Scrisoare către ion cristofor
iartă-mă, ioane, că pixul cu care scriu
e din lemn de vioară, e din lemn de sicriu
iartă-mă, fratele meu, îndură-te, ioane
e din lemnul putredei cruci și al înlăcrimatei icoane
iartă-mă, ioane, va veni învierea, în pomi e-atâta risipă
noi, amândoi, zburăm cu-aceeași aripă
seva va rupe zăgazuri, căile ferate se vor umple de maci
noi, amândoi, vom fi la fel de săraci
aș veni la tine la cluj, aș bate drumul pe jos
să privim cum din candelă în candelă arde o picătură din sângele lui hristos
ioane al meu, îndepărtatul meu frate
ești cel mai frumos ceasornic de pământ în care inima primăverii atât de trist bate
vor înflori macii, va fi măcel de mireasmă și de ruj
voi veni să-ascultăm clopotele în bisericuța aceea de lemn de la cluj
iartă-mă, ioane, că ți-am trimis această cazanie cu o singură filă
iartă-mă, ioane, că suntem mai săraci decât fărâma de argilă
iartă-mă, ioane, că prin pieptul nostru va trece același mohor
dar nu din pământ, ci direct dintr-un nor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu