Consulatul și plăvanul

 

 

Cu pile la-mpărăție,

nea Lampie s-a gândit,

să se ducă la domnie,

cu  plăvanul său iubit.

 

Are acolo nepotul,

guvernant, funcție grea,

și-o să-i zică: „Măi nepoate,

nu mă poți, mă, ajuta?”

 

Știu sigur că tu poți face

fapte mari și îndestul.

Ia-mi, mă, și mie copilul,

fă-l ceva, mă, fă-l un consul!

 

Chelos cu sârmă în nas,

are blugi, are și geacă,

gras ca pentru parastas,

nu știe nimic să facă.

 

Școală n-are și-i fudul,

iar serviciu, nici atât,

tocmai bun de a fi consul,

acuș și numaidecât!

 

Manele mâncă pe pâine,

a și compus trei săracu’,

rău stă cu ziua de mâine,

hai, ajută-l, mă, ce dracu!

 

A-nvățat bine să bată;

Pe fata lui Nicolaie,

pumnii lui ca o lopată,

bă, au rupt-o în bătaie.

 

-Unchiule, cam întrunește

ce matăluță îmi ceri!

Câți ani are acum plăvanul,

c-am uitat ce mi-ai spus ieri?

 

-În august, vreo patrușdoi.

Carte de muncă nu are.

Ne-ajută pe amândoi,

dăi un post că poți, de-l mare!

 

-Mă bucură așa rudă!

Ghiolbanul e-un om de fală.

cu, trei ani de consulat,

ia pensie… specială….

 

Autor:  Puiu RĂDUCAN

20 august 2023