După un timp, mai exact după mai multe anotimpuri, obligați oarecum de un necaz, ne-am hotărât să mergem în concediu la Băile Buziaș, județul Timiș. Primul lucru care ne-a șocat (dar oare ce ne mai poate șoca în România anului 2022?!) a fost faptul că atunci când soția mea a mers la Agenția CFR să cumpere bilete dus-întors în ”aventura” noastră, doamna de la ghișeu a certat-o că nu știe că trenul Baia Mare - Timișoara, de la 1 noaptea (cu care am plecat eu în armată, să-mi satisfac stagiul militar obligatoriu, acum 35 de ani!) a fost desființat. Obligați de împrejurări, am apelat la o firmă de microbuze, care ne-a reținut locurile. Ieri dimineață (10 august) când ne-am prezentat pe peronul autogării, ne-a spus conducătorul auto (de altfel un profesionist al volanului, pe numele lui Sandu Coza) că vom plăti doar până la Oradea, de acolo vom pleca cu o altă mașină, a aceluiași patron, care ne așteaptă, deci locurile sunt asigurate. Fiind puși în fața faptului împlinit, am înghițit în sec și am spus în gând ”Doamne ajută”! și să nu avem ghinionul unei zile caniculare ori să facă...pană.
Se spune că ardelenii și bănățenii sunt cei mai harnici, cei mai gospodari din România, eu, după ziua de ieri, la câte lucruri nefirești am văzut, câtă delăsare, câte case gata să se urnească (recunosc că am văzut și case frumoase și câmpuri întregi cu floarea soarelui, de îți era mai mare dragul să le privești) încep să am dubii. Să mă explic, cum am pornit spre Satu Mare, am început să văd pământuri nelucrate, mizerii și gunoaie aruncate pe marginea șoselei iar autogara din Baia Mare nu se deosebește cu nimic cu cele din Satu Mare, Oradea, Arad, Timișoara: scaune rupte, hârtii și pahare de plastic aruncate pe jos, de mucuri de țigări nici nu mai vorbesc și toalete turcești, unele nefuncționale, ce mai, îți dădeau senzația că ”porți ale orașelor” respective sunt părăsite, deci că acolo nu muncesc suflete (oare cum pot?), sau că sunt ”pregătite„ ca decor pentru nu știu eu ce film horor! Un lucru este sigur, pe acolo nu au pus piciorul nici un primar dar nici parlamentar!
Ajunși la Buziaș la ora 15,35, o altă surpriză neplăcută: nici un taxi disponibil, nici un ”pirat” dornic să-ți ia banii când ești la ananghie (știți la ce mă refer!), motiv pentru care am apelat la șeful gării iar acesta ne-a dat 3 numere de telefon să contactăm pe cineva să ne ducă la mult visata oază de liniște. Ajunși în taxi, a mai trebuit să stăm câteva minute bune blocați în trafic pentru că deși era miercuri, era ”nuntă de barosani” cu mașini scumpe, care trebuiau etalate pe calea principală a Buziașului, că de bulevard nu putem vorbi!
Și totuși după ce am plătit atâta amar de bani, avem de gând să ne facem concediul plăcut, să ne bălăcim cât mai mult timp în apă, să citim o carte bună (au bibliotecă proprie cei de la hotel!), să ascultăm muzică bună (aseară ne-au încântat grupul folk ”Pur și simplu” cu melodii proprii și ale Cenaclului ”Flacăra”), să ne plimbăm prin parcul din apropiere unde este multă liniște iar veverițele sunt prietenoase! Și totuși încă mai avem emoții, este prima întâlnire cu medicii terapeuți...
P.S. Oare noi românii de ce nu știm să fim prietenoși cu noi înșine, dar și cu semenii noștri?! Aștept acest răspuns încă din anul de grație 1990!
prof. Gelu Dragoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu