Scriitorul, Țara și... Pilat din Pont
1. „Îi
mulțumesc lui DUMNEZEU pentru că am terminat trilogia „Orbitor”. Ultimele
pagini le-am scris plângând în hohote. Nu mai vedeam literele de lacrimi. Nu-mi
vine să cred că am fost în stare să termin cartea asta imposibilă și imensă,
care-o să rămână justificarea mea pe pământ. Trăim într-o imensă operă de artă,
într-un imens roman, opera de artă, producția CREATORULUI. Ce înseamnă viața
noastră? Dar moartea? Viața noastră poate fi un test pentru adevărata viață,
pentru viața viitoare... și, în felul de cum ne comportăm în acest test, în
care nu știm ce avem de făcut, nu știm care sunt sarcinile care ni se dau, dar
trebuie să le îndeplinim până la urmă. În funcție de asta, pătrundem printr-o
poartă sau alta în viața viitoare. Faptul că nu știm de suntem aici, ne
chinuiește, și totuși avem niște ghiduri – BIBLIA, poate fi unul dintre aceste ghiduri, asemenea
unui impuls care a stat la baza tuturor religiilor, tuturor artelor, tuturor
credințelor, tuturor valențelor metafizice ale minții noastre. Totul se
construiește pe suferință. Pe această suferință „a nu ști cine ești”, de fapt”.
Mircea Cărtărescu (1956-),
poet, prozator, eseist, critic
literar, jurnalist. Este unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori
români în perioada post-comunistă, publicând
peste 30 de volume traduse în 25
de limbi.
+ + +
2. „ȚARA MEA... verzi
sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate de coastele
dealurilor, limpede și senin e cerul tău. Munții se înalță trufași în văzduh;
râurile, ca brâiele pestrițe, ocolesc câmpurile, nopțile tale încântă auzul,
ziua farmecă văzul... ȚARA MEA care e
mai mândră decât tine între toate țările
semănate de Domnul pe pământ? care se împodobește în zilele de vară cu
flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?
Alecu Russo (1819-1859),
poet, prozator, eseist, memorialist, critic literar,
scriitor român, ideolog al generației de la 1848. Este autorul volumului
Cântarea României, tipărit anonim.
+ + +
3. „În țările Răsăritului, circulă o legendă cu mult tâlc duhovnicesc. Despre PILAT din PONT, acela care l-a judecat pe Hristos Domnul nostru, spune istoria, a fost demis din slujbă, în urma unor plângeri repetate ale iudeilor. Legenda spune că la prima chemare în fața judecății de la Roma, el ar fi îmbrăcat „cămașa lui Hristos”, aceea pentru care soldații romani au tras sorți, zicând în sine: OMUL ACESTA A FOST SFÂNT și poate îmi va purta noroc. S-a întâmplat ca să fie achitat. Chemat a doua oară, iarăși a îmbrăcat cămașa lui Hristos, și iarăși a scăpat. Când a fost chemat a treia oară, Pilat a spus: „La ce să mai îmbrac această cămașă? Voi scăpa și fără ea”. Dar, de data asta, a fost judecat, și încă foarte aspru, încât nu i s-a mai dat voie să se întoarcă în Palestina, ci a fost trimis direct în surghiun”.
Și noi oamenii suntem chemați la o judecată pentru
păcatele și fărădelegile noastre. Iar la judecata acestui „Tribunal Ceresc”
putem scăpa numai îmbrăcați în haina cea nouă, pe care Domnul nostru Iisus
Hristos ne-a lăsat-o și ne-a spălat-o cu „scump Sângele Său”. Să luăm aminte!
P.S. Matei cap. 24, vers. 42-44: „Privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul Omului”.
Cu dragoste creștinească,
Părintele Ilie Bucur, Sărmaș, Mureș
Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu