de Gheorghe Pârja
Mulți sunt preocupați de construcția Uniunii
Europene, mai ales de viitorul ei. În noul context politic ies la iveală fisuri
despre care se vorbește mai puțin. Ba chiar se recomandă să fie evitate
discursurile critice. Cred că a spune ce gândești, cu argumente, nu înseamnă că
ai fi antieuropean. De aceea dau curs părerilor mele conturate din lecturile pe
această temă. În mare parte nu este pusă în evidență structura continentală,
coerentă în plan economic, politic și cultural, ca expresie a unei civilizații,
ci Uniunea este tributară nucleului formator, al pieței comune europene și a
rămas, în mare parte, o Europă a negustorilor. Scriitorul Horia Bădescu, cu o
serioasă activitate diplomatică, spunea într-un articol convingător că: „E de
domeniul evidenței faptul că nicio construcție politică nu are sens fără
conștiința apartenenței la ceva profund, la ceva ce aparține fiecăruia și
tuturor. Dacă vrea să supraviețuiască, Uniunea Europeană este obligată să pună
accentul pe matricea sa culturală.”
Apoi, este nevoie de încrederea în Om. Ce înseamnă
astăzi pentru noi, europenii, acest minunat cuvânt care sună atât de mândru.
Omul, pe care tragicii greci îl socoteau cea mai mare minune a lumii. Europa
viitorului trebuie să fie a egalității de rang și, din punct de vedere
cultural, o Europă a integrării Estului în Occident și a Occidentului în Est.
Prietenul Horia Bădescu, pe când era diplomat la Paris, a organizat Colocviul
„Modelul spiritual și viitorul Europei”, cu participarea reprezentanțelor
culturale din 12 țări europene. Două state nucleu ale civilizației occidentale,
Germania și Marea Britanie, s-au eschivat să ia parte la Colocviu. Asta spune
ceva. Dezbaterea a fost interesantă, cei de față au căutat să ofere soluții
pentru armonizarea valorilor occidentale cu cele estice, a nuanțelor care
decurgeau din parcursuri istorice particulare, în încercarea de a ieși din
mitologia Occidentului.
Au fost de față personalități de primă mână,
scriitori, istorici, filosofi, politologi, care au subliniat că a impune ca
bază a Uniunii Europene doar setul de valori occidentale riscă să fragilizeze
tocmai construcția acesteia. Ajungem la teza americanului Samuel Huntington
despre ciocnirea civilizațiilor, a unei realități a conflictelor la care suntem
martori. Se vede că Uniunea Europeană este o construcție de mare răspundere. De
aceea cred că Europa este o lectură continuă. Nu trebuie să supere pe nimeni
dacă observăm atitudini cu directive venite de la Centru. Nu așa a fost
înțelegerea la aderare. Cineva nu se ține de cuvânt. Statele occidentale au
încercat, și deseori au reușit, să impună dictatorial, prin intermediul
Comisiei Europene, direcții și acțiuni inconvenabile statelor estice. Au venit
din partea celor încadrate în zona catolico-protestantă, reunite în cadrul
grupului de la Vișegrad, și mult mai puțin din partea țărilor ortodoxe, precum
România și Bulgaria. Față de care politica Centrului, prudentă ori restrictivă,
parcă ar urma schema americanului cu ciocnirea civilizațiilor.
Observăm că lideri din Occident, din păcate, au
considerat că favoarea făcută unor state estice de a fi acceptate în Uniunea
Europeană este suficientă pentru a obține obediența acestora, fără a înțelege
că acestea au valori pe care Vestul nu le are. Creatorii Uniunii Europene au
greșit când au exclus din setul de valori identitare cel mai puternic liant al
continentului, creștinismul și valorile sale, în favoarea libertinajului
obsesiv și a hedonismului dezlănțuit, crede Horia Bădescu. Adeseori se dă
prioritate răufăcătorilor nu victimelor. Occidentul a făcut din civilizația lui
o pradă ușoară pentru un Islam dogmatic, militant, războinic. Huntington o
prevăzuse: „În Europa, civilizația occidentală ar putea fi subminată de
slăbirea componentei sale centrale, creștinismul. Este posibil ca eroziunea
creștinismului în rândul occidentalilor să fie, în cel mai rău caz, o
amenințare pe termen lung la sănătatea civilizației occidentale.”
Asta a început să se vadă prin curentele ciudate,
străine, venite peste bătrânul continent. Cartea lui Douglas Murray: „Strania
sinucidere a Europei – migrație, identitate, islam” (Editura Corint) este un
semnal de alarmă în acest sens. Ne aducem aminte de asediul Vienei din anul
1683, care punea capăt expansiunii turcilor în Europa, victorie ce n-ar fi
izbutit fără contribuția domnului român, Șerban Cantacuzino. Cultura
occidentală este contestată din interiorul societății occidentale, vine din
partea migranților din alte civilizații, care resping asimilarea și continuă să
adere la valorile lor. Vedem manifestațiile pe acest fond din Franța ori
Germania. Este de o mare importanță pentru noi să nu ne lăsăm provocați,
reacționând irațional și istoric împotriva acestui adversar. Este bine să știm
ce se întâmplă cu noi și până unde poate merge exagerarea. Meditați la această
situație în spirit pro european, cu referire la identitățile noastre. Că am
aderat la Uniunea Europeană cu promisiunea că vom avea o unitate în
diversitate.
Sunt pentru Europa, de la Bălcescu încoace. Dar nu
pot fi indiferent la ce se întâmplă cu noi. Lectura Europei continuă, sugerată
și de diplomatul, scriitorul Horia Bădescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu