PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Matematicianul, curajul și... copilul

 

1. „GALILEO GALILEI în timpul vieții sale a fost cuprins între ghilimelele cu privire la Dumnezeu, religie și știință. Trebuie să înțelegem acest fenomen a unei existențe într-o epocă de tranziție între credința religioasă și rațiunea științifică. El a primit o educație superioară la o mănăstire iezuită începând de la vârsta de 17 ani. Dorea să devină călugăr iezuit dar tatăl său nu a dorit acest lucru, împiedecându-l. În pofida marilor controverse ale istoriei, Galileo Galilei a rămas un om profund religios și nu a găsit nici un conflict între credințele sale spirituale și cu studiile științifice. El spunea:

„MATEMATICA ESTE LIMBA CU CARE DUMNEZEU A SCRIS UNIVERSUL”.

„VIAȚA NOASTRĂ AR TREBUI TRĂITĂ CA CEL MAI ÎNALT DAR PRIMIT DE LA DUMNEZEU”.

„RECUNOȘTINȚA FAȚĂ DE PROVIDENȚĂ NE RIDICĂ MINȚILE SPRE CERESCUL DIVIN”.

Galileo Galilei (1564-1642),

fizician, matematician, astronom și filosof italian. A fost un din personalitățile timpului, participând prin activitatea sa la o adevărată „Revoluție Științifică”. A fost în mormântam la Biserica „Sfânta Cruce” din Florența-Italia.

 

+ + +

 

2. „Să ai curajul să spui DA! / Să ai curajul să spui NU! / Și-n fiecare clipă grea / Să ai curajul să fii TU!. // Învață de la nufăr să fii mereu curat, /  Învață de la fluturi să nu fii supărat. // Învață de la greier când singur ești să cânți, / Învață de la lună să nu te înspăimânți. // Învață de la vultur când umerii ți-s grei, / Și du-te la furnică să vezi povara ei. // Învață de la floare să fii gingaș ca ea, / Învață de la oaie să ai blândețea sa. // Prin lumea cea frumoasă prin care acum tu treci, /  Să-nveți din tot ce moare cum să trăiești în veci! (Învață de la toate).

 

Joseph Rudyard Kipling, (1865-1936),

poet, jurnalist, scriitor britanic. Este celebru pentru poveștile pentru copii: (Cartea junglei -1894). A fost laureat al premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907.

      

+ + +

 

3. „Un copil a crescut într-o familie de creştini. Mama lui îi vorbea deseori despre Dumnezeu. Făcea asupra lui semnul sfintei cruci înainte de culcare şi îi spunea: „Dumnezeu îţi poartă de grijă". Îi arăta icoanele şi îi spunea: „Dumnezeu îţi poartă de grijă". La un moment dat, când crescu mai mare, copilul îi spuse mamei sale: „Mamă, eu vreau să-L văd pe Dumnezeu". Desigur această întrebare şi dorinţă a copilului este legitimă, este reală. Fiecare vrea să audă sau să cuprindă cu simţurile lucrurile sau fiinţele despre care i se vorbeşte. Astfel doreşte şi sufletul nostru să-L vadă pe Dumnezeu: „Neliniştit este sufletul meu, Doamne, până nu se regăseşte în Tine" (Fericitul Augustin). Dumnezu, în două rânduri s-au arătat oamenilor: la botezul Său, în râul Iordanului şi la Schimbarea la faţă pe Muntele Taborului.

Azi, noi oamenii, trebuie să ne schimbăm la faţă prin facerea faptelor bune şi înlăturând tot răul din noi şi din lume, fiindcă Mielul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne poate ajuta să ne ridice păcatele, fiindcă „El, este Fiul lui Dumnezu cel iubit, întru care am binevoit". (Matei 3,17).

P.S.  Romani cap. 13, vers. 7-8: „Dați tuturor cele ce sunteți datori: celui cu darea, dare; celui cu vamă, vama; celui cu teamă, teama; celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; Că cel care iubeşte pe aproapele lui a împlinit legea".

Cu dragoste creștină,

 părintele Ilie