Lumea ca lume

 

Printr-o lume depresivă,

cu-nceput făr’ de sfârșit,

merg și eu într-o cotigă,

spre-un nemernic  infinit.

 

Degetele-ți blânde, surde,

se curg peste părul meu.

Vorbește-mi despre secunde,

prin ferești s-adorm și eu.

 

Te-m iubit cu stângăcie,

tot umblând pribeag prin lume

și nu am avut tărie,

s-o vindec  c-o... goliciune.

 

Da-n păpușa de zăpadă,

cu dor de-a o ține-n brațe,

mă răstorn, lumea să vadă,

prin cuvinte dodoloațe.

 

De-ngrijorare... mă țin.

Carnea fuge de pe oase,

singurătatea-i  suspin...

of, voi zile nămoloase!

 

Vine-o greșeală și pleacă.

Sunt canditat la sicriu!

Stiu sigur că n-o să-ți placă,

să m-auzi când e târziu.

                                  Puiu Raducan