Aș vrea o masă de tăcere
și-o poartă pentru un sărut,
dar și-o coloană infinită,
pe lângă care am trecut.
Aș vrea ca să le iau acasă.
La casa mea de lângă râu,
dar lasă-mă, Doamne, lasă,
să mai port bardă la brâu!
Să-nchin icoane bătrâne,
din altare,-n mânăstiri,
s-ascult vocea din adâncuri
și ale Domnului știri.
Pe-o frunză plină de zâmbet
și-n genunchii lacului,
să pun mir pe fruntea nopții,
și pe pieptul dorului.
Masa, coloana și poarta...
să-mi fie rost împlinit,
când sub tălpi mângâie soarta,
de pe-un ram de tril mocnit
Puiu Răducan
B.Olanești 19042023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu