Cornel Nistorescu: Lucrătura ungurească

O știre Mediafax a scăpat multora, dacă nu cumva a fost băgată sub preș. O cercetare pe Google ne arată că știrea n-a făcut prea multe valuri și nu s-a bucurat de cine știe ce audiență în România. Este vorba despre vestea difuzată și de Reuters că la Debrecen, nu departe de Oradea, grupul chinez CATL (Contemporary Amperex Technology Limited) va începe construcția unei mari fabrici de baterii pentru mașinile electrice. Investiția chineză va avea o valoare de 7,3 miliarde de euro. Culmea ironiei, primul client al fabricii va fi grupul german Mercedes pe care președintele Klaus Wernner Iohannis în aproape 8 ani de mandate nu a reușit să-l intereseze cu nimic. De la Ford, adus pe vremea lui Călin Popescu Tăriceanu, țara noastră n-a mai atras nimic în domeniul auto, iar speranțele noastre în lobbyul președintelui Iohannis în Germania nu s-au materializat nici măcar într-un mare depozit de bere.

Ne rupem definitiv de China?

Asta este! Președintele României nu este un președinte preocupat de economie. Nu se pricepe, nu înțelege și nu construiește colaborări. Se mulțumește cu felia de buget și cu banii obținuți pe la rectificări. Nimic mai mult. Din păcate, el nu înțelege nici consecințele unor mișcări economice. Probabil că asta l-a și determinat să privească această știre doar din punct de vedere social, cu gîndul la ce urmează în economia românească și în finanțele noastre făcute pulbere.

Din păcate, știrea depășește cu mult industria auto și consecințele ei pe piața locurilor de muncă. Dintr-o simplă lovitură, Ungaria pune la cale un proiect economic de o valoare enormă cu una dintre marile puteri ale lumii. Este de bun simț să nu ne imaginăm că acest grup CATL nu a închis ochii și a pus degetul pe hartă și cînd i-a deschis a zis:

-Ia să vedem unde suntem? Ungaria, ce loc drăguț, chiar lîngă România!

Memorandumul româno-american împotriva chinezilor

Amplasarea investiției CATL la Szeged este rezultatul unor negocieri care s-au purtat pînă la nivelul conducerii celor două țări. Proiectul CATL (Contemporary Amperex Technology Limited) poate fi considerat un moment de excepție în relațiile chino-ungare. Ca să înțelegeți mai bine în ce rahat politico-economic ne-am băgat din 2021, reproduc o declarație a bietului fost ministru Cătălin Drulă, promotorul memorandului pe vremea cînd era ministrul Transporturilor:

„În foarte multe state membre ale Uniunii Europene, piața de achiziții publice este deschisă doar pentru firmele din Europa”, a spus marți ministrul Transporturilor Cătălin Drulă, făcând referire la memorandumul discutat în Guvern care limitează participarea la licitații a unor firme care sunt din afara UE sau cu care România nu are acorduri comerciale. „E momentul să facem o alegere strategică. Alegerea strategică a României în ultimul an a fost destul de clară, dacă ne uităm la [construirea reactoarelor de la] Cernavodă, dacă ne uităm la discuțiile despre 5G”, (Declarație C Drulă făcută într-o zi de marți, 2 februarie 2021 înregistrată de HotNews)

Ordonanța de guvern împotriva Chinei

Ce a făcut Drulă, păpușat de băieții de peste Ocean, de servicii și de Bruxelles? A moșit un Memorandum asumat de guvernul Cîțu prin care România limita participarea firmelor chineze la licitații de infrastructură. Cu alte cuvinte, Drulă și Cîțu, cu Iohannis și Hellvig au pus la cale un document tip flit dat firmelor chineze.

Așa au gîndit ei, așa au decis, crezînd că viitorul le flutură ademenitor la vîrful nasului.

Chiar atunci, analistul economic Dragoș Cabat spunea la Europa Liberă că Memorandumul semnat de Guvernul României la propunerea ministrului Transporturilor Cătălin Drulă, care ar exclude companiile chineze din marile proiecte de infrastructură, este un compromis pe care România trebuie să îl facă pentru a se plasa de partea Uniunii Europene și a Statelor Unite.

Ca să nu mă bănuiți de informații drese și potrivite, reproduc din ce a spus Dragoș Cabat al postul Europa Liberă:

„În mod obiectiv, faptul că pierdem un segment de posibili investitori nu este benefic pentru România, dar e un compromis necesar. Un compromis pe care îl facem faptului că suntem în Uniunea Europeană, primim mulți bani de la Uniunea Europeană și avem plasa de siguranță a Uniunii Europene care ne ține atât macro, cât și la nivelul schimburilor comerciale. Apoi, avem plasa americană de securitate în zona noastră și Parteneriatul Strategic și nu putem renunța la acestea două și nu putem supăra acești parteneri punând la masă și partenerii chinezi. Pe de altă parte, într-o lume globalizată și într-o lume a schimbărilor comerciale libere este mai degrabă un semn negativ faptul că la nivel mondial se mai practică astfel de „restricții” impuse anumitor parteneri, mai ales că nu e China cea care practică acest gen de mișcări, ci tocmai campionii democrației și capitalismului, care sunt SUA și UE.”

Forțoși, înfloritori, bogați și cu perspective luminoase la Bruxelles și la Washington, noi le-am spus chinezilor: „Afară! N-avem nevoie!”

De ce China?

Astfel, strategia încropită sau inexistentă practicată la București ne-a dus la o distanță din ce în ce mai mare de un partener tradițional al țării noastre. Depărtarea de China și, mai ales, memorandumul de limitare a participărilor chinezești la licitațiile din țara noastră vor rămîne pe agenda diplomatică bilaterală pentru o perioadă greu de estimat.

Ce ne mai spune investiția chineză de 7,3 miliarde de euro de la Debrecen? Că în relația cu China, ungurii sunt mult înaintea noastră, iar noi am rămas de căruță. Aceeași investiție ne arată că prin promisiunea anunțată de Mercedes, Ungaria a mai obținut și o confirmare a bunăvoinței germane. Ca atare, Mercedes,Volkswagen și BMW sub privirile noastre jinduitoare și tîmpe, marile firme germane vor folosi producția de baterii din Ungaria.

În loc să discutăm despre piața auto și despre producția de baterii electrice, mai bine observăm că Ungaria se bucură de relații privilegiate și de legături economice puternice cu două mari puteri militare și politice, inclusiv economice ale lumii. Vecinii noștri pot conta oricînd pe Rusia și pe China. Și economic, și energetic, și financiar. Dar cel mai rău, și politico-diplomatic! Dacă mai luăm în calcul relația specială dintre Ungaria și Germania (27 iunie 1989 nu va fi uitat niciodată la Berlin), vom înțelege că Ungaria este mult înaintea noastră și în relațiile cu Germania. Și economic, și politic și diplomatic!

Pentru a înțelege politica noastră catastrofală, trebuie să readuc în discuție și vizita lui Viktor Orban la marele eveniment republican din 4 august din SUA. Acolo, Viktor Orban a făcut iar valuri și s-a bucurat de admirația republicanilor. Ungurii n-au nici o speranță și nici o considerație pentru Joe Biden și pentru valorile trăznite promovate de Democrați. Părerea mea este că Ungaria și Viktor Orban mizează pe rotația care se prefigurează la președinția SUA și construiesc cu migală o relație în care sprijinul american pentru Ungaria să funcționeze nu la gaze de șist, la mașini electrice sau la petrol, ci în cu totul altă parte.

Oare la ce-ar folosi un sprijin concertat pentru Ungaria în care marile puteri ale lumii de azi și de mîine să arate bunăvoință față de o cauză maghiară?

Dacă la Rusia, China și Germania se adaugă și SUA, Ungaria devine un jucător periculos, pregătit temeinic pentru un moment favorabil. Poate ajungem și la o asemenea concluzie!

 

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro