22 Ianuarie 2023
București
Într-o dimineață tristă precum un cimitir într-o zi ploioasă, a avut loc lansarea cărții scriitorului clujean Ioan Ciorca, intitulată „Mari actori pe scena eternității”.
Și ce locație putea fi mai potrivită pentru acest eveniment, dacă nu capela ortodoxă a cimitirului Șerban Vodă-Bellu din Capitală, în care cel ce lasă în urmă materialitatea lumii, își joacă ultimul rol înainte de a păși pe calea veșniciei?
Evenimentul – parte a manifestărilor desfășurate sub egida Zilei Culturii Naționale, decretată în data de 15 ianuarie, de ziua de naștere a „Luceafărului poeziei românești” – a fost organizat de către Editura „Ecou Transilvan” prin doamna director Nadia Fărcaș, în parteneriat cu ACCU București reprezentat de domnul inspector de specialitate Damian Anfile.
Din partea „breslei” actorilor, a susținut o scurtă alocuțiune actrița Doina Ghițescu.
Inedita lansare de carte este un omagiu adus „generației de aur” a teatrului și filmului românesc, plecată să evolueze pe scena veșniciei.
Puțină lume prezentă, ca la orice eveniment cultural de altfel, reflectând exact proporția celor care astăzi mai simt ceva pentru valorile naționale, pentru limba maternă, pentru trecut, pentru istoria noastră.
A fost în schimb prezentă ploaia... din abundență... o ploaie blândă, molcomă în mijlocul unei ierni atipice, pentru a-i plânge, a-i aplauda și a-i omagia pe cei mutați în „cartierul liniși” din Capitală.
La finalul evenimentului s-a retras toată lumea, inclusiv ploaia, fapt care mi-a permis să trec pe la „fieful” celor omagiați, aflat pe aleea Gheorghe Dinică, în Figura 96 și să-mi iau rămas bun.
Sigur, nu am putut să nu trec, pentru a face același lucru, și pe la cel care a prilejuit evenimentul, adică pe la poetul Mihai Eminescu. La-am găsit tot acolo, la adresa l-a care s-a mutat în 1889, adică pe aleea ce îi poartă numele, în Figura 9.
Se odihninea sub un tumul de flori – ridicat cu câteva zile în urmă – peste „veșnica s-a locuință”. Era înconjurat de confrați – și, probabil, dezbăteau aprins problema dorinței exprimate de „Luceafăr” la adresa dulcei sale Românii, adică
„LA TRECUTU-ȚI MARE, MARE VITOR!”.
...și chiar așa... ce s-a ales de ea, de urarea aceasta, făcută acum 156 de ani?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu