INTERVIU CU UN CELEBRU ANONIM

 

1. -Dle. sculptor cum e să cauți perfecțiunea?

-Fără îndoială că perfecțiunea poate deveni o formulă lipsită de conținut dacă cel ce o caută nu face legământ cu sine. Legătura tainică dintre artist și opera lui precede starea apostatică și cu cât dorința și determinarea e mai profundă, cu atât valoarea și implicit, nivelul de perfecțiune e mai evident. De multe ori perfecțiunea nu trebuie căutată, ea există implicit și explicit. Sculptorul doar îndepărtează surplusul de material, pictorul accentuează nuanțele iar muzicianul ordonează zumzetul haotic al sunetelor. Când toate acestea se ridică peste nivelul așteptărilor, apare aoreola perfecțiunii.

2. -Care credeți că sunt etapele creației artistice?

-Într-o succesiune aleatorie etapele creației artistice ar putea fi definite de modul de abordare: din exterior ca privitor și consumator de artă sau din interior, ca și creator. Pentru aceasta din urmă totul începe de la o idee. Declanșarea, iluminarea și transpunerea în operă este o muncă titanică.

3. -Care sunt factorii care determină creația?

-Principalul factor este mediul, apoi determinarea și nu în ultimul rând necesitatea. O creație fără utilitate estetică, fără implicarea intrinsecă a noului, nu este decât un obiect de artizanat, care deși este util ( de uz personal sau gospodăresc ) nu are o valoare artistică. Valoarea poate fi dată și de cerere dar și de unicitate.

4. -Sunteți obsedat de unele reguli impuse de societate?

-Nu! De multe ori nu-mi pasă de ele.

5. -Care este scânteia care declanșează creația?

-Străfulgerarea de genialitate! Suprema ipostază a creatorului e în momentul în care conștientizează această iluminare. Lipsa ei e lipsa creației.

6. -Ce condiții favorizează creația?

-Condițiile socio-umane, de mediu și de stare psiho-somatică. Pot fi înșiruite o multitudine de condiții și de factori, dar diferă de la un creator la altul.

7. -Care sunt ideile dominante care vă obsedează?

-Nu am idei obsesive. Am doar idei.

8. -Care este raportul dintre normal și patologic în sfera creației?

-O delimitare este aproape imposibilă.

9. -Credeți că factorii psihopatici (opiu, alcool) stimulează activitatea creatoare?

-Da, sunt declanșatori externi uzitați care pot afecta creația.

10. -Ce părere aveți despre arta suprarealistă, abstracționistă?

-Pot admira genialitatea ideilor și a modului de exprimare doar dacă extensia creației are alte dimensiuni decât cele academice.

11. -Care e tematica preferată?

-Sunt etape în care sau prin care am trecut preferând: grafica și desenul satiric, pictura în ulei sau acuarelă, grafica de carte, metaloplastia, sculptura mică sau monumentală. Toate acestea într-o succesiune aproape ciclică.

12. -Ce simți după ce ai realizat o sculptură?

-De cele mai multe ori un soi de sentiment asemănător cu cel al nașterii unui copil. În definitiv fiecare lucrare e copilul tău, creația ta. De cum va păși în lume depinde dacă vei fi trist sau bucuros, mulțumit sau cu gândul să te oprești.

13. -Care sunt lucrările care vă reprezintă? Unde se află ele?

-Toate lucrările care-mi poartă semnătura, numele, mă reprezintă, cu diferența că unele-mi poartă numele iar altele doar amprenta și spiritul. Sunt copiii mei și mi-e greu să spun care are întâietate.

Ca și copiii mei, lucrările mele se află în lumea largă: în orașe mari sau mici, în muzee sau colecții, în case de oameni bogați sau mai puțin bogați. Nu spun săraci pentru că, chiar săraci fiind, posedând o lucrare semnată de mine se pot declara norocoși.

 14.  -Ce chipuri nemuritoare ați imortalizat în bronz, lemn, castană, orez etc?

-Chipuri diverse și variate: de la anonimi expresivi, fețe comune și anoste, până la figuri biblice, oameni de stat, politicieni, poeți, actori, apostoli și sfinți, bărbați și femei, copii și bătrâni, genii și îngeri. După toate cele înșiruite aș spune că chipul lui Eminescu este pe locul de frunte pentru că l-am cioplit în 47 de ipostaze și materiale.

15. -Ce satisfacții vă aduce munca de artist?

-Evident că satisfacția pecuniară lipsește, dar este compensată de sentimentul dăruirii. Am primit prin naștere un dar și-l dărui celorlalți prin aceste mici și neînsemnate „opere” de artă. Răsplata pentru munca mea poate fi și doar un zâmbet, o strângere de mână și un sincer: -Mulțumesc!

16 .-Cum e răsplătită munca creatorului de artă?

-Sunt rare cazurile în care munca creatorului este răsplătită la justa valoare pentru că nu există un jalon universal de apreciere și măsurare și pentru că artistul, chiar genial fiind, nu trăiește în timpul lucrărilor sale. El mereu le precede. Michelangelo spunea „obiectele de artă sunt ultimele lucruri pe care omul le cumpără pentru sine și casa lui.”

17. -Cum e să trăiești într-o țară ca a noastră?

- Într-o țară ca România nu se trăiește, se supraviețuiește. Chiar și cei care au privilegiul să se declare mulțumiți, ar opta pentru altă țară.

Aici totul, sau aproape totul este improbabil. Chiar și viața autohtonă pare a fi o improvizație, o duci bine doar formal într-o bufonerie șubredă, cu sinceritate, eu am dus-o și mai rău.

18. -Cum reușești să realizezi un portret bust identic sau în care se recunoaște personajul, scriitorul, geniul?

-Simplu: prin încercări repetate și prin muncă susținută, cu destulă greutate!

19. -Ce ați dori să vă întreb la acest interviu?

-Poate ar fi incitante întrebări la care pot răspunde într-un registru amuzant sau atât de serios  încât și eu să mă întreb dacă sunt în măsură să răspund.

Cea mai dificilă întrebare ar putea suna așa: Vă declarați un om împlinit și fericit? Răspunsul meu: - Încă nu!

Având în vedere că identitatea nu poate fi ascunsă, am stat de vorbă cu IOAN ASTALUȘ - artist plastic.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM