O altă Sarmisegetusă

 

                                                                                                    de Gheorghe Pârja

Deși vecina noastră, Ucraina, este bântuită de moarte și ruine, m-am gândit să aduc un leac pentru aceste grozăvii, greu de închipuit. Mi-am adus aminte că în urmă cu zece ani, când era liniște și pace, am fost la Ujgorod unde am cunoscut un om de știință care a făcut mult pentru istoria noastră veche. Este vorba de arheologul Viaceslav Kotigorosko. Dar să-mi deapăn amintirea. Arheologia deși se ocupă, îndeosebi, de fapte îndepărtate, este cea mai aproape de adevăr. Se știe că istoria a fost injectată cu atâtea ideologii, că este greu să-i afli calea cea luminoasă. Arheologii sunt asemeni doctorilor care nu greșesc diagnosticul. De aceea, recentele descoperiri din Ucraina, de la granița cu România, la intrarea Tisei în Maramureșul istoric, după ani de săpături, sunt certitudini.

Arheologii sătmăreni și ucraineni au scos la lumină cel mai mare cimitir din arealul dacic. Inițiativa acestei aventuri prin istoria noastră veche a aparținut istoricului sătmărean Viorel Ciubotă. El m-a invitat și pe mine, la sugestia confratelui Adrian Marchiș, să văd cu ochii mei această minune a arheologiei. Am fost primiți de arheologul Viaceslav Kotigorosko, profesor la Universitatea Națională din Ujgorod. Am pornit spre cetatea dacică de la Malaya Kopanya, care se întinde pe o suprafață de trei hectare și este construită din valuri de pământ. Pe dealul din vecinătatea ei au fost descoperite 70 de morminte dacice și valoroase podoabe de aur. La vremea aceea doar jumătate din întreaga suprafață a fost cercetată. Săpăturile au fost oprite din lipsa de bani de la Ministerul Culturii al României.

Ce s-a descoperit până acum face din Malaya Kopanya – la 20 de kilometri de granița cu România – o așezare dacică orgolioasă, care poate concura, în sensul istoric al cuvântului, chiar cu Sarmisegetusa Regia. Se pot reformula teorii, se pot rescrie capitole de istorie, despre spațiul de formare a poporului român. Descoperirea vine să limpezească ritualurile de înmormântare ale dacilor, mai puțin cunoscute. Mormintele datează din perioada lui Burebista, fiind descoperită și o monedă grecească de argint, din acea perioadă. Au mai fost scoase la iveală urmele unui atelier de turnat fier, o monetărie și un atelier de confecționat râșnițe pentru măcinat semințe.

Arheologii au conturat cel mai important obiectiv din arealul nordic al culturii dacice. Toate datele duc spre un centru de putere al dacilor nordici pe râul Tisa. Istoricul Viorel Ciubotă mi-a făcut un inventar al obiectelor descoperite la Malaya Kopanya, cu precizarea că obiectele de aur sunt rare în arealul culturii dacice. Reprezintă cea mai nordică descoperire de podoabe din aur. Puse cap la cap, aceste descoperiri dovedesc că dacii își băteau monedă proprie. Arheologul Viaceslav Kotigorosko, care m-a invitat și în laboratorul lui de la Universitate, îmi spunea că în partea necercetată s-ar afla sanctuarul, locul sfânt al dacilor liberi. El îmi destăinuia amănunte despre cetatea dacică din Ucraina. Cu rezultate obținute în modernul lui laborator. În care am atins și exponate descoperite pe șantierul arheologic.

Săpăturile au început în anul 1977, avându-l șef de șantier pe Viaceslav. Cu o tenacitate de specialist, cu un orizont larg și profund despre istoria dacilor, cu prețuire pentru istoria noastră veche, el și-a dedicat profesia de arheolog acestei cauze. Având în specialiștii sătmăreni foarte buni și entuziaști colaboratori pentru a pune în lumină complexul de la Malaya Kopanya. Din păcate, zelul și priceperea specialiștilor au fost blocate din lipsă de fonduri, parțial asigurate de partea română. Din anul 2000, au continuat cercetările printr-un acord de cercetare științifică între Muzeul Județean Satu Mare și Universitatea Națională din Ujgorod. Cert este că această descoperire are darul de a rescrie un capitol al istoriei noastre vechi. O altă Sarmisegetusă, a treia după cea dacică, regală și cea romană.

Nu este vorba despre un protocronism provenit doar din intuiție, ci au intrat în scenă argumentele arheologiei. Care vin să pună în valoare durata unui neam din care ne tragem. Așa pot fi infirmate multe teorii suprarealiste despre devenirea poporului român. Despre care nu prea se învață în școlile de astăzi. Această expediție la care am luat parte a fost posibilă deschiderii cărturărești a istoricului Vasile Marina, pe atunci prorector al Universității din Ujgorod, de loc din localitatea Strâmtura, din dreapta Tisei. Așa l-am cunoscut pe șantiere dacice și medievale pe arheologul ucrainean Eduard Balahuri, în localitatea Grușevo (Peri), din dreapta Tisei. Și Eduard și Viaceslav s-au stins din viață.

Noul director al Muzeului sătmărean, arheologul Liviu Marta, așteaptă vremuri mai prielnice. Acum Ucraina este prinsă în război. Are ciudate purtări cu minoritatea românească. Povestea cu bisericile le întrece pe toate. Tocmai de aceea am scris acest text, pentru a ne aduce aminte că au fost vremuri mai înțelegătoare. Iar istoria dacilor, descoperită la Malaya Kopanya, are surprizele și argumentele ei. Dovedită de arheologi pricepuți din Ucraina. Așteptăm vremuri mai bune pentru a treia Sarmisegetusă.

P.S. În fotografie, arheologul ucrainean Viaceslav Kotigorosko, în laboratorul lui de la Universitatea din Ujgorod. Atunci mi-a dăruit o mică piatră de pe celebrul șantier al dacilor liberi. În spate, un tablou sugestiv pentru crezul lui profesional, avându-l în prim plan pe Decebal.