Dan MV Chitic: LA CE BUN STATUL ROMÂN?

Se tot vorbește în ultima vreme despre creșterea impozitelor, a TVA-ului, a tot ce înseamnă biruri și taxe în România. OK, vor crește, e sigur, dar DE CE?

DE CE CRESC IMPOZITELE ÎN ROMÂNIA?

Îmi veți răspunde „Desigur, din cauza deficitului bugetar”, „din cauza crizei” sau „a Comisiei Europene”.

Răspunsurile, toate corecte sau parțial corecte, eludează însă problema fundamentală pe care ați pune-o pentru fiecare ban cheltuit… mai puțin când e vorba despre impozite! Și anume ce primești pentru prețul plătit? Cu alte cuvinte…

La ce folosesc impozitele în România? Pe ce dăm noi peste 60% banii noștri (căci impozitele la care vor adăuga „asigurările” și TVA-ul – spre 60% vor duce!), rodul muncii noastre, pe ce ne cheltuim noi aproape două treimi din viață?

Ce ne „vinde” statul român?

Servicii de sănătate? Rudele ne mor în mizerie în zile sau arse în spitale, femeile ne nasc pe stradă, pacienții, când nu așteaptă sunt umiliți și le sunt făcute intervenții chirurgicale aberante și orice intrare în spital riscă să îți aducă mai multe afecțiuni decât cea pentru care ai venit să o tratezi. În schimb avem parte de vaccinări obligatorii și morți subite, atunci când tratamentele experimentale de „real succes” nu ne oferă inclus în preț și un sac negru.

Siguranță? Copiii ne mor pe străzi, drogurile au devenit o plagă ce distrug destinele unor generații întregi, fetele ne sunt violate și arse atunci când nu sunt „exportate” în „lumea civilizată”, clanuri interlope își dispută teritoriile cu bandele de ucraineni, casele ne explodează iar mai apoi singurii arestați sunt rudele victimelor…

Justiție? Nu… câmp tactic! D-ăla cu plicuri galbene, servicii de informații care fac urmărire penală, avocați cu certificate orniSS, judecători căsătoriți cu generali SRI, „prezumții de legalitate și veridicitate” pentru orice flatulență emisă de un „organ”, veritabile prezumții de vinovăție pentru toată lumea, în timp ce puținilor judecători corecți le sunt „alocate” 16 minute pentru studiul fiecărui dosar din zecile, sutele cu care sunt sufocați.

Școala? O ruină a cărui singur scop social este îndoctrinarea și spălarea pe creier a noilor generații întru producerea noului „om nou”: un om prost, fără Dumnezeu, docil, frustrat, distrus fizic și psihic, hipersexualizat și degrabă înclinător spre opțiuni și trans-opțiuni din gama lgbtqwerty.

Apărare? Păi să apărăm ce? Afacerile și posesiunile altora în România? Străzile cu statuile foștilor noștri ocupanți și a criminalilor eroilor noștri? Casele noastre care aparțin băncilor lor? Ce să mai apere armata când până și identitatea sexuală ne-a devenit incertă? Noroc cu „Slava” că unii ne-au găsit ce apăra pe banii noștri, pe viețile noastre…

De fapt singurul rost real al „apărării” este ca ei să se apere de noi, să ne controleze, să ne dezbine, să ne terorizeze, să ne aplice inginerii sociale, să ne fure viețile, să ne ia banii!

Drumuri? Ha…

Protecție socială? Ha Ha…

Revin și întreb: La ce folosesc impozitele în România? Pe ce dăm noi banii noștri, rodul muncii și a vieții noastre? Ce ne „vinde” nouă statul român?

Nimic…

Nimic? Păi nimic ar fi bine!

De fapt ne vinde cu forța toate alea de mai sus… bașca un stat teatral în care se joacă prost o piesă proastă numită „Statul de drept și Democrația”, cu actori proști (ba chiar inepți – uitați-vă la ei, de la Președinte și prim-ministru la ministrul culturii, la „șefii” Parlamentului și până la ultimul primar!), cu regizori dacă nu proști, măcar indolenți (la ce bun să se obosească să scrie un scenariu mai bun?), care pun în scenă o „piesă” scrisă undeva afară…

Prețul biletului e obligatoriu, sala e plină! Cu noi… „spectatorii”, adică „simplii cetățeni”, „contribuabilii”, „justițiabilii”, „pacienții”, într-un cuvânt „p…mea”, noi care suntem actanți reali în drame sociale și în tragedii personale amplificate infinit de actorii proști pe care-i plătim regește, prea prinși în viețile noastre „mărunte” pentru a vedea grotescul spectacolului de pe scena mare de stat a teatrului cu proști. Prea dezbinați și înfricoșați pentru a ne ridica cu toții să huiduim, să alungăm actorii, să demitem regizorii și să ardem

 Și când realizezi că plătești din ce în ce mai mult pentru nimicul nociv și distructiv pe care ți-l vinde statul român, când realizezi că ești singur, fără nicio protecție, fără niciun drept sau beneficiu și când realizezi că singura destinație clară a fiecărui ban pe care-l dai este sporirea averilor „actorilor” și mai ales a regizorilor și autorilor din „castele” conducătoare deținătoare a forțelor de coerciție și represiune, nu-ți încolțește în minte oare întrebarea aia firească:

LA CE BUN STATUL ROMÂN?

Știu, poate părea ciudată această întrebare ieșită din „penița” digitală a unui naționalist și conservator român.

Dar, dacă o veți analiza dincolo de șocul inițial, veți constata că întrebarea este legitimă atâta vreme cât actualul „stat român” este cea mai mare amenințare la adresa națiunii române, motiv pentru care finanțarea acestuia devine un act de complicitate la crima în desfășurare a cărei victime suntem chiar noi… poporul român.

Piesa asta absurdă și criminală trebuie să înceteze… și una din modalități este și oprirea finanțării. Căci noi o finanțăm, fiecare dintre noi, în fiecare zi! De aceea cred că a venit momentul să ne gândim la o GREVĂ FISCALĂ, una d-aia adevărată!

A venit vremea să nu mai plătim cu ani din viață otrava servită cu supra doză umilință și dispreț de către statul român.

Sau poate vom continua să plătim scump și să ne întrebăm:

LA CE BUN STATUL ROMÂN?

Noi decidem.

 

Autor: Dan MV Chitic