de Gheorghe Pârja
Sentimentul mamei în poezie l-am înțeles începând cu
Eminescu: „O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la
tine tu mă chemi…” Când am fost la Ipotești, lângă mormântul mamei poetului am
trăit o profundă ardere sufletească, luminată de cuvintele care sunt zidite în
cerul vecin cu altarul casei părintești. Apoi, la Casa aducerii aminte, în care
poetul George Coșbuc a văzut lumina zilei, am înțeles strofa: „Pe vadul apei
se-mpletesc/ Cărări ce duc la moară/ Acolo, mamă, te zăresc/ Pe tine-ntr-o
căscioară.” Când m-am întâlnit cu legendarul Grigore Vieru la Chișinău, într-o
seară memorabilă, poetul ne-a citit mai multe poeme identitare. Acolo era și
această strofă: “ Măicuță, tu: vecie/ Nemuritoare carte/ De dor și omenie/ Și
cântec fără moarte.”
Cu Serghei Esenin, poetul care a înseninat
literatura rusă, am o legătură din tinerețea mea, fiind absorbit de forța
simplității cugetării genialului poet. Poemul în care se adresează mamei a
pătruns și în alcătuirea poeziei mele și acolo a rămas. Această strofă
emblematică mă urmărește încă: „Mi se spune că ești tulburată/ Că ți-e dor de
mine neîncetat/ Că ades bați drumul supărată/ În paltonul vechi și demodat.”
Niciodată poemele autorilor talentați nu le-am socotit ocazionale, ci sondări
profunde în puritatea care însumează durere și istorie. Deoarece mama, femeia,
este gata de jertfă, este gata de sacrificiu pentru ca lumea să nu se oprească
în loc. Mama, femeia, stă la temelia frumuseții lumii. La picioarele mamei,
domnii români și-au smerit mormântul, deoarece femeia este mireasă, frumusețe
și înțelepciune, iar noi, fiii ei, ne petrecem viața cu izbânzi, ori cu
eșecuri, sub bolta cerului deschis.
Vedem cum modelul divin și extrem de necesar ființei
noastre, al Maicii Adorate și Îndurerate, se vrea îndepărtat de pe la curțile
dorului. Nu se va reuși, deoarece până vor fi nașteri pe lumea aceasta urmașii
se vor strânge în jurul unei clopotnițe de sat, dar și în marea construcție din
New York, să-și venereze mama. Spiritul de jertfă născător, principiul feminin,
este strigat pe acoperișul caselor maramureșene, dar și în sofisticatele
plăsmuiri ale minții omenești din metropolele sufocate de alte străluciri. Dar
lucirea mamei nu se ofilește niciodată. Extazul miracolului venirii pe lume
este unic și divin. Din păcate, îl punem pe seama unei amintiri difuze. Noroc
cu mama, care mai spune copiilor cum au văzut prima lumină a acestei lumi. Cum
vă spuneam, în iubita vatră a sufletului meu, am fost iscodit de neliniștea
cuvintelor. Și am fost învățat că rostul scriitorului este mult mai adânc decât
a fi oglinda eului său. Și așa am ieșit să cutreier lumea însoțind cuvintele.
Multe dintre ele le-am pus pe un portativ dăruit mamei.
Vă spuneam la început că am avut buni sfătuitori. De
la Eminescu, la Coșbuc, de la Esenin la Grigore Vieru, de la Lucian Blaga, la
Ioan Alexandru. Mama mi-a fost un verb aprins în poezia mea. Din începuturi îmi
aduc aminte că am scris: „Ajută mamă pruncii să se nască/ Mai e nevoie de
putere în lume/ Că e păcat să chinuim neantul/ Din osul tău să nu primească
nume.” Apoi a venit poemul vegherii, al grijii pentru fiecare bătaie de ceas,
pentru fiecare bătaie a inimii: „Stau la căpătâiul mamei, afară ninge/ Suspinul
ei greu cutremură două veacuri/ E noapte, îngerul rătăcitor m-atinge/ Și-mi
pune pe masă câteva leacuri./ Sunt frunze din rai, adânc de rugăciune/ Și-un
colț de pâine muiată-n vin/ Flacăra vie a vieții fără tăciune/ Cu șirul de
neamuri fără declin/ Somnul nu-mi vine în plină noapte/ Treaz lângă mama ce-a
adormit/ Are pe față viața din șoapte/ Cele cu care am fost zidit/ Stau la
căpătâiul mamei, afară ninge/ E noapte, doar îngerul păzitor m-atinge..”
Da, astăzi este 8 Martie, Ziua Mamei, Ziua Femeii,
dar și Ziua împăcării cu lumea destul de neprietenoasă cu noi. Să fim blânzi și
tandri și totul să declinăm la genul feminin. Dar nu numai astăzi. V-am dăruit
aceste versuri spre luminarea sufletului. Mamă, scrisoarea mea am trimis-o ieri
mai spre seară. Sper să ajungă la vreme. Noaptea este mai multă liniște în
lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu