Viciu I

Ți-ai săpat casa-n miezul singurătății mele,

când peste tot domneau duioasele tăceri,

iar Luna curgea mândră printre stele și...

gemătul fântânii mă scurge-n flori... de ieri.

 

Oftează dimineți în ape-adânci... culcate.

Orgoliul și minciuna stau pe statui schițate.

Blestem se întinde-n noaptea morții în palate,

fumul de busuioc, tâmâie, învăluie pe săturate.

 

În nicio ramă caldă nu te mai strălucesc.

Nici sânii-ți bosumflați, rostogoliți în palmă,

și-n cer din noaptea neagră mă chircesc,

mirosind întuneric, murmurând o sudalmă...

 

că-n noaptea suplă, mică de statură,

un sân obraznic mă mușca de gură...

Puiu RĂDUCAN