de Gheorghe Pârja
În urmă cu mai bine de un deceniu, scriam pentru
cititorii maramureșeni să uite, pentru o zi, că domnul Varujan Vosganian a
numărat, o vreme, banii țării, ca ministru de finanțe. Altfel, nu veți înțelege
că la o pagină din dicționarul literaturii române este numele unui scriitor de
excepție, care poartă numele de Varujan Vosganian. Nu-i o coincidență de nume,
ci de destin. Aceste gânduri m-au încercat atunci când scriam despre Cartea
șoaptelor. Este romanul unei eliberări, despre istoria genocidului din 1915,
împotriva armenilor. Despre un popor care are morminte pretutindeni. Atunci,
armenii au primit moartea, dar, odată cu ea, și lacrima veacului. Este
biografia secolului al douăzecilea, povestită de trăitorii lui. Este secolul
care a inventat moartea nenumărată prin gropile comune.
Personajele acestei cărți sunt reale, de aceea
cititorul aude strigătul șoaptelor armene. Romanul a făcut carieră încă de la
apariție. Criticul literar Nicolae Manolescu a scris: „Iată o carte ieșită din
comun, nici numai memorialistică, nici numai ficțiune, cu câte ceva din
amândouă și deopotrivă extraordinară prin modul în care țese pe canavaua
istoriei numeroase destine individuale. Am întâlnit rareori într-un roman, cum
este în definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atât de mare densitate de
viață umană și de evenimente cruciale în existența unei comunități.”
În vara acestui an, prin iunie, Varujan ne-a chemat
să constatăm Patimile după Godel, un roman în care se povestește despre
generația tânără, a copiilor născuți după Revoluția din 1989 și crescuți în era
digitală, într-o societate care se amăgește cu iluzia că a învins comunismul,
dar riscă să fie învinsă de postcomunism. Așa scrie pe coperta cărții. Este o
confruntare între om și computer, între conștiința umană, cu istoria ideilor de
la presocratici până la Kurt Godel.
Din nou ne cheamă Varujan la întâlnirea cu cărțile
lui! În același loc, în sala de conferințe a Bibliotecii județene din Baia
Mare. Acum ne aduce alte două cărți. Una de poezie, cu un titlu asumat: „Ei
spun că mă cheamă Varujan” și o carte de proză, cu un titlu mai domol:
„Povestiri despre oameni obișnuiți.” În cartea de poezie scrie „despre
lucrurile care nu s-au întâmplat, dar nu se întorc, despre drumul prea scurt ca
să pot ajunge la capătul lui.” Ne mai pune pe portativul sufletului o lume a
intervalului, jocul întâmplării, fazele lunii, casa vânturilor și o mică
poveste din nord. Ba mai întreabă omule, pomule, de ce răsare și apune soarele?
Și multe povești despre cerc și nemurire.
Acestea sunt câteva fragmente din dumiririle lirice
ale autorului. Are un nord al lui, „e nordul pe care nu îl împart cu nimeni,”
devine orgolios poetul. Așa că poate fi sigur că îl cheamă Varujan. Cartea de
proză este aparent liniștită, deoarece vorbește despre întâmplările neobișnuite
din viața oamenilor obișnuiți, care își trăiesc patimile, nădejdile și
dezamăgirile, extazul și disperarea fără ca noi să le observăm. Prinși în lupta
cu greutățile vieții, ei trebuie să înfrunte provocările cotidianului românesc.
Asta scrie și pe copertă.
Astăzi, vineri, 4 noiembrie, la ora 17,15 ne cheamă
Varujan, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, la întâlnirea cu
cărțile lui. Care vor fi prezentate de scriitorii: Daniela Sitar-Tăut, Delia
Muntean și Gheorghe Mihai Bârlea. Și-mi aduc aminte ce mi-a spus domnul
Varujan: un poet este mai mare decât un ministru! Fie cum ziceți,
Dumneavoastră! Veniți, ne cheamă Varujan!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu