SORINA MIHAELA BOTIȘ, Mântuirea universală și personală, Napoca Star, 2021

 

Motto: „Pentru cel care este creștin, idealul este să se mântuiască, să dorească mântuirea. Adică eliberarea de rău, de întuneric, de ură,  de tot ceea ce este rău cu adevărat. Să se elibereze și să intre în lumină, în lumina lui Dumnezeu. Pentru aceasta trăim noi oamenii, pentru această mântuire”.  (Păr. Sofian Boghiu)

În prefața cărții scrisă de preot stavrofor Radu Botiș se pornește de la premisa că: „ Acceptând că întreg Universul este o lumină, dar o lumină dependentă de o lumină supremă, deci o lumină creată în relație cu o existență, care e lumina necreată și creatoare avem o șansă primordială și apare  nevoia de mântuire a omenirii din robia răului, mântuire  care a fost simțită de toate popoarele.” Miturile și legendele multor popoare din antichitatea păgână exprimă în diferite forme nădejdea într-un Răscumpărător. Dumnezeu n-a dorit moartea cea veșnică a omului, căci nu de aceea L-a creat pe om. Pentru aceasta, în nemărginita Sa bunătate și iubire de oameni Dumnezeu a găsit, prin înțelepciunea Sa, mijlocul cel mai bun al izbăvirii de rău, hotărând astfel întruparea Fiului pentru mântuirea lumii ( Efeseni2, 4-5).

Întruparea Fiului pe pământ a fost concepută și hotărâtă de către Dumnezeu, din eternitate- întrucât EL fiind mai presus de timp, știa că omul va cădea. În Sfânta Scriptură  această hotărâre referitoare la mântuirea omului se numește „Taină a voii Sale după bunăvoința Sa”, precum mai înainte a hotărât întru Sine, Taina cea din veac ascunsă în Dumnezeu. Lucrarea mântuitoare a  lui Iisus Hristos  se identifică cu creștinismul, aceasta nefiind altceva decât o religie a iertării, împăcării, a întoarcerii fiului risipitor în brațele părintești și a salvării omului din păcatul strămoșesc. Prin jertfa Sa pe cruce a adus înpăcarea omului cu Dumnezeu. În actul  mântuirii cea mai mare poruncă este:„ Iubește pe Dumnezeu, iubește pe aproapele ca pe tine însuți” și mântuirea este în același timp și restaurarea omului căzut din drepturile de fiu al lui Dumnezeu, scoaterea din iad și așezarea lui în Împărăția lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament la început, cuvântul „mântuire” avea sensul metaforic „libertate fără limite” înțelegându-se ca fiind eliberarea de boală, necaz sau dușmani iar cuvintele de „Dumnezeu” și „Mântuitor” erau identice.

În introducere se relevă faptul că:

„ Mântuirea a fost adusă de Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, prin întruparea, moartea și Învierea Sa. El este Dumnezeu adevărat și Om adevărat și a arătat în persoana Sa, iubirea lui Dumnezeu Tatăl „făcându-se ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.”( Filipeni 2,8 ). Biserica ne învață, pe temeiul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții că Iisus Hristos este Dumnezeu-Om, adică Dumnezeu adevărat și Om adevărat, întru toate asemenea nouă afară de păcat; este Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu.” Numindu-se pe Sine Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului, ...având aceeași putere ca și Tatăl din ceruri.

Natura omenească a fost luată din Fecioara Maria și este întru totul asemenea naturii noastre afară de păcat. Iisus Hristos este om adevărat dar și Dumnezeu adevărat cu însușiri dumnezeiești și omenești în același timp. Omul nu se poate mântui prin propriile sale puteri, fără ajutor divin este absolut imposibilă mântuirea, jertfa supremă s-a făcut pentru noi oamenii; azi prin Euharistie se perpetuează „amintirea” faptului că Hristos S-a întrupat, S-a jertfit și a înviat în Euharistie, numai așa putem muri și învia și noi împreună cu El-devenind părtași vieții veșnice.

Dna. profesoară de religie Sorina Botiș împărtășește de zeci de ani  cunoștințe religioase învățăceilor săi formându-le deprinderi de comportament moral creștin iar prin această carte împrăștie raze ale cunoașterii legilor moralei creștin-ortodoxe explicând pe înțelesul tuturor problema mântuirii prin harul lui Dumnezeu. Prin comunicarea cuvintelor dumnezeiești din Sfânta Scriptură profesorul de religie completează și întărește aspectele pozitive ale educației familiale modelând personalitatea elevului.

Mântuirea obiectivă, adusă de Iisus Hristos și însușită subiectiv, de fiecare credincios prin credință și fapte bune se numește mântuire subiectivă sau personală. Mântuirea personală este lucrarea fiecărui om în parte ca membru al Bisericii lui Hristos ca să intrăm în raiul ceresc; căci dacă Dumnezeu l-a creat pe om fără voia omului, EL nu vrea să-l mântuiască fără voia și contribuția sa la lucrarea mântuirii care este o lucrare de durată și al cărui început are loc odată cu  primirea Sfintei Taine a Botezului, continuată cu educația religioasă în familie, în școală și apoi prin Biserică.

Mântuirea (ni se explică în cartea scrisă de profesoara de religie Sorina Botiș-având la bază solide documentații) înseamnă relație, o relație cu Dumnezeu prin Fiul Său Iisus Hristos, faptele lui  Iisus sunt brațe întinse asupra noastră prin care încearcă să ne elibereze în viața aceasta de păcat iar în cea viitoare de stricăciune, se confirmă prin fapte învățătura Sa, El se identifică ce ceea ce zice de aceea poate spune despre sine:  „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”( Ioan, 14,6) sau: „Eu sunt Lumina Lumii” ( Ioan 8,12), „Eu sunt ...alfa și omega...începutul și sfârșitul, cel dintâi și cel de pe urmă” ( Apocalipsa( 12,13) Hristos fiind cel mai mare profet, Profetul profeților.

Pentru încheiere voi apela la două citate despre har și iubire din cartea Sorinei Botiș Mihaela:

„Harul este energie dumnezeiască necreată, distinctă de ființa divină, dar nedespărțită de aceasta, care se împărtășește oamenilor în Biserică, de către Duhul Sfânt sau de Hristos însuși în Duhul Sfânt prin Sfintele Taine spre mântuire...harul nu este obținut de noi ca plată pentru faptele noastre, ci ni se dă în mod gratuit ...sunteți îndreptați în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea  cea întru Hristos Iisus”. ( Romani 3,24 ).

Cum lucrează iubirea?

„Dragostea îndelung rabdă, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură în adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.”( Corinteni 13-4-7)

Aduc felicitări autoarei acestei cărți, carte care n-ar trebui să lipsească din bibliotecile școlare.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, membru UZP, Asociația Scriitorilor Baia Mare, Maramureș