Ferestrele lui Augustin

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja 

 În fiecare toamnă, la ceasuri de noiembrie, în ultimii șapte ani am dăruit un text memoriei colegului de Cuvânt și Prietenului Augustin Cozmuța. Cu fiecare roată din copacul vremii, când ne îndepărtăm de clipa aceea neagră, neîndurătoare, parcă apucăm pe un drum mai limpede pentru a marca alcătuirea de ivoriu a celui călătorit. Da, fildeșul este culoarea și tăria încrederii și a memoriei. Ne imaginăm pe unde adastă zborul omului plecat Dincolo. Eu mi-l închipui pe Augustin Cozmuța la o masă, într-o bibliotecă cerească, aplecat asupra hrisoavelor timpului petrecut pe Pământ. Iar acea bibliotecă are niște ferestre mari, peste care Augustin se apleacă să privească spre noi. Iar noi descifrăm vremea comună, frumoasă, splendidă, ziditoare întru cultura Maramureșului, petrecută alături de el.

Cu recunoștință și prețuire colegială ne amintim de profilul cărturarului. Care și-a construit cu temeinicie scara care ducea spre turnul de observație. El a marcat un punct esențial al culturii literare maramureșene. Cu el a început spiritul critic elevat în acest colț de țară. Era un spirit intelectual autorizat de lecturi esențiale. Venea din spiritul școlii literare clujene, de la care s-a revendicat întotdeauna. Ca absolvent al Universității din Cluj Napoca, a apreciat forul academic și spiritul ardelenesc și european al culturii care iradia de aici. A știut să folosească cu istețime micul liberalism din vremea tinereții lui.

Era cuprins de farmecul riscului, care-l prindea bine și ne-a fost de folos. Așa a fost stăpân pe criteriul valoric. De neuitat rămâne alcătuirea antologiei „Nord statornic” (1973), într-o vreme suficient de crispată, în care Augustin Cozmuța a garantat cu intuiția lui critică multe destine literare din Maramureș. Printre care mă prenumăr. A pariat atunci și pe mine. Antologia rămâne o fereastră spre noi. Era adeptul criticii de autoritate, cu reflexii lovinesciene. Analiza unui text, credea Augustin, are nevoie de răbdare, de empatie, de un limbaj adecvat. Cronica teatrală, căreia i s-a dedicat mulți ani, a avut în Augustin un autor care a priceput lumea teatrului, de la clasic la experiment. De când a plecat el, această fereastră stă mai mult închisă. Simezele maramureșene, dar și cele clujene, au avut în el un analist, un interpret și un lămuritor al imaginii.

Privirea criticului de artă Augustin Cozmuța a fost întotdeauna explicită și solidară. Cultura lui temeinică a generat idei îndrăznețe. A fost printre primii intelectuali care a pledat pentru o revistă de cultură în Maramureș. Tentativele de la revistele „Tribuna” și „Familia”, unde i-am fost alături, apoi suplimentul „Maramureș” au deschis drumul spre apariția revistei de cultură „Nord Literar”, în a cărei redacție a fost. Augustin a mai deschis o fereastră spre apariția cotidianului „Graiul Maramureșului” (serie nouă). Cea mai lungă publicație din istoria acestui ținut, reapărută la Baia Mare după întoarcerea vremurilor din decembrie 1989.

Am fost alături, umăr la umăr, în conducerea ziarului. Care a rezistat mutațiilor din societate, dar și năravurilor unora de mai aproape. Cu el am navigat cu folos pe o mare nesigură. De admirat felul în care a știut să țină dreapta cumpănă în destinul ziarului. În ceea ce mă privește, ne-am completat armonios. O lucrare colegială care a fost de bun augur publicației. Și-a pus semnătura pe câteva cărți de referință, care ilustrează arhitectura unui spirit ales. Splendid conviv a fost Augustin! El avea un fel personal de a se mira de lumea asta.

Când credeam că îndoiala mă cuprinde, venea Augustin cu plinătatea cuvântului fără apostrof. Nu renunț la imaginea mea cu Augustin, la masa de lucru, colo în biblioteca cerească. Din Constelația Scorpionului. Unde sunt nenumărate ferestre. Prin multe dintre ele ne privește Augustin. Că ferestrele lui sunt deschise spre noi. Da, ferestrele lui Augustin!

Acest text se dăruiește evenimentului comemorativ de astăzi, 15 noiembrie, de la Cernești, satul natal al lui Augustin. Loc la care s-a referit cu evlavie toată viața. Organizatori: Revista de cultură „Nord Literar” și Primăria comunei Cernești.