luni, 7 iunie 2021

Bicicleta şi preşedinţii României

 


Dintre toate zilele dedicate unor ocupaţii, cu siguranţă cea mai tare, în ordinea importanţei este Ziua Biciclistului. Se întâmplă să fie imediat după Ziua Copilului. Dar nu din această cauză îi creşte importanţa.

Mersul pe bicicletă se spune că nu se uită niciodată. Şi cine nu ştie merge pe bicicletă? În ultima vreme mersul pe bicicletă este asociat mai mult cu diminuarea poluării decât cu sănătatea. Unul dintre cei mai mari amatori de mers pe bicicletă este însuşi preşedintele ţării.

La început a şocat atunci când a fost văzut pe bicicletă prin Bucureşti. Deja este un fapt obişnuit pentru toată lumea să-l vadă pe preşedinte mergând pe bicicletă. Ca un veritabil navetist.

  Se ştie că domnitorii au fost asociaţi cu un lucru important pe care l-au făcut. De exemplu Mihai Viteazu mai era supranumit de popor Mălai-vodă. Nu pentru că ar fi fost un mălai mare, ci pentru că în timpul domniei sale a început să se cultive în ţările române porumbul. Adică mălaiul. Klaus Iohannis nu se va alege cu porecle de preşedintele biciclist pentru că el o face doar demonstrativ. Mersul pe bicicletă înseamnă sănătate, dar şi diminuarea poluării.  Anul acesta de Ziua Bicicletei a fost mai mult decât o plimbare. În parcul Herăstrău a avut loc o dezbatere pe tema transportului sustenabil. Alături de preşedinte a participat primarul general al Capitalei, Nicuşor Dan, ministrul Mediului, Tanczos Barna, şi evident o mulţime de activişti pentru protecţia mediului.

În viitorul apropiat se estimează că tot mai multe persoane vor merge pe bicicletă. În acest fel se vor reduce emisiile de carbon, dar se va face şi o economie fantastică de zeci de miliarde de euro şi de dolari. Desigur, spre dezamăgirea producătorilor de combustibil şi a producătorilor de maşini.

Peste câteva zeci de ani întreg mapamondul va fi înţesat de piste de biciclete. Să revenim însă la apariţiile publice ale preşedintelui Iohannis. Este bine că promovează activităţile de ordin ecologic. Problema este că sub înaltul patronaj al şefului statului au loc prea puţine evenimente culturale. Regele Carol al II-lea a înfiinţat Revista Fundaţiilor Regale, în anul 1934 sau 1935. Revista a apărut până la plecarea regelui Mihai din ţară, în 1947. Cum a fost finanţată? Dintr-un fond special alocat de la loteria naţională.

Din păcate de numele preşedinţilor României de după 1990 nu este legat niciun nume sonor. Mai apare câte un eveniment organizat „sub înaltul patronaj al preşedintelui României”, dar este doar un gest simbolic. Nu este prea recomandat să fie pomenit Nicolae Ceauşescu, dar fostul preşedinte comunist s-a remarcat prin festivalul „Cântarea României”. Acum este hulit, însă în epocă a avut un rol important în promovarea artiştilor populari. Mai puţin a artiştilor plastici şi cam deloc a scriitorilor.

Este adevărat că până acum nu am avut decât patru preşedinţi. Ion Iliescu s-a axat pe organizaţia revoluţionarilor, Emil Constantinescu conduce o fundaţie care studiază civilizaţia Levantului, finanţată de parlament, Traian Băsescu încă face politică. Nimic legat de cultură. Klaus Iohannis, încă în exerciţiul funcţiunii încă nu şi-a precizat pasiunea pentru ceva anume, înafară de încurajarea ieşirii în natură.  Cum este şi un pasionat jucător de tenis foarte probabil se va orienta spre susţinerea activităţilor sportive. Dat fiind faptul că a fost profesor şi a iniţiat Pactul pentru Educaţie este posibil  ca după terminarea mandatului să înfiinţeze o fundaţie pentru educaţie.  Când un preşedinte de ţară merge pe bicicletă sau chiar pe lângă ea, ţinând-o bine de corman, respectivul vehicul nu mai este o simplă bicicletă. Devine un simbol. La fel se întâmplă şi când o ia de coarne un primar.

Ideea este că persoanele cu funcţii trebuie să se implice în promovarea unor lucruri. Trebuie să se identifice cu obiectul promovat, fie că este o simplă bicicletă, fie că este o revistă de cultură, aşa cum a fost Revista Fundaţiilor Regale înfiinţată de controveratul rege Carol al II-lea. Respectiva revistă compensează multe alte păcate. Şi îi conferă un loc onorabil în istorie.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu