide cu desfăşurarea alegerilor locale. Este uşor de observat că guvernul
militează pentru începerea cursurilor cu tot riscul la care sunt supuşi copiii,
cadrele didactice, familiile copiilor. Opoziţia este ba împotriva începerii
anului şcolar, ba împotriva organizării alegerilor, dar critică guvernul pentru
că nu a permis deschiderea resturantelor mai devreme.
Este cât se poate de evident, că trebuie ţinut seama
de variantele propuse de guvern.
În procesul complex de desfăşurare a cursurilor au
fost atrase şi autorităţile locale, primarii. În ciuda acestui fapt,
responsabilitatea cade cu totul în seama partidului care se află la guvernare.
PNL va plăti electoral dacă lucrurile vor merge prost.
Alegerile locale sunt prea aproape de începerea
anului şcolar, 14 septembrie, pentru ca votul din 27 septembrie să fie
influenţat în mod decisiv de modul în care se vor desfăşura cursurile.
În schimb, organizarea anului şcolar în condiţii de
pandemie vor influenţa alegerile parlamentare. Este un lucru elementar pe care
îl ştie fiecare expert în campaniile electorale că un partid oprimat în
opoziţie tinde să se răzbune câştigând alegerile.
Despre PSD se pot spune multe lucruri, dar nu se
poate afirma că nu a fost un partid oprimat, pus la zid, pe drept sau pe
nedrept, nu numai de adversarii politici, începând cu preşedintele ţării, ci şi
de unele instituţii ale statului. Nici mass media nu a fost prea îngăduitoare
cu partidele de opoziţie.
PSD are, aşadar, toate motivele să se răzbune. Nu
există răzbunare mai cruntă decât câştigarea alegerilor. Cele locale se pare că
nu mai pot fi câştigate de PSD.
În schimb, scorul
alegerilor parlamentare poate fi răsturnat. Cu o condiţie. Dacă opoziţia
intră în alegeri unită, după o formulă deja consacrată, care a dat rezultate.
PSD, Pro România şi ALDE pot câştiga împreună mai mult decât separat. Desigur,
teoretic, se poate realiza şi o coaliţie a partidelor de dreapta. Teoretic se
poate, practic este imposibil să aduci sub acelaşi stindard USR-PLUS cu PNL.
Dacă fiecare partid a decis să-şi verifice forţa
proprie şi la locale, ne putem imagina ce război va fi la parlamentare.
O cauză a absenteismului foarte ridicat o constituie
fărâmiţarea formaţiunile politice. Alegătorilor de stânga li se cere să aleagă
între PSD şi Pro România. Electoratul de dreapta are şi mai multe oferte,
începând cu PNL şi USR-PLUS şi sfârşind cu PMP şi ALDE.
Fiecare partid ţine să aibă o opinie separată despre
orice. Nu există două partide care să susţină acceaşi idee despre cum ar trebui
să se desfăşoare anul şcolar. Dacă partidele nu pot cădea de acord nici măcar
asupra unui singur subiect de interes
naţional, cum este educaţia copiilor, la ce să ne mai aşteptăm din partea partidelor?
Să fie mulţumite că la vot se prezintă chiar şi jumătate dintre cetăţeni. După
cum se comportă partidele, cu timpul se vor prezenta la vot tot mai puţini
cetăţeni. Şi pe drept cuvânt.
Autor:
Dumitru Păcuraru
Sursa:
Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu