Un pas înainte, doi înapoi. Opiniile lui Mircea Cărtărescu

 

Nicolae Cotruț:

„Când am ajuns student la Litere, printre primele lucruri pe care voiam să le știu și eu, și restul colegilor mei din anul I era ce și când predă Mircea Cărtărescu. Am aflat atunci că s-a pensionat, spre dezamăgirea colectivă.

Acum, când Valeriu Nicolae a scris pe marginea romanului „Copilăria lui Kaspar Hauser” semnat de Bogdan Alexandru Stănescu, profesorul Mircea Cărtărescu a scris un text care m-a făcut să mă frec la ochi. Valeriu Nicolae nu a cerut să vină CNCD-ul, nu a cerut să fie retrasă cartea și dată la topit sau să fie Bogdan Alexandru Stănescu alergat cu furci și topoare pe la târgurile de carte. Valeriu Nicolae a semnalat faptul că nu a existat o dezbatere pe modul în care sunt prezentați rromii în roman. Atât! Iar Mircea Cărtărescu spune că asta e delațiune, iar Stănescu e o victimă. E drept, autorul „Nostalgiei” are un stil specific atunci când își dă cu părerea, în special când vine vorba de subiecte controversate. Înainte de toate, Cărtărescu se asigură că ce scrie nu afectează subvenția traducerilor oferită de Institutul Cultural Român, fiind vorba de aproximativ 340.000 de euro, din 2010 și până acum, după cum reiese dintr-un document transmis de ICR către redacția ziarului „Puterea”. Tot el este cunoscut pentru opinia de tipul „un pas înainte, doi înapoi”. Fie când își pune la poza de Facebook „Votez USR-Plus” ca mai apoi s-o șteargă, fie când zice că Bob Dylan merită Nobelul, dar de fapt nu-l merită, dar dacă ne gândim mai bine poate că totuși îl merită – urma să iasă o carte de versuri tradusă de el, dădea prost la marketing să spună că Dylan nu merită Nobelul, că doar au trecut asta și pe copertă -. Ceea ce trebuie înțeles de aici este că Mircea Cărtărescu este foarte flexibil în opinii, nu m-ar mira să șteargă postarea unde îl acuză pe Valeriu Nicolae de „delațiune” și să facă, cum spuneam, doi pași în spate.

O altă opinie venită din partea unui literat, de data asta și patron de editură, Andrei Ruse, mă face să mă întreb dacă în rândul scriitorimii române se află oameni care suferă de analfabetism funcțional. Valeriu Nicolae a scris: „Nu moralizarea artei e ceea ce mă face să scriu asta, resping moralizarea artei!” Domnul Ruse a răspuns: „Cât despre moralitatea literaturii sau în literatură, mă retrag, vă rog, bufnind într-un hohot de râs grotesc.”

Iar apogeul l-a atins Ștefan Agopian:...”.

Sursa: Republica