Din rău în şi mai rău

 

Dacă ne comparăm cu restul ţărilor din Uniunea Europeană, ajungem la concluzia că România a luat în linii generale exact aceleaşi măsuri anti-coronavirus pe care le-au adoptat celelelte ţări.  Micile diferenţe sunt doar de suprafaţă. Şi guvernele Franţei, Germaniei, Spaniei, Italiei, Ungariei, impun purtatul măştilor pe stradă. Şi în aceste ţări s-au închis şcolile. Şi în ţările cu tradiţie sunt închise restaurantele, barurile, magazinele cu produse neesenţiale.

Şi în celelalte ţări unor oameni le este frică de coronavirus, dar şi acolo există persoane care nu cred că virusul este atât de periculos pe cât se spune. Adepţi ai teoriei unei conspiraţii mondiale există şi la noi, aşa cum există în toate ţările din lume.

Prin ce ne deosebim noi de ei, şi ei de noi? Ne-a fost frică să trimitem copiii la şcoală şi să organizăm alegeri în pandemie. Şi lor le este frică să lase copiii la şcoală şi să organizeze alegeri. Dar au făcut-o. Aşa cum o facem şi noi.

Ca şi în România, peste tot în lume se dau cifre din ce în ce mai înfricoşătoare. Numărul infectărilor creşte exponenţial, de la o zi la alta. Mai puţine date se dau despre numărul morţilor.  Mor oameni, dat nu în aşa măsură încât străzile să fie pline de cadavre neîngropate. Cioclii, spre deosebire de spitale, s-ar părea că ţin lucrurile sub control.

În Paris, după ora 21 este interzisă livrarea mâncării la pachet acasă. Din ce motiv? Obişnuitele chefuri din localuri s-au mutat acasă. Guvernul a sesizat şi a luat măsuri. Să chefuaiască, dar fără mâncare. S-a luat însă şi o măsură ajutătoare< este interzisă circulaţia fără un motiv serios după ora 21. Deci poţi merge la spital, dar nu poţi merge la bal.

Carantina, locală sau generală, se instituie în tot mai multe ţări. Izolarea este, deocamdată, cea mai eficientă măsură de protecţie.

La urma urmei, ce contează că lumea se opreşte în loc? Ce se va întâmpla dacă timp de câteva luni totul încremeneşte?  Oamenii vor să-şi trăiască viaţa. Ce înseamnă acest lucru în viziunea majorităţii oamenilor?  Socializare în baruri şi restaurante, plimbări prin parcuri etc, adică exact ce era şi înainte. Evident, fără obligaţia de a purta mască.

În linii mari în aceste condiţii se derulează şi campania electorală din România. Preşedintele Iohannis, într-o şedinţă de guvern, a anunţat că din rău vom merge în şi mai rău. Virusul nu cedează, iar oamenii de ştiinţă nu au găsit încă antidotul minune.

  Lumea se poate opri în loc o vreme, dar democraţia îşi cere drepturile. În ce constă acestea? În organizarea alegerilor la timp, în alternanţa la guvernare după vechiul tipic, în funcţie de rezultate. Îmi imaginez că nici armata marilor puteri militare  din lume nu au adoptat tele-munca de la domiciliu. Guvernele, instituţiile fundamentale, dar şi sistemele de sănătate şi cele de siguranţă naţională, sunt la datorie, îşi văd de treabă, în condiţii de stres. 

La vârf, lumea îşi urmează cursul firesc. Marile schimbări se produc la periferie. Acolo se înregistrează şi victimele colaterale.

Odată şi odată, după ce ce va termina epidemia, se vor prezenta şi statisticile privind marile pierderi din această perioadă. Pierderi în vieţi omeneşti, pierderi financiare, economice, dar şi pierderi politice.

Foarte probabil Donald Trump ar putea pierde alegerile prezidenţiale din SUA din cauza modului cum s-a raportat la pandemie. Aflat la guvernare într-un moment istoric dificil, PNL în cazul în care nu va obţine rezultatetele scontate la alegerile din decembrie, poate arunca vina pe Covid 19.

A face campanie electorală în cea mai gravă criză sanitară din ultimul secol este ca şi când te-ai lua la luptă cu toţi diavolii din iad.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informația zilei Maramureș