„Eminescu să ne judece!”

Printre grele și triste pățanii ale lumii mondiale, iată a venit și necesara relaxare a celor mulți, a noastră, a celor care nu-l așezăm în debara pe cel mai mare poet al Neamului Românesc.

În multe orașe din țara Eminului, în preajma zilei de naștere a genialului poet, a părintelui limbii române, de ziua Culturii Naționale, se fac mari adunări populare întru aducere aminte de cel care a fost, Mihai Eminescu. De peste 32 de ani, în orașul de pe malul Dunării, Drobeta Turnu Severin, au loc întâlniri în cadrul Festivalului Național de Literatură, Mihai Eminescu. În perioada 13-14 inuarie  anul acesta a avut loc ediția cu numărul XXXII.

Sub egida Consiliul Județean Mehedinți/ Centrul Cultural ,,Nichita Stănescu”, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin/ Palatul Culturii ,,Teodor Costescu”, Primăria Orașului Băile Herculane /Consiliul Local Băile Herculane, Episcopia Severinului și Strehaiei / Mânăstirea ,,Sf. Ana” Orșova, unde-și doarme somnul de veci părintele ziaristicii românești, Pamfil Șeicaru, ctitorul acestui sfânt locaș de cult, s-au desfășurat lucrările Festivalului Eminescian.

Sufletul ACESTEI mișcări de-acum și din totdeauna, este d-nul Florian Copcea, „omul instituție”, cel care de peste 30 de ani se ocupă de acest Festival de pe malul Dunării. Oameni de cultură de pe cuprinsul patriei au venit și acum la mărețul eveniment, Eminescu. Un juriu format din: Academicianul Mihai Cimpoi (președinte), Academicianul Gheorghe Păun, Academician Vasile Bahnaru, prof. dr. Florian Copcea, prof. dr. Marius Arbănași, prof. dr. Cornel Boteanu, prof. Emanuela Bușoi, prof. univ. Gheorghe Vidican, Dumitru Drinceanu, au decis cine să fie premiat la acest Festival internațional la care au perticipat (datorită restricțiilor pandemice): Dumitru Mălin (Alba), Gheorghe Rancu, Mihai Vlădia,  Ilie Conceatu, Pavel Panduru (Caras-Severin), Mihaela Albu, Mihai Vicol (Bucuresti), Andrușa Vătuiu (Orsova), Tudor Nedelcea (Craiova), Daniela Vrînceanu (Dolj), Nicolae Calitoiu (Gj), Eugen Dulbaba, Irina Drăghiea, Gabriela Pogaci  (Drobeta), Puiu Răducan (Vâlcea), Mihaela Iovan (Craiova), Dan Șalapa (Mh), etc. Cu semnul întrebării, datorita restrictiilor COVID la frontieră:  Mihai Cimpoi, Vasile Bahnaru, Nina Corcinschi + sofer (Basarabia), Vasile Barbu + 3 persoane  (Serbia).

Juriul a decis să acorde premiile EMINESCU următorilor: Gheorghe Rancu, Mihaela Albu, Mihaela Iovan, Tudor Nedelcea, Mihai Vicol, Puiu Gheorghe Raducan.

Jurizare:

Mihai Cimpoi, Vasile Bahnaru.

Diplome de excelență: Primar Cristian Miclău, Dorin Bălteanu, Dan Buru, Mihai Vlădia,  Ilie Conceatu, Pavel Panduru ș.a.

Făcând săpături în multimilenara istorie, am descoperit că între cele două orașe, cel de pe malul Oltului unde-și doarme somnul de veci, Mircea cel Bătrân, și cel de pe malul Dunării, poarta de intrare în țară a Împăratului Traian, precum și a regelui, există o emoționantă legătură. Astfel, sfântul Nicodim, cel care „se odihnește” la mânăstirea Tismana, de fel din Prilep – Macedonia sârbească, după ce a construit în Serbia mânăstirile Vratna și Mânăstirița, a trecut Dunărea și a revigorat viața monahală, în special în zona Oltenia, dar a și construit câteva mânăstiri cum ar fi Vodița Mehedințiului, prima mânăstire atestată documentar în țara românească. Ulterior a participat la slujba de sfințire a mânăstirii Cozia, care a fost ridicată între anii 1387-1391, unde a lăsat ca prim stareț un supus al domniei sale.

Apoi, după câteva sute de ani, datorită prigoanei maghiare, arhiepiscopia Severinului a fost mutată la Strehaia, mai târziu, la Râmnicu Vâlcea, unde, mult timp, i s-a spus „Episcopia Râmnicului, noul Severin”.

De peste 50 de ani îmi răsar urme pe această bătătorită cărare a Istoriei străbune. De ce iubesc Severinul? Îl iubesc pentru că aici am început șirul de peste 44 de ani de producător și distribuitor de energie electrică. De peste 20 de ani revin în orașul dunărean cu o plăcere și bucurie nemărginită participând alături de oamenii de cultură mehedințeni la multe evenimente culturale. Am adus la Severin multe personalități vâlcene, precum și multe personalități mehedințene au venit de-a lungul timpului în orașul de sub Sprânceana Coziei, „orașul Domniei Mele” cum îi plăcea lui Mircea cel Bătrân să-i spună Râmnicului, la diverse evenimente culturale. Iată-mă și acum la Festivalul Eminescu, ediția a XXXII-a.

Menționez că cele de mai sus le-am rostit în sala Palatulu Culturii din Severin în ziua a doua a Festivalului, unde am adus un salut din partea scriitorimii vâlcene și nu numai.

În prima zi, la Băile Herculane, la statuia marelui poet Național, s-au depus flori, s-au rostit alocuțiuni și s-au oferit premii. Aici am primit din partea organizatorilor frumosul trofeu Eminescu, o diplomă și, normal, cărți, reviste.

Lucrările acestui măreț eveniment au continuat apoi la mânăstirea Sfânta Ana, ctitorie a ilustrului om de presă, Pamfil Șeicaru, sfântul locaș unde-și doarme somnul de veci. Aici s-a făcut o slujbă de pomenire de un sobor de preoti conduși de Nicolae Jinca si Mihai Zorilă precum și măicuțele mânăstirii.

Din partea Radiotv Unirea Viena și a Revistei Unirea-Viena, conduse de minunatul om de cultură, Ioan Godja, dar și a editurii Mircea cel Bătrân pe care o conduc, am premiat cu diplome și medalii pe măicuța stareță a mânăstirii, Iustina Popovici, pe părintele Mihai Zorilă, vicar al episcopiei Severinului și Strehaiei, dar și pe părintele episcop, Nicodim.

Aceleasi premii, diplome și medalii le-am oferit și în ziua a doua la Palatul Culturii următorilor:

Prof. dr. Florian Copcea, sufletul și inima Festivalului, prof. univ. dr. Mihaela Albu, prof. univ. dr. Tudor Nedelcea și distinsul scriitor, om politic, prof. Gheorghe Florescu.

Și aici s-au rostit alocuțiuni, s-a recitat, dar au fost și momente înălțătoare; Corul ,,Kinonia” al Episcopiei Severinului și Strehaiei, interpreți de muzică populară și ușoară, cântece ale Ansamblului Folcloric „Flori de dor” ne-au delectat cu minunățiile lor.

Cum toate au un sfârșit, și Festivalul Eminescu de pe malul Dunării, de la Drobeta Turnu Severin s-a terminat.

Am plecat la casele noastre cu Eminescu-n suflet, în gând și cu rugăciunea, Doamne, Eminește-ne!

Nu pot decât să semnez:

Puiu Răducan, 15 ianuarie 2022, Govora.